Linkuri accesibilitate

O farsă populistă cu consecinţe politice

Interogați de Le Monde pe site-ul său web, cititorii cotidianului francez au răspuns în proporție de peste 61% că organizarea unui referendum pe tema construcției de minarete în Elveția este „un semn de democrație”. La întrebarea dacă un asemenea referendum ar fi un „un semn de iresponsabilitate” au votat cca 30% la din cititori.

Ancheta intervine după ce, duminică, elvețienii au votat masiv o inițiativă populară, într-un referendum și au răspuns pozitiv, în proporție de peste 57% și impunîndu-se în 19 cantoane, la cererea de interzicere a construcției de minarete. De minarete, trebuie precizat și nu de moschei. Existența celor patru minarete, deja construite, nu va fi afectată de votul popular dar, pe viitor, a anunțat guvernul de la Berna, construcția altor lăcașe de cult musulmane de acest tip este interzisă. Votul dat la inițiativa dreptei populiste, a Uniunii Democratice de Centru, partid xenofob, va conduce la modificarea termenilor Constituției elvețiene, în articolul 72 al actului fundamental urmînd să fie înscris că interdicția construcției de minarete este o măsură menită „să mențină pacea între membri diverselor comunități religioase”.

Pentru moment, nimeni nu vorbește însă de pace, ci de un deficit de cultură politică, de cultură în general, de politică în special, de cultivarea unei false incompatibilități între civilizații și, nu pe ultimul loc, despre un vot de dezavuare a clasei politice helvete.

Votul masiv a fost recepționat în Elveția însăși ca o surpriză și un șoc, și mai puțin ca expresie a unei legi discriminatorii, așa cum este văzut rezultatul de către numeroși oamenii politici din statele occidentale ale Uniunii Europene și de o serie de reprezentanți ai comisiilor pentru drepturile omului, ONU și din Parlamentul european. Pentru mulți observatori elvețieni, dincolo de temerile de ordin cultural față de ceea ce populiștii numesc „o islamizare crescîndă” ce ar amenința țara, temeri inspirate de islamul militant, votul ar constitui un răspuns la avansurile făcute de guvernul elvețian regimurilor de la Teheran și Tripoli, ca și la chestiuni culturale cum sînt portul voalului, a burcăi islamice, constrîngerile și tratamentul discriminatoriu al femeilor musulmane, dispensele școlare cerute de părinții musulmani. Pe scurt o respingere a unor manifestări sociale și vestimentare considerate inacceptabile pentru o majoritate a elvețienilor de rînd.

Realitatea culturală, de civilizație, se îmbină cu cea politică. In Elveția trăiesc aproape 400 de mii de musulmani, reprezentînd 4% din populația țării. Majoritatea lor provin din Balcani și din Turcia, iar cei circa 50 de mii de practicanți au la dispoziția lor 150 de centre culturale și locuri de rugăciune. Din acest punct de vedere o încălcare a libertății de cult este greu de invocat, dat fiind numărul relativ mare al moscheilor. Numai cîteva sînt dotate însă cu minaretele, devenite, mai bine spus transformate, de dreapta populistă într-un simbol politic și cultural.

Departe de a-și pune cenușă pe cap, dincolo de reacțiile de teamă față de un boicot al țărilor musulmane pe plan economic și turistic la adresa Confederației helvete, numeroși elvețieni par să se ralieze poziției rezonabile a organismului Conferința episcopilor, potrivit căruia votul exprimat la referendum este de natură să se transforme într-un „obstacol pe calea integrării și a dialogului inter-religios în respect reciproc”.
XS
SM
MD
LG