Linkuri accesibilitate

Perspectivele Moldovei în relațiile cu Uniunea Europeană


Comisarul UE Benita Ferrero Waldner cu premierul Vlad Filat la o conferință de presă la Bruxelles în septembrie 2009

Comisarul UE Benita Ferrero Waldner cu premierul Vlad Filat la o conferință de presă la Bruxelles în septembrie 2009

Opiniile lui Dan Alexe, corespondent al Europei Libere la Bruxelles.


La Chişinău se află în vizită oficială comisarul european pentru relaţii externe şi politica de vecinătate, Benita Ferrero-Valdner. Este prima vizită în Moldova a unui comisar al Uniunii Europene, după alegerile parlamentare din luna iulie, iar acest lucru, se spune într-un comunicat de presă al delegaţiei Comisiei Europene la Chişinău, „este un semn important al susţinerii Republicii Moldova” pe parcursul ei european. Despre importanţa acestei vizite şi parcursul european al Republicii Moldova am stat de vorbă cu invitatul nostru din această dimineaţă, Dan Alexe, corespondentul Europei Libere la Bruxelles
.

Dan Alexe: Eu aş diminua foarte mult importanţa pentru Moldova a acestei vizite, în măsura în care dna Ferrero-Valdner, - care desigur are un oarecare parcurs ce a fost apreciat în cadrul Comisiei Europene şi-n instituţiile europene în general, - nu mai este, tehnic, un comisar european. Pentru că Comisia actuală îşi sfârşeşte, şi-a sfârşit deja, tehnic, munca, funcţiunea şi de la 1 decembrie, teoretic, intră în vigoare tratatul de la Lisabona, care cere o altă Comisie şi în acest moment se pregătesc noile posturi.

Dna Ferrero-Valdner nu mai este un funcţionar european. Mandatul său s-a terminat. Deci, această vizită este pur protocolară. Ea face parte, probabil, din carnetul de sarcini al precedentei Comisii şi nu va avea nici un fel de influenţă asupra funcţionării Comisiei viitoare, - care nu va fi anunţată decât, cel mai devreme, săptămâna viitoare şi care probabil nu va intra în funcţiune până în februarie anul viitor, - însă dna Ferrero-Valdner nu mai este prezentă în viitoarea echipă de comisari. Ea nu a mai fost propusă de ţara ei, de Austria, iar viitorul comisar va fi o cu totul altă persoană.

Radu Benea: Ce schimbări ar putea să aducă această reformă instituţională a UE în vecinătatea sa?

Dan Alexe: Este foarte greu de spus în acest moment, pentru că jocurile se fac în culise. Sunt foarte mari tratative, foarte mari tensiuni în spatele scenei europene. Ţările mari – Franţa, Germania, chiar şi Italia – vor să aibă anumite posturi, foarte influente. Alte ţări, care deja joacă un rol strategic, cum sunt Polonia, – cea mai mare ţară din Europa de Est, – sau cum este România, la rândul lor, vor să obţină posturi foarte importante. Nu se cunoaşte încă viitoarea compoziţie şi echilibrul forţelor în viitoarea Comisie Europeană. România de exemplu cere portofoliul agriculturii, care este ceva absolut enorm, pentru că în agricultură se varsă jumătate din bugetul anual al UE, – bugetul anual al UE este de peste 100 de miliarde de euro, – şi România vrea acest post. Jocurile sunt încă tensionate şi enorme în culise, deci e prea devreme să se facă o apreciere.

Radu Benea: Totuşi, în ultimele două luni, vizitele întreprinse la Chişinău de căte oficialităţi europene de diferit nivel, ca şi cele făcute de noile autorităţi moldovene în capitalele UE s-au înmulţit fenomenal. A devenit mai scurtă, între timp, distanţa dintre Republica Moldova şi UE?

Dan Alexe: Nu aş spune asta. Este o iluzie optică, aş zice. Oamenii care au venit de acolo sunt la sfârşit de mandat. Ei îşi încheie o funcţie şi trebuie să bifeze anumite căsuţe. Încă nu se ştie cine va fi comisarul european pentru extindere. Este o funcţie foarte importantă pentru Moldova. Nu se ştie dacă va fi un sloven sau un austriac, sau un bulgar. Toate acestea sunt încă lucruri absolut de necântărit. În acest moment, nu se poate face o apreciere.

Radu Benea: Dar noile autorităţi de la Chişinău spun că sunt încrezătoare că într-o perioadă de timp nu prea îndelungată, Moldova va semna un nou acord, de asociere, cu UE şi va obţine chiar un regim de vize şi un comerţ liberalizate cu UE.

Dan Alexe: Asta este foarte posibil şi un asemenea program este în funcţiune, şi este pregătit şi pentru Balcani. Deja începând de marţea viitoare, deci de pe 1 decembrie, sârbii nu vor mai avea nevoie de viză pentru UE, pentru intrarea în spaţiul Schengen. Este un lucru foarte important pentru ei, în măsura în care au fost, într-un fel, în marginea Europei, au fost ţinuţi la distanţă, un fel de paria politici. Deci, cetăţenii sârbi nu vor mai avea nevoie de viză. Toate astea sunt nişte lucruri elementare, pe care UE le pune în funcţiune, în practică, pentru a-şi proteja, într-un fel, frontiera, marginile. Se pregăteşte şi ridicarea obligativităţii vizei pentru bosniaci şi albanezi, ceea ce va fi mult mai greu, pentru că acolo sunt diferite alte probleme politice şi economice care intră în joc. Şi, desigur şi pentru Moldova se pregăteşte un program similar. Asta nu înseamnă însă că ridicarea obligativităţii vizei schimbă statutul unei ţări. Deja avem un exemplu care poate fi revelator pentru Moldova: ţările Americii de Sud nu au nevoie de viză pentru a veni în UE, pentru că Spania şi Portugalia au insisat ani de zile să li se ridice această obligativitate a vizei. Ceea ce nu înseamnă că au dreptul de lucru, că au dreptul de reşedinţă mai mult de 3 luni ş.a.m.d. Trebuie într-un fel decantată toată acestă puzderie de elemente de indicii politico-economice.

Radu Benea: ...limpezite şi confuziile ce apar adesea la nivelul cetăţenilor unei ţări care visează să devină într-o zi membră a UE. Anume în acest context vreau să vă întreb ce şanse are Republica Moldova, iarăşi, într-un viitor previzibil, – cum le place să spună noilor autorităţi de la Chişinău, – să fie pusă alături de ţările din Balcanii de Vest, care stau deja de câţiva ani în aşteptarea următorului val de extindere a UE?

Dan Alexe: Nu ştiu ce înseamnă viitorul previzibil. În nici un caz în următorul deceniu. Asta este foarte clar pentru toată lumea. În acest moment, s-a pus un fel de stavilă, o limită a extinderii UE. Singurele ţări care vor intra în următorul deceniu, - nu e un lucru care se spune deschis pe coloarele europene, însă, în culise, negocierile tind spre asta, - singurele ţări care vor intra vor fi Croaţia şi Islanda. Să nu uităm că aici există o ierarhie foarte solidă. O ţară trebuie să obţină mai întâi statutul de candidat. Deja acela este foarte greu de obţinut.

Statutul de candidat nu înseamnă însă că vor începe negocierile. Turcia a avut statutul de candidat, - nici nu-mi amitesc câţi ani, - foarte mulţi ani, poate peste un deceniu. Macedonia are statutul de candidat, dar nu poate începe negocierile, pentru că Grecia opune un veto negocierilor cu Macedonia, pentru că vrea ca Macedonia să-şi schimbă numele, denumirea. Deci, această ierarhie este atât de complexă, încât în viitorul apropiat, care înseamnă, să zicem, un deceniu, Moldova nu are o şansă de a intra în această categorie de ţări candidate la intrarea în UE.

Radu Benea: Croaţia şi Islanda când ar putea adera la UE?

Dan Alexe: Convenţia tacită este că Croaţia, care şi-a încheiat cele mai dificile capitole din negocieri, ar putea adera înainte de sfârşitul anului viitor sau la începutul lui 2011. Ceea ce înseamnă totuşi o viteză în aderare mult mai impresionantă decât ceea ce s-a întâmplat în cazul României sau altor ţări. Islanda ar putea intra şi mai rapid, pentru că nu are mari lucruri de dovedit în domeniile economice, politice, sociale ş.a.m.d, însă din motive protocolare nu va fi lăsată să intre înaintea Croaţiei, pentru că trebuie totuşi protejată sensibilitatea şi a unora, şi a altora. Dar rămâne totuşi un fapt acceptat de majoritatea politicienilor europeni, care au acces la toate aceste negocieri şi târguieli în culise că după aderarea Croaţiei şi a Islandei, care este deja un fapt acceptat, se va face o foarte mare pauză.

Radu Benea: Moldova, se poate spune, în utimii ani a pierdut această şansă, despre care spuneau unii că ar fi existat?

Dan Alexe: Nu a existat această şansă.

Radu Benea: Nici în ultimul deceniu...

Dan Alexe: Nu, absolut deloc. Pentru că negocierile sunt foarte concrete. Negocierile au loc într-un fel aproape matematic. Vin o serie de experţi în ţara candidată şi analizează punct cu punct şi procent cu procent felul în care se aplică legislaţia europeană. Deci, nu e un fel de, să spunem, premiu de participare sau premiu de încurajare. Nu se face aşa ceva. Or, în cazul Moldovei nu a existat nici măcar începutul de efort de aplicare a legislaţiei europene în foarte multe domenii. Şi, în aceste condiţii, nimeni nu vede aici de unde a putut veni ideea că Moldova ar putea adera la UE, când ţări care se zbat şi care aplică sistematic legislaţia europeană, cum e de exemplu Croaţia, - candidată, care va intra în UE, - aşteaptă, răbdător, să vină experţii, să încheie capitolele.

Totul merge după un algoritm foarte strict şi linear. Nu se pot sări etapele. Nu există premiu de încurajare. Deci, nu ştiu de unde a venit această idee că Moldova, în ultimul deceniu, putea să facă nu ştiu ce. O ţară nu poate fi candidată oficial la aderarea la UE, câtă vreme are probleme de frontieră cu vecinii. Cazurile recente au fost foarte instructive. Croaţia, de exemplu, care are statutul de ţară candidată, şi-a văzut negocierile blocate vreme de multe luni de zile, pentru că Slovenia, care este membru al UE, are o problemă de frontieră maritimă cu Croaţia, deci nu o frontieră terestră, ci o problemă de ieşire la mare, de spaţiu maritim. Tot aşa, candidatura Macedoniei nu este acceptabilă pentru că Grecia, membru al UE, a opus un veto. Macedonia corespunde criteriilor europene în foarte multe privinţe: legislaţia economică, socială, ş.a.m.d. însă Grecia are acest drept de veto şi îi cere Macedoniei să-şi schimbe numele. Deci, Macedonia are o problemă de frontieră, de identitate, de relaţie reciprocă cu un membru al UE. Moldova nici măcar nu intră în această categorie.

Deci, Moldova nu are o problemă cu un membru al UE, cum au avut Croaţia sau Macedonia, ci are o problemă cu o ţară din afară, ci vecini din afară – cu Ucraina, cu Rusia, - cu România, multă vreme, sub Voronin. Deci, problema aderării Moldovei la UE sau a căpătării statutului de candidat nici nu s-ar fi putut pune, câtă vreme Moldova nu şi-a rezolvat toate aceste probleme cu vecinii. Faptul că UE se preocupă de securitatea Moldovei la frontiera cu Transnistria sau la frontiera cu Ucraina, nu înseamnă că acest lucru ar fi o încurajare pentru Moldova sau un gest în direcţia atragerii Moldovei spre Europa. UE face acelaşi lucru cu Marocul, cu Libia şi cu alte ţări instabile de la frontieră, de unde nu vrea să vină trafic de persoane, de droguri, de armament şi de orice alt fel de trafic. Este un fel de auto-protejare. Nu este o încurajare în vederea aderării la UE.

Radu Benea: Opinia invitatului nostru din această dimineaţă, Dan Alexe, corespondentul Europei Libere la Bruxelles pe lângă instituţiile europene.
XS
SM
MD
LG