Linkuri accesibilitate

Tratatul de securitate europeană - un proiect rusesc cu standarde duble


Secretarul General NATO Anders Fogh Rasmussen şi ministrul de externe rus Serghei Lavrov

Secretarul General NATO Anders Fogh Rasmussen şi ministrul de externe rus Serghei Lavrov

Anneli Ute Gabanyi şi Vlad Lupan iau sub lupă iniţiativa Kremlinului de a-şi cimenta sfera de influenţă sub voalul unei pretinse noi arhitecturi de securitate

In vara anului trecut, in ziua de 6 iunie, presedintele rus Dmitri Medvedev anuntase comunitatea internationala ca Moscova are de gind sa obtina revizuirea arhitecturii europene astfel incit Rusia sa-si gaseasca un loc pe potriva importantei sale. Liderul de la Kremlin sonorizase atunci optiunea pentru un “tratat de securitate colectiva” care sa fie semnat “cu capul rece”, cum s-a exprimat Medvedev, lasind la o parte “interesele aliantelor” in favoarea intereselor nationale.

A urmat apoi razboiul din Georgia, din luna august, dupa care relatiile bilaterale Rusia-NATO au fost puse la congelator, ca sa fie dezghetate acum doua zile urmare a deciziei adoptate in cadrul Reuniunii de la Bruxelles a Consiliului Rusia-NATO, la nivel de ministri de externe. Cu ceva timp inainte, Kremlinul a publicat schita Tratatului de securitate europeana despre care vorbea Dmitri Medvedev la Berlin in vara anului trecut. Ce trasaturi distinctive are viziunea Kremlinului asupra securitati europene si care ar putea fi reactia Occidentului?

La aceste intrebari vor raspunde invitatii emisiunii de astazi, doi cunoscuti experti in materie de politica externa si de securitate europeana. Este vorba despre cercetatoarea de la Berlin, Anneli Ute Gabanyi si politologul de la Chisinau Vlad Lupan.

Vasile Botnaru: Acum, in sfarsit avem pe site-ul oficial al Kremlinului un text clar despre ceea ce vor rusii. Am sa-l rog pe Vlad Lupan sa ne spuna cum arata osatura acestui document, schita de Tratat. Cum vede alternativa sistemelor de securitate regionala si globala Kremlinul?

Vlad Lupan
Vlad Lupan: Exista in birocratie un principiu: daca vrei sa gasesti ceva ascuns sau gresit, poti sa le gasesti de la bun inceputul unui document. In cazul proiectului rusesc a Tratatului pentru securitate europana, gasim aceste lucruri chiar in preambulul proiectului, si anume ca Federatia Rusa subliniaza in mod particular faptul ca isi doreste sa mentina acelasi drept de veto in cadrul unui astfel de Tratat ca si dreptul de veto pe care il detine la ONU. Dupa care, de altfel, vine si esenta problemei pe care o au rusii si anume dreptul de veto asupra actiunilor NATO. Am in vedere articolul unu prin care sugereaza ca orice actiuni in domeniul securitatii sunt practic un subiect de discutii, in primul rind, si de o eventuala blocare in primul rand din partea unui partener la acest tratat. Ceea ce inseamna ca orice actiune NATO intr-o zona de interes, pe care o considera de interes pentru securitatea sa Federatia Rusa, va trebui sa fie in primul rand solutionata cu Federatia Rusa. Fara interventia Federatiei Ruse o astfel de actiune nu poate avea loc. Restul articolelor pe care le vedem sunt practic articole care sustin aceasta idee.

Vasile Botnaru: Inteleg ca Rusia revendica dreptul de veto urmare a acelui principiu anuntat cindva de Medvedev care spunea ca Rusia se simte exclusa din sistemele functionale utilizate de Occident pentru pastrarea securitatii. Prin urmare, atita timp cat nu este inclusa in sisteme, Rusia vrea dreptul de veto. Este corect acest silogism, doamna Gabanyi?

Anneli Ute Gabanyi
Anneli Ute Gabanyi: Sigur ca da. Rusia este deceptionata si continua in acest fel deceptia pe care inca a simtit-o Uniunea Sovietica devenind parte a unor acorduri cum a fost, de exemplu, Actul final de la Helsinki din 1975 sau Carta pentru securitate europeana din 1990, adica imediat dupa caderea comunismului. Inca inainte de sfarsitul Uniunii Sovietice intotdeauna Moscova a incercat sa isi mareasca si sa-si creasca siguranta vizavi de Pactul NATO ca sa-i spun asa, adica de Occident. Se pare ca nu a fost niciodata satisfacuta. Nici de OSCE-ul pe care l-au promovat rusii la un moment dat ca instanta de rezolvare a unor conflicte in spatiul largit european, ca sa-i spunem asa, pentru ca spatiul OSCE este cam acelasi spatiu pe care il propune pentru acest Pact.

In acelasi timp, cred ca elementele din acest proiect de Tratat european de securitate, preiau si anumite elemente din Carta pentru securitate europeana, dar preiau si anumite elemente, ceea ce mie imi aminteste de ceea ce Rusia, chiar Uniunea Sovietica incerca, imediat dupa ce statele est europene au devenit independente, dupa naruirea Pactului de la Varsovia; a incercat sa impuna, sau cel putin sa convinga aceste state sa semneze niste acorduri bilaterale in care recunosc anumite formulari care apar in acest Tratat. Daca citim atent, sigur ca totul suna frumos. Pentru ca Rusia a reusit intotdeauna sa para, pe de o parte, ca aparator al principiilor Pacii de la Westphalia din 1648, adica suveranitate, legalitate internationala, securitate indivizibila. Pe de alta parte insa, este clar ca, in subiacent, acest pact este gandit sa limiteze extinderea NATO in teritoriul pe care Rusia il considera ca fiind teritoriul ei de influenta, adica CSI-ul.

Vasile Botnaru: Sa ne imaginam ca eu sunt o tara europeana mai putin importanta, care chiar pretinde a fi neutra si ma uit pe ceea ce imi propune Occidentul cu sistemtul NATO si ma uit la aceasta noua idee. Ce as gasi eu in conceptiile de securitate, valabile sau propuse, ceea ce m-ar aranja pe mine, eu o tara mica, neutra, care vreau intr-adevar sa am un sistem de securitate perfect, si care ar fi aceste tangente intre aceste doua sisteme, care mi-ar asigura mie securitatea?

Vlad Lupan: In primul rand, proiectul de propuneri al Federatiei Ruse este limitat la consultari, astfel este o diferenta serioasa in ce priveste consultarile pe care le propune Federatia Rusa si articolul cinci al NATO, care isi propune sa apere un stat membru al Aliantei de un atac armat. Articolul sapte din proiect e o versiune reformulata a articolului cinci NATO, care spune ca in cazul in care va exista o situatie in care un stat membru al acestui tratat este atacat, atunci functioneaza articolul opt, punctul unu, care spune ca dupa atac, este urgent chemata o conferinta extraordinara a statelor membre pentru determinarea unor actiuni colective. De asemenea, acelasi articol sapte, practic repeta intr-un fel sau altul, articolul cinci al NATO, insa intrebarea centrala este cu ce se deosebesc aceste propuneri ale Federatiei Ruse de cele ale NATO?

Raspunsul este evident: Federatia Rusa poate sa declare cum ar fi intrarea unui stat neutru, sau cel putin care se presupune ca ar fi neutru, din teritoriul european intr-o anumita zona, intr-o anumita Alianta, drept o actiune care ii creaza anumite riscuri sau amenintari la adresa securitatii sale si astfel sa blocheze actiunea prin dreptul sau de veto, care nu este mentionat in calitate de drept de veto, insa insasi textul tratatului in mod particular, preambulul si articolul unu practic blocheaza o astfel de evolutie, deci, ar putea sa blocheze orice miscare, orice actiune a unui stat presupus neutru in vederea solutionarii problemelor de securitate cu care se confrunta acel stat neutru.

Vasile Botnaru: Si atunci dati-mi voie sa va pun intrebarea: daca acesta ar fi pretul pentru care l-ar plati Occidentul ca sa “imblinzeasca” Rusia, sa asimileze, sa integreze in sistemul sau de securitate mai mult decat Parteneriatul pentru Pace, ca sa neutralizeze ODKB-ul, ar fi in stare Occidentul sa accepte acest tratat, ca sa aiba Rusia mai aproape si cumva mai previzibil, doamna Gabanyi?

Anneli Ute Gabanyi: Este foarte greu de spus. Atmosfera actuala, dupa alegerea presedintelui Obama in SUA, pare a fi mai deschisa vizavi de initiativele Rusiei si in cadrul acestei resetari a relatiilor bilaterale intre cele doua puteri. Este posibil ca cel putin SUA si NATO sa arate un oarecare interes, mai mult sau mai putin formal, fata de aceasta propunere pentru ca este numai o propunere si sigur ca daca ar fi sa devina realmente Tratat ca va suferi foarte multe schimbari. Mi se pare ca Rusia este in momentul de fata foarte activa pe mai multe fronturi. Daca ati vazut, de exemplu, cum conducerea Rusiei a salutat noua initiativa presedintelui Obama de a trimite mai multi militari in Afganistan pentru a fi capabil peste doi ani sa retraga trupele de acolo. Daca intr-adevar Rusia este gata sa sustina astfel de initiative, s-ar putea ca Occidentul sa fie deschis ca cel putin sa nu refuze discutiile asupra acestui proiect. Eu cred ca sunt foarte multe mici detalii, in afara de conceptul mare care este clar de ingradire a puterii NATO si a avansarii mai departe spre Est. Eu cred ca Rusia nu va inceta sa profereze astfel de proiecte pentru ca este clar ca Rusia nu este multumita cu performanta OSCE-ului in care isi punea anumite sperante la un moment dat, cel putin in prima parte a anilor 1990, s-a si retras din anumite intelegeri. Am impresia ca pina la urma se va reusi fie sa se modernizeze sau sa adapteze OSCE-ul la anumite idei ale Rusiei, unele poate chiar continute in acest Tratat sau se va crea totusi o noua structura. Occidentul trebuie sa fie totusi foarte atent.

Vlad Lupan
: Elitele rusesti au perceptia ca Federatia Rusa este impinsa in afara Europei, in alte directii, este scoasa din circuitul european. Acest document reprezinta o incercare de a reveni pe spatiul european. De fapt, noi trebuie chiar sa ne asteptam la un interes formal, si subliniez formal, exact ceea ce a spus doamna Gabanyi, un interes formal din partea Occidentului. De ce? Pentru ca, in primul rind, este un proiect al tratatului, este o actiune PR din partea Federatiei Ruse, ea a publicat un text integral. Ce va face Occidentul? Va veni cu un document public asa cum a facut Federatia Rusa? Vor discuta prin intermediul mass-media sau site-urilor de la Kremlin, Bruxelles si Washington? Nu, nu prea cred. Rusia cere un drept de interventie armata in zona europeana si drept de veto. Credem oare Occidentul va accepta asemenea actiuni? Eu, de exemplu, nu cred. Respectiv, raspunsul Occidentului va fi, pe de o parte, formal, pe de alta parte, isi vor exprima diplomatic interesul in proiectul rusesc, insa ulterior vor lucra cu Federatia Rusa. Problema va fi de alta natura: vor accepta puterile europene si euroatlantice un asemenea document in genere si daca il accepta, atunci in procesul de negocieri vor fi trei schimburi ca sa multumeasca Rusia sau nu? Asta-i de fapt problema centrala pe care eu o vad in discutarea acestui proiect de Tratat.

Vasile Botnaru: Dati-mi voie sa reprezint ascultatorii si sa va spun cum inteleg eu, ascultatorul. Asa cum Rusia a incercat de mai multe ori sa intervina in filosofia securitatii, care s-a devalorizat cumva dupa Actul de la Helsinki, cand Rusia a reprosat de foarte multe ori Occidentului ca baza, drepturile omului, de fapt, s-a volatilizat pentru ca se aplica duble standarde si acum Rusia vrea sa spuna: daca tot schimbam baza, filosofia securitatii, ne ducem dupa 11 septembrie in alta zona, in lupta anti-terorista, dati-ne voie si noua, in conditii de paritate, sa intervenim ca si voi, occidentalii, acolo unde consideram ca este amenintata securitatea - vezi razboiul din august din Georgia. Deci, acum intr-adevar se schimba baza filosofica? Intr-adevar se lasa la o parte drepturile omului si OSCE-ul, si devine prioritara o chestie mult mai importanta, atacurile teroriste, inclusiv atacurile cibernetice, atunci cand nu poti sa umbli doar cu manusi albe si jucatorul rus ar fi la locul lui. Inteleg corect asa o miscare de natura “filosofica” sau nu?

Anneli Ute Gabanyi
: Cred ca intelegeti corect, pentru ca intr-adevar in articolul intii nu este vorba decit de problema de securitate. Sigur ca partile ar trebui sa discute ce inteleg prin “securitate”, respectiv prin ce vad ei pereclitata securitatea in Europa? Ati inteles perfect, drepturile omului, toata osatura Actului de la Helsinki a disparut, a ramas securitatea propriu-zisa, asa cum o vom defini, acesta este un aspect. In al doilea rind, intr-adevar, domnul Lupan mi-a deschis si mie ochii in aceasta discutie pentru un aspect care desigur pentru orice ascultator poate sa fie si foarte important. Ganditi-va ca se intampla din nou ceva in spatiul balcanic, hai sa spunem in Bosnia-Hertegovina sau Kosovo, si atunci in ipoteza care exista in astfel de Tratat, Rusia ar fi putut sa faca ce si-ar fi dorit probabil sa faca demult, sa intervina in spatiul balcanic. Undeva este o combinatie, acest pact combina si anumite elemente ale Pactului de la Varsovia, adica Rusia poate sa intervina intr-adevar si in Europa, desigur ca spatiul balcanic nu intra atunci in Pactul de la Varsovia, dar este adevarat, Rusia nu are decat de castigat din acest Pact, atit in ceea ce priveste dreptul de veto, dar si posibilitatea de a se amesteca si in probleme care tin de vecinii Rusiei din Vest.

Vasile Botnaru: Sa va adresez intrebarea lui Pacala sau a lui Tandala, personajele proverbiale din folclorul nostru: cu ce poate forta astazi Rusia Occidentul sa accepte un asmenea tratat? Are intr-adevar suficienti muschi, sau este un bluf propagandistic, un PR cum s-a exprimat domnul Lupan?

Vlad Lupan: Rusia va incerca sa actioneze pe plan international. In primul rand, am in vedere, pe de o parte, semnale pozitive fata de administratia SUA pe Afganistan care este prioritatea numarul unu pentru aceasta tara, iar pe de alta parte va incerca sa utilizeze pirghiile impotriva SUA, din nou, si anume in zona Iranului. Sustinerea indirecta si fara multa vilva a Iranului in dezvoltarea armelor nucleare, o sustinere despre care nu se vorbeste si despre care se spune ca ea parca ar exista doar partial. Realmente Federatia Rusa ar putea fi foarte mult interesata in dezvoltarea capacitatilor nucleare ale Iranului dintr-un motiv simplu: Federatia Rusa vorbeste de ani de zile despre necesitatea dezvoltarii unei lumi multipolare. Astfel, in aceasta situatie ar sustine dezvoltarea unor capacitati nucleare a Iranului pentru ca sa creeze premise pentru o lume multipolara.

Problema e ca avem in fata un document cu duble standarde. Daca Rusia, pe de o parte, vrea sa utilizeze parghii si atitudine pozitiva pe palierele Afganistan, Iran, atunci chiar documentul, pe de alta parte, spune ca Federatia Rusa nu vrea sa accepte utilizarea fortei si isi doreste asigurarea integritatii teritoriale si independentei politice a unor state semnatare. Iar pe de alta parte isi doreste dreptul de interventie in cazul in care considera necesar. Deja sunt duble standarde. Cred ca si Occidentul va avea un cuvint de spus in ce priveste negocierile acestui document. E vorba mai mult despre discutii pe marginea unor idei, decat de un document care va determina in mod serios viitorul securitatii europene si euroatlantice.

Vasile Botnaru: Doamna Gabanyi, parerea dvs despre posibilitile de presiune ale Rusiei ca sa obtina acest tratat pus in aplicare?

Anneli Ute Gabanyi: Total de acord cu ceea ce a spus domnul Lupan in legatura cu cele cateva borduri de sah pe care joaca Rusia si intr-adevar, aspectul Iran si aspectul Afganistan sunt foarte importante si in general cred ca ar trebui sa ne mai gandim la alte cateva posibilitati. In primul rind cred ca un astfel de document ar putea sa contribuie la divizarea statelor membre NATO, mai ales divizarea, pe de o parte, a SUA de anumite state din Europa Occidentala care sunt mai deschise catre niste “muzica pacifica” din partea Rusiei, mai ales pentru ca nu sunt gata sa contribuie mai mult pentru armata lor, si in general pentru actiuni cum ar fi Afganistanul. Va dati seama ca includ si patria mea, Germania, in acest grup de tari. Pe de alta parte, global privind, Europa nu mai este o prioritate pentru SUA, care se orienteaza mult mai mult spre sptiul Pacific si daca este un interes pentru continentul nostru “prelungit”, atunci este vorba de Marea Neagra, este vorba de spatiul Orientului Apropiat, si din acest punct de vedere un astfel de Tratat s-ar putea sa fie si o solutie pentru SUA de a rezolva cit de cit problema securitatii in Europa si de a-si muta interesul catre alte zone. Ati vazut, de exemplu, ca multe actiuni in Europa nu mai sunt luate de catre NATO, ci bilateral dintre SUA si tarile respective, ma gandesc atit la Polonia si Cehia, dar mai ales la Romania si Bulgaria. Toate acestea luate impreuna arata ca Europa Occidentala mai ales ar trebui sa se gandeasca foarte bine cum priveste acest proiect, pentru ca, ma gindesc ca atit NATO cat si SUA probabil vor fi mai critice decit anumite state din vestul Europei.

Vlad Lupan: Noi discutam acum inclusiv din Republica Moldova, or prin acest tratat, Federatia Rusa vrea sa-si asigure un anumit drept de interventie in zona sa de influenta pe care a declarat-o mai devreme, care include Republica Moldova, pe de o parte, iar pe de alta parte, Federatia Rusa vrea sa plece de la implementarea prevederilor de al Istanbul din 1999, in ceea ce priveste nu doar retragerea trupelor ruse, dar o serie de mai multe subiecte. Dar asta se intimpla tocmai pe subiecte ce tin tocmai de Republica Moldova si pe subictele ce tin de Georgia si pe alte subiecte care de fapt, afecteaza statele din zona Marii Negre. Iata ca acest interes al SUA pe zona Marii Negre, care de fapt este o parte din Europa, partial cel putin, si care reprezinta acel coridor de tranzit spre Europa, este si ramine un interes atit pentru Republica Moldova, cat si pentru SUA, si pentru Federatia Rusa, cat si pentru o serie de state europene. In asemenea circumstante putem vorbi de fapt despre o extindere a Orientului Mijlociu spre Marea Neagra.

In asemenea circumstante si pentru Republica Moldova subiectul acestui tratat este important, pe de o parte. Iar pe de alta parte, utilizarea contactelor noastre cu SUA, in discutiile pe marginea acestui tratat ar trebui sa fie o prioritate, pentru ca interesul in zona Marii Negre este inca relativ ridicat, doar ca vom avea de infruntat o serie de probleme, cum a spus foarte bine dna Gabanyi, cu o serie de state din Occident, care pur si simplu nu au intilnit suficiente probleme in relatia cu Federatia Rusa si din cauza aceasta, fiind protejate prin zona-buffer a noilor state membre NATO si a Uniunii Europene, mi se pare ca un pic s-au cam relaxat in relatia cu Federatia Rusa.

Vasile Botnaru: Vorbind de circumstante, imi vine in memorie cel mai recent interviu pe care l-am realizat cu un demnitar de la Departamentul de Stat, care din primele fraze mi-a atras atentia ca noua administratie de la Washington respinge terminologia “sferelor de influenta”. Or iata ca in timp ce Rusia isi consolideaza sfera de influenta, dincolo se dilueaza. Ultima intrebare de aici si rezulta: acest proiect este mai mult a lui Medvedev sau a lui Putin si daca acest proiect va putea fi jucat in viitor, atunci cand pretendentul la al doilea mandat va avea nevoie de un mesaj pentru natiunea care vrea sa se simta importanta pe scara mondiala?

Anneli Ute Gabanyi
: Nu vad o mare diferenta, vad o mare continuitate, chiar dincolo de Medvedev si Putin. In propavaduirea unor astfel de idei este o continuitate de la politica sovietica externa la politica rusa si tinde spre realizarea a ceea ce, de exemplu, Gorbaciov considera ca Occidentul promitindu-i, nu i-a acordat. Gorbaciov sustine ca nu mai stie exact daca ministrul de externe sau presedintele SUA de atunci, din 1990, ar fi promis ca NATO nu se va extinde nici in RDG si mai ales nici in celelalte state-foste ale Pactului de la Varsovia. Aceasta deceptie care este transmisa in memoria politicii externe ruse face ca orice presedinte si oricine va fi presedinte va incerca sa rezolve acea problema, “ideal” fiind, bineinteles, desfiintarea NATO. Dar se mai poate si prin divizarea membrilor ei atingerea aceluiasi scop. Cred ca telul ramine slabirea sau chiar dizolvarea NATO si impunerea unui sistem in care Rusia sa redevina o mare putere, cu drept de veto in ceea ce priveste politica externa a tarilor din jur, ba chiar ideal ar fi din tot spatiul euro-atlantic si in general sa aiba mina libera in zona ei de influenta, care printr-un astfel de acord ar fi consolidata.

Vlad Lupan
: Rusia este o tara slaba, submarinele ei se duc la fund. Tancurile pe care poate sa le plaseze pe zona europeana ar rugini intr-un timp foarte scurt. Insa ea isi doreste un rol global. Aceasta atitudine demonstreaza un lucru important: perceptia. In Federatia Rusa conteaza perceptia ca interesul rusesc trebuie sa prevaleze si astfel interesul rusesc este de a avea acea continuitate despre care vorbea doamna Gabanyi. Eu as merge mai departe, as spune inca de la Petru I, iesind spre zona europeana si spre zona Marii Negre. Aceste doua elemente, perceptia ruseasca fiind foarte diferita de cea europeana si occidentala, perceptia de a avea acele “zone de influenta”, perceptia de a avea dreptul la asemenea “sfere de influenta”, aici este diferita. Trebuie de tratat Rusia intr-o asemenea maniera si Moldova trebuie sa ia acest lucru in considerare. Al doilea element este ca indiferent cine va veni la putere in Federatia Rusa, interesele Federatiei Ruse ca ale unui stat nu vor dispare, tocmai inclusiv din cauza acestor perceptii de putere pierduta, de necesitatea de a reveni la un statut de putere globala.
XS
SM
MD
LG