Linkuri accesibilitate

Ştirea bună constă, constată Nicu Popescu, în comasarea dosarului extinderii UE cu cel al parteneriatului de vecinătate

Radu Benea: Moldova şi ce înseamnă pentru ea intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona ce va reforma instituţiile europene? L-am întrebat pe invitatul nostru Nicu Popescu, de la Consiliul European pentru Relaţii Externe, de la Londra, de ce a fost nevoie de o asemenea reformă?

Nicu Popescu: În faţa Uniuni Europene de mai mulţi ani stă problema eficientizării procesului de luare a deciziilor, inclusiv în urma extinderii, care a dus numărul de state membre de la 15 la 27. Din perspectiva unui stat ca Republcia Moldova trebuie să remarcăm faptul că în UE s-au produs trei schimbări instituţionale: în primul rând Herman Van Rompuy a fost numit preşedintele Consiliului European, acest post presupune că Herman Van Rompuy va coordona poziţia statelor statelor membre în probleme ce ţin predominant de politica internă. Postul lui Herman Van Rompuy va avea un secretariat destul de mic. Este vorba de 20 sau poate 30 de persoane care îl vor ajuta să-şi implementeze acest mandat. Pe plan internaţional, influenţa şi vizibilitatea lui va fi probabil destul de redusă. Acest lucru este intenţionat.

Radu Benea: Un alt post, poate mai important din pespectiva unui stat vecin sau partener al Uniunii Europene este cel al ministrului de externe. Prin ce se va deosebi acesta de postul precedent să zicem al înaltului reprezentant pentru politică externă al UE?

Nicu Popescu: Diferenţa este că noul reprezentant pentru politică externă, Chaterine Asthon va comasa fostul post al lui Javier Solana cu fostul post al Benitei Ferrero-Waldner. Astfel, noul reprezentant pentru politică externă va avea mult mai multă influenţă, un buget mult mai mare, posibilitatea de a coordona politicile economice şi de securitate ale UE de o manieră mult mai integrată. Cred că şi în Republica Moldova deseori se crează confuzia: cam care este diferenţa dintre reprezentantul special al UE, Kalman Mizsei şi şeful delegaţiei Comisiei Europene, până nu demult Cesare de Montis? Iată că după ratificarea şi intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, treptat se va unifica această structură a UE, delegaţiile Comisiei Europene vor deveni adevărate ambasade ale UE, şi treptat posturile şefilor de delegaţie vor fi comasate cu posturile reprezentanţilor speciali, fie în Moldova, fie în Afganistan sau Georgia.

Radu Benea: Mai există o noutate, comisarul pentru extindere al Uniunii Europene se va ocupa de acum încolo şi de politica de vecinătate. Ce semnificaţii i-aţi atribui?

Nicu Popescu: Cred că anume din această direcţie vine ştirea cea mai bună pentru Republica Moldova. În linii mari, dosarul politicii europene de vecinătate este comasat cu dosarul de extindere, trimiţând un semnal simbolic pe care trebuie să-l apreciem şi pe care trebuie să-l remarcăm şi anume faptul că, în principiu, s-a acceptat că există paralelisme destul de mari între politica europeană de vecinătate şi politica de extindere, şi că acest dosar, în care va fi inclusă şi Republica Moldova, va fi gestionat de către cehul Stefan Fule. Ştim foarte bine că Republica Cehă este un stat care sprijină deschis şi foarte activ ideea extinderii UE către Ucraina şi Republica Moldova în primul rând, şi cred că aceasta este cea mai bună veste, ce-i drept, simbolică deocamdată.

Radu Benea: Ce ar putea să schimbe la modul practic faptul că de extindere şi vecinătate se va ocupa un singur comisar? O monitorizare mai riguroasă a ţărilor ca Moldova, o mai mare deschidere, ce anume?

Nicu Popescu: Cred că nu trebuie să ne aşteptăm la minuni din cauza acestei schimbări instituţionale. Viitorul european al unui stat ca Republica Moldova sau Ucraina va depinde, în primul şi primul rând, de capacitatea şi voinţa acestui stat de a se europeniza, de a implementa reformele agreate de Uniunea Europeană, de a moderniza şi reforma aceste state, respectând standartele demoratice, atrăgâd investiţii străine, etc. Ceea ce se schimbă în noul context este faptul că şi partenerii Moldovei de la Bruxelles s-ar putea să aibă mult mai multă simpatie faţă de mersul european al Republicii Moldova, decât era cazul până acum. Însă un alt element care nu trebuie subapreciat este faptul că, în Comisia Europeană, aceiaşi oficiali se vor ocupa atât de extinderea Uniunii Europene spre Balcani – Croaţia Macedonia, Serbia, cât şi faţă de politica Uniunii Europene faţă Moldova. Ceea ce cred că va aduce la o asemănare din ce în ce mai mare dintre politica europeană de vecinătate şi politica de extindere a Uniunii Europene, deschizând Moldovei mai multe instrumente prin care să se poată apropia de UE, fiind, de facto, un stat care urmează aceeaşi cale cu Balcanii, chiar dacă, deocamdată nu are o promisiune de a fi inclusă în UE.

Radu Benea: Dar, în Balcanii de Vest sunt ţări ce aşteaptă de mai multă vreme la uşa Uniunii, cât de realist este ca Republica Moldova să ajungă într-un pachet, ca să spun aşa, cu aceste ţări?

Nicu Popescu: Adevărata bătălie pentru viitorul european al Republicii Moldova nu se face pe nişte dosare simbolice precum apartenenţa sau neapartenenţa la Balcanii de Vest sau la vecinătatea estică. Adevărata bătălie pentru viitorul european al ţării se face în interiorul Moldovei, prin reformele democratice, politice şi economice pe care Moldova le va implementa şi capacitatea Republicii Moldova de a beneficia de acest context nou şi ceva mai pozitiv pe care îl observăm astăzi la Bruxelles.

Radu Benea: Se spune că după reforma instituţională a UE şi aderarea Croaţiei şi Islandei va interveni o pauză destul de îndelungată în procesul de extindere a UE...

Nicu Popescu: Nu cred că ar trebui să ne preocupe foarte mult aceste discuţii pentru că procesul de aderare la UE în orice caz durează mai mult decât un deceniu. Dacă ne uităm la un stat precum Cehia sau Ungaria, vom vedea că acestea şi-au început procesul de integrare treptat în UE, prin anul 1990-1991, şi au aderat la UE în 2004, la spaţiul Shenghen în 2007 şi la zona Euro vor adera în 2011-2012. Vedem că şi pentru un stat ca Cehia şi Ungaria, procesul de integrare europeană de la A la Z a durat peste 20 de ani. În cazul Republicii Moldova, cred că cel puţin un deceniu de reforme foarte serioase, foarte sistematice, este cam acea perioadă de care Republica Moldova are nevoie pentru se apropia de uşa UE. Iarăşi, este un lucru destul de simbolic faptul că dosarul politicii de vecinătate a fost comasat cu dosarul politicii de extindere şi a fost oferit unui stat ca Republica Cehă, care este foarte deschis în favoarea extinderii Uniunii Europene. Nu aş exagera acest sentiment anti-extindere din interiorul UE, aceste sentimente există, dar sunt nişte semnale că, probabil, UE devine ceva mai deschisă faţă de perspectiva unei ulterioare extinderi spre Est decât era acum unu sau doi ani.

Radu Benea: Până atunci, cât de realist este ca Republica Moldova să obţină un regim de vize sau de comerţ liberalizat cu Uniunea Europeană?

Nicu Popescu: Vă dau doar un singur exemplu: peste 2-3 săptămâni, Uniunea Europeană va elimina necesitatea vizelor pentru Serbia, Muntenegru şi Macedonia. Acum un an, dacă cineva ar fi presupus că în decembrie 2009, sârbii, macedonienii şi muntenegrenii nu vor avea nevoie de vize pentru a călători în UE, o astfel de declaraţie ar fi trezit scepticism în majoritatea statelor UE. Însă acest lucru s-a întâmplat, şi s-a întâmplat mult mai rapid decât s-a crezut acum un an de zile. Da, astăzi dosarul eliminării vizelor pentru cetăţenii moldoveni este destul de dificil. Însă, în momentul în care Republica Moldova îşi face impecabil temele de acasă, şi Republica Moldova ştie care sunt aceste teme, or condiţiile UE sunt aceleaşi, atât pentru Republica Moldova, cât şi pentru Macedonia sau Serbia. Deci, în momentul în care Moldova îşi va face impecabil temele de acasă, cred că UE va fi forţată să îşi respecte acea promisiune, făcută deja, de a elimina vizele pentru Republica Moldova.

Radu Benea: Primele vizite ale noilor autorităţi ale Moldovei au fost la Bruxelles. Ieri a devenit cunoscut că premierul Vlad Filat va merge în ianuarie la Washington, unde se va întâlni cu secretarul de stat american, dna Hilary Clinton şi va semna un program de asistenţă gratuită în valoare de 260 de milioane de dolari pentru Republica Moldova. Ce semnificaţii credeţi că s-ar putea desprinde din această vizită, şi în general cum credeţi că se plasează, noua guvernare de la Chişinău pe plan internaţional?

Nicu Popescu: Cred că nivelul de deschidere şi aşteptare faţă de noul Guvern este mult mai mare decât faţă de administraţia anterioară, şi cred că noul Guvern are foarte multe şanse de a utiliza aceste deschideri pentru a avansa mai rapid relaţiile Moldovei cu UE şi cu Statele Unite. Cred, însă, că această deschidere este una care trebuie umplută cât mai rapid cu conţinut. Deocamdată este vorba de nişte vizite simbolice, de nişte semnale diplomatice simbolice. Din perspectiva partenerilor occidentali, contextul politic din Republica Moldova este unul pozitiv, însă care este exact foaia de parcurs a reformelor în mai multe domenii, deocamdată nu este clar până la urmă.
XS
SM
MD
LG