Linkuri accesibilitate

Trei ani de la asasinarea lui Alexander Litvinenko


Coperta cărţii lui Paolo Guzzanti despre cazul Alexander Litvinenko
Coperta cărţii lui Paolo Guzzanti despre cazul Alexander Litvinenko

Primul act de terorism nuclear

Astăzi se împlinesc trei ani de când fostul ofiţer rus de securitate Alexander Litvinenko a murit într-un spital din Londra, la vârsta de 44 de ani, otrăvit cu poloniu radioactiv. Cazul este blocat pentru că ruşii nu vor să-l extrădeze britanicilor pe principalul suspect, Andrei Lugovoi, propunînd în schimb ca procesul să se ţină în Rusia. Văduva lui Litvinenko, Marina, nu acceptă însă această soluţie.

Într-un interviu acordat serviciului rusesc al postului nostru de radio, Marina Litvinenko a explicat că nu are încredere în justiţia rusă, pe care o consideră aservită Kremlinului, după cum nici statul britanic nu vrea să lase cazul pe mâna ruşilor. Marina Litvinenko a spus că ruşii au propus să ţină ei un proces în cazul morţii soţului ei, dar numai dacă vor găsi dovezi care să-l incrimineze pe Andrei Lugovoi. Or acest lucru, a spus Marina, nu este acceptabil, şi nu-l acceptă nici britanicii, în frunte cu ministrul de externe David Miliband.

Văduva lui Alexandr Litvinenko scrie tot astăzi în ziarul britanic „Times” că moartea soţului ei, la 23 noiembrie 2006, a fost rezultatul „primului act de terorism nuclear”. „Cei care l-au iubit pe Saşa – scrie în continuare Marina – îl plâng şi acum, şi deplâng în acelaşi timp neajunsurile unei lumi care nu le-a făcut dreptate.”Marina Litvinenko scrie mai departe că ea şi un mic cerc de prieteni sunt hotărâţi să lupte până la capăt, încurajaţi de sprijinul unor detectivi de la Scotland Yard care cred că au rezolvat cazul şi sunt frustraţi că nu pot pune cătuşele pe mâinile suspecţilor.

Suspecţii ar fi doi, în opinia Marinei. Mai întâi Andrei Lugovoi, care figurează într-o cerere de extrădare britanică. Lugovoi este blocat în Rusia, spune Marina, pentru că dacă face un singur pas în afara ţării sale, va fi arestat în baza mandatului internaţional emis de britanici. Al doilea suspect, sugerează văduva, este însuşi premierul Rusiei Vladimir Putin pe care Litvinenko l-a acuzat de pe patul de moarte că i-a pus la cale asasinarea. Putin este în opinia Marinei „prizonierul propriilor secrete”. El nu poate renunţa la putere, pentru că succesorul său, oricare va fi el, va dezvălui adevărul despre moartea lui Litvinenko.

În cazul Litvinenko există însă şi un al treilea actor: nimeni altul decât Rusia. Statul rus ar fi devenit şi el complice, susţinîndu-i pe cei doi suspecţi: Lugovoi şi Putin şi probînd astfel teroria că uciderea lui Litvinenko a fost aprobată de structurile oficiale. Ascunderea adevărului, scrie Marina Litvinenko, este în sine o crimă de stat.

Marina Litvinenko crede că nici Marea Britanie nu a rămas neatinsă de scandal. Recent, ministrul de externe britanic David Miliband a vizitat Moscova cu intenţia de-a da deoparte cazul Litvinenko, blocat oricum de imposibilitatea extrădării lui Lugovoi, de dragul altor chestiuni presante, ca neproliferarea nucleară sau schimbarea climei. Numai că, observă Marina Litvinenko, liderilor ruşi nu le pasă că armele nucleare pot scăpa de sub control, şi nici că gheţurile arctice se topesc. Ei doresc ca acuzaţiile la adresa lui Lugovoi să fie retrase. Nici mai mult, nici mai puţin. Or, ministrul Miliband nu le poate promite aşa ceva, chiar dacă ar vrea. Iar când le-a spus ruşilor acest lucru, i-a înfuriat peste măsură.

Pe patul de moarte, aminteşte Marina, Alexander Litvinenko a prezis că ecourile morţii sale vor răsuna în urechile lui Vladimir Putin toată viaţa. Şi asta se întâmplă într-adevăr, crede Marina, din cauza unui adevăr foarte simplu: o naţiune nu poate rămâne sănătoasă dacă chiar centrul organismului ei este putred.
  • 16x9 Image

    Mircea Ţicudean

    La Europa Liberă sunt din 1993. Am lucrat mai întâi în secția pentru România, la Programul Internațional, apoi la emisiunea radio pentru R. Moldova, cu o întrerupere de 2-3 ani în care am fost în slujba departamentului de training al Europei Libere, unde am fost și director interimar o perioadă. Începuturile jurnalistice au fost concentrate pe critica literară și actualitate culturală. În prezent, domeniile predilecte sunt progresul social (drepturile minorităților, egalitatea de gen, echitatea socială), prevenirea catastrofei climaterice etc.

XS
SM
MD
LG