Aflu că Direcţia Sănătăţii a cerut primăriei Chişinău acordarea unor ajutoare materiale medicilor de familie, care se deplasează zilnic, pe cheltuiala lor, la domiciliile celor îmbolnăviţi. “Dată fiind mobilitatea sporită a medicilor de familie în această perioadă, este necesară remunerarea medicilor care au mari cheltuieli de transport” a spus şefa Direcţiei Sănătăţii.
Deşi sînt un diletant, simt totuşi nevoia să mă pronunţ în această privinţă. Nu-i vorbă, mobilitatea medicilor de familie o fi acum “sporită”, cum zice şefa Direcţiei sus-pomenite, numai că deseori e şi ineficientă.
Iată doar un singur exemplu. În week-end, mi s-a îmbolnăvit fiul. Avea febră şi tuşea. Am chemat Salvarea, medicii căreia au opinat că nu poate fi vorba de gripă pandemică. Luni, dis-de-dimineaţă, am sunat la policlinica de sector şi am chemat medicul de familie. Mi s-a spus că acesta va veni după amiază. Văzînd că nu mai vine, am mai sunat o dată la policlinică la ora 17.30. “Aşteptaţi-l, va veni pănă la ora 20.00. Are multe chemări…” mi s-a spus. Ei bine, nu a mai ajuns în ziua aceea medicul de familie la noi. Or, fiul meu nu se vindecase nici pe departe. Tuşea din ce în ce mai tare.
E lesne de presupus că medicul nostru de familie a fost ocupat pînă peste urechi. Probabil, nu eram noi singurii care l-am chemat la domiciliu. Şi totuşi nu mi se pare normal să aştept o zi întreagă zadarnic medicul. Păi, ce “mobilitate sporită” e aceea care nu-i permite acestui medic să ajungă la mine în cursul zilei? Şi am impresia că nici ajutoarele materiale ale primăriei nu-i vor face mai mobili.
Cred că ar trebui modificat, măcar pe vreme de gripă pandemică, mecanismul de funcţionare al instituţiei medicilor de familie. Cred că ar trebui să existe, măcar în această perioadă dificilă, nişte medici care să se ocupe numai cu vizitarea pacienţilor la domiciliu. Pentru că de îngrijire au nevoie toţi bolnavii, iar o gripă obişnuită, netratată la timp, te poate “boţi” la fel de rău ca şi cea pandemică. Şi dacă medicii de familie sînt prea ocupaţi, la ce bun să mai plătesc taxe pentru asigurări medicale? Nu-i mai bine să-mi caut eu însumi un medic, fie şi mai scump, dar mai receptiv?
Deşi sînt un diletant, simt totuşi nevoia să mă pronunţ în această privinţă. Nu-i vorbă, mobilitatea medicilor de familie o fi acum “sporită”, cum zice şefa Direcţiei sus-pomenite, numai că deseori e şi ineficientă.
Iată doar un singur exemplu. În week-end, mi s-a îmbolnăvit fiul. Avea febră şi tuşea. Am chemat Salvarea, medicii căreia au opinat că nu poate fi vorba de gripă pandemică. Luni, dis-de-dimineaţă, am sunat la policlinica de sector şi am chemat medicul de familie. Mi s-a spus că acesta va veni după amiază. Văzînd că nu mai vine, am mai sunat o dată la policlinică la ora 17.30. “Aşteptaţi-l, va veni pănă la ora 20.00. Are multe chemări…” mi s-a spus. Ei bine, nu a mai ajuns în ziua aceea medicul de familie la noi. Or, fiul meu nu se vindecase nici pe departe. Tuşea din ce în ce mai tare.
E lesne de presupus că medicul nostru de familie a fost ocupat pînă peste urechi. Probabil, nu eram noi singurii care l-am chemat la domiciliu. Şi totuşi nu mi se pare normal să aştept o zi întreagă zadarnic medicul. Păi, ce “mobilitate sporită” e aceea care nu-i permite acestui medic să ajungă la mine în cursul zilei? Şi am impresia că nici ajutoarele materiale ale primăriei nu-i vor face mai mobili.
Cred că ar trebui modificat, măcar pe vreme de gripă pandemică, mecanismul de funcţionare al instituţiei medicilor de familie. Cred că ar trebui să existe, măcar în această perioadă dificilă, nişte medici care să se ocupe numai cu vizitarea pacienţilor la domiciliu. Pentru că de îngrijire au nevoie toţi bolnavii, iar o gripă obişnuită, netratată la timp, te poate “boţi” la fel de rău ca şi cea pandemică. Şi dacă medicii de familie sînt prea ocupaţi, la ce bun să mai plătesc taxe pentru asigurări medicale? Nu-i mai bine să-mi caut eu însumi un medic, fie şi mai scump, dar mai receptiv?
