Linkuri accesibilitate

Generaţia "Millenium" - elita in spe a ţării


Natalia Andreev, Lilia Fusa, Doina Fortuna

Natalia Andreev, Lilia Fusa, Doina Fortuna

Responsabilitatea născută din frustrarea nașterii într-o ficţiune geografică şi neregăsirea în sistemul politic

Doamnelor si Domnilor, bine v-am gasit. La microfon e Vasile Botnaru, moderatorul si prezentatorul emisiunii duminicale PUNCT si de la CAPAT.

Întrebarea la care vom căuta astăzi răspuns mi-a sugerat-o un tînăr ascultător al emisiunilor noastre care insista cu tot dinadinsul sa mă convingă că lucrurile merg prost în societatea moldovenească pentru că generaţile nu ştiu să fuzioneze în mod firesc. “Desparţite de o sumedenie de divergenţe existenţiale, ele vîslesc în direcţii diferite”, îmi spunea acel tînar care fireşte, nu mă acceptă în aceeaşi “ambarcaţiune”, pentru că nu aş fi “suficient de interesat să ştiu cum funcţionează”, acea ambarcaţiune. Ca să probez interesul meu pentru modul în care se autodefineste astazi “tinăra generaţie” (şi nu “generaţia tănără” pentru că cea de-a doua îmbinare de cuvinte reflectă doar o realitate biologică, pe cînd prima sintagmă invocă un concept filosofic surprins de Mircea Eliade) zic ca să probez totuşi interesul meu neprefăcut, am invitat astăzi trei reprezentante ale acestei “tinere generaţii”.

Natalia Andreev, Lilia Fusa, Doina Fortuna
Ce ii motiveaza pe tinerii de astăzi sa devină buni cetateni care sa pună umărul la prosperarea ţării? La această întrebare căutăm răspunsuri împreună cu Lilia Fusa şi Doina Fortuna, ambele masterande la Academia de Studii Economice, şi cu Natalia Andreev, studentă la facultatea de jurnalism si comunicare de la Universitatea de Stat din Chişinău. Trioul l-a selectat Lilia Fusa pe care am cunoscut-o la cel mai recent congres al absolvenţilor de programe de training in SUA, congres în cadrul caruia işi prezentase darea de seamă de lider al consiliului absolvenţilor. Am precizat asta pentru a sublinia ca Lilia este în masura să vorbească nu doar în nume propriu.


Vasile Botnaru: Lilia, ţi-aş propune să clasifici motivaţiile unui tînăr tipic din Republica Moldova care a văzut deja mai mult decît realitatea moldovenească, şi ce loc, în mod special, i-ai acorda motivaţiei materiale?

Lilia Fusa: Un loc foarte important pentru motivaţia materială, dar nu e unicul lucru, în special pentru tinerii care au mai plecat peste hotare, au mai trăit pe acolo, au văzut cum să trăieşti în altă parte. Eu cred că una din cele mai importante motivaţii pentru tineri ar fi faptul că cei de sus, sau cei care iau deciziile în ţara asta, să nu-i încurce. Dacă nu ne încurcă nimeni, putem să ne descurcăm foarte bine.

Natalia Andreev
Natalia Andreev: Eu aş putea să adaog la ceea ce a spus Lilia, că principalul motivator nu este nici cel financiar, nici cel profesional. Eşti tu însuţi. Poţi căuta motive în orişice absolut - că nu sunt locuri de muncă, că este criză financiară, că ţi se inchid uşile, că profii îţi pun note joase şi nu-ţi apreciază cunoştinţele. Motivatorul eşti tu însuţi şi te demotivezi în acelaşi timp la fel tu însuţi. Nimeni nu este vinovat pentru ce ţi se întîmplă, deoarece luăm deciziile singuri şi trebuie să învăţăm odată şi odată să purtăm responsabilităţi pentru deciziile care le facem.

Vasile Botnatu: Natalia, dar sună cam livresc treaba asta, am cam citit în cărţi aşa ceva. Cum mă convingi că într-adevăr după principiul acesta trăieşti şi nu te demotivează profii sau cei de sus, aşa cum spunea Lilia?

Natalia Andreev: În primul rind, nu încerc să generalizez şi să spun că aşa gîndesc majoritatea dintre tineri sau aşa gîndeşte minoritatea dintre tineri. Am fost şi eu pe program de schimb în Statele Unite şi am văzut şi eu o altă viziune, şi am înţeles că probleme sînt peste tot, că greutăţi sînt peste tot. Dacă e să trecem la exemple concrete, mă motivează situaţia mea familială în care am crescut. Dacă nu fac singură şi dacă nu mă trezesc eu dimineaţă singură şi dacă nu fac mîncare singură, atunci nimeni nu o va face pentru mine.

Lilia Fusa
Lilia Fusa: Pe de altă parte acesta şi este spiritul moldovanului. Da, tu trebuie să te ajuţi pe tine însuţi. Numai că noi sîntem un grup de oameni “elitişti”, ca să zic aşa, noi avem foarte multe oportunităţi şi asta, apropo, ne motivează foarte mult, oportunităţile care în Moldova lipsesc, cel puţin după părerea mea. Eu lucrez, de exemplu, cu un grup de beneficiari, se numesc ei tineri defavorizaţi, dar de fapt aceasta-i majoritatea exhaustivă a tinerilor din Moldova, cu vîrste cuprinse intre 15 si 25 de ani care vin din zone rurale, care nu ştiu unde să meargă, nu au profesii, nu au de lucru, părinţii sînt plecaţi peste hotare. Noi, da - noi am văzut altă lume, ştim cum să comparăm, am făcut voluntariat, ni s-au dat chestii gratuite la un moment dat, de aia noi am crescut. Alţi oameni, pe de altă parte, nici nu visează, la dinşii cea mai mare limită să ieşi peste hotare este să mergi la lucru undeva şi nu să mergi să vezi ceva.

Vasile Botnaru: Doina, ce înţelegi dumneata prin elitism?

Doina Fortuna
Doina Fortuna: Hai să zicem că fiecare din noi sau fiecare persoană care trăieşte alături de noi are anumite chestii spre care tinde sau ce vrea să facă el în viaţa aceasta. De aici vine şi ideea cît de motivată poate fi o persoană, pe de o parte şi cît de motivată poate fi o persoană, pe de altă parte.

Vasile Botnaru: Dar a ajunge în elită este o motivaţie pentru voi, generaţia “cola” sau “pepsi”, cum să vă numesc?

Doina Fortuna
: Pentru mine cel puţin nu este. Pentru altcineva poate să fie.

Natalia Andreev: Fiecare cu limitele lui. Dacă o să-şi găsească de lucru, o să-şi întemeieze o familie – gata, asta este ceea ce vrea el de la viaţă. El nu vrea mai mult, el nu vrea carieră, nu vrea să ajungă în elită, el consideră că acolo unde este el, aceea este elita lui.

Vasile Botnaru: Natalia, dar noi încercăm să facem un portret-robot al generaţiei şi trebuie să încercăm să sintetizăm un portret-robot. Pe voi vă caracterizează sau nu ambiţia de a ajunge în elite şi să faceţi o schimbare ori reformă reală şi realistă?

Natalia Andreev: Păi, nu ştiu. Ambiţia mea da, într-adevăr este de a avea o carieră în relaţii internaţionale, este pe primul loc şi tind spre asta.

Vasile Botnaru: Şi ştii ce ai de făcut pentru asta?

Natalia Andreev, Lilia Fusa, Doina Fortuna
Natalia Andreev: Pentru asta, mai întîi de toate, am de învăţat foarte-foarte mult şi nu mă refer la materie teoretică predată în universităţi. Mă refer la experienţele directe de comunicare cu oamenii, de organizare a proiectelor, de studiu a situaţiei de pe peste hotare - cum ne influenţează ţara. Ca să ştim ce putem să folosim dinafară la noi aici pe loc, pentru că nu tot ce este valabil acolo, este valabil şi la noi. Dacă e să răspund direct la întrebarea Dumneavoastră: da, vreau să ajung în elită şi vreau să ajung acolo sus.

Vasile Botnaru: Şi ai tot ce-ţi trebuie?

Natalia Andreev: Nu aş putea să spun. Dacă aş putea să fac o referinţă la procente eu cred că 40 de procente eu le am.

Doina Fortuna: Da, mă gîndeam că ai mai mult.

Natalia Andreev: Nu, nu.

Vasile Botnaru: Lilia, la aceeaşi întrebare cum ai răspunde? Ambiţia de a ajunge în elite şi de a lua locul elitelor actuale, care nu întotdeauna vă plac, este o trăsătură distinctivă a generaţiei voastre?

Lilia Fusa: Da. Eu vreau în primul rind să mă explic. Eu am zis elită nu din punct de vedere a …, nu ştiu, a banilor pe care îi ai sau a cunoştinţelor, relaţiilor. Am zis elită, pentru că noi sîntem un grup de oameni privilegiaţi, adică noi am avut de la început mai multe oportunităţi decît alţi semeni ai noştri.

Vasile Botnaru: Sau vi le-aţi creat?

Lilia Fusa: Mă rog, am început cu toţii în anii '90 cam din acelaşi loc, însă datorită educaţiei din familie, datorită faptului că părinţii au investit în noi mai mult, ne-au trimis la o şcoală mai bună, ne-au înscris la nişte cercuri de nu ştiu ce mai altfel. Nu am stat să lucrăm pămîntul, de exemplu. Am ieşit alţii din licee. Şi atunci cînd am ieşit în societate după facultate, după liceu şi te întîlneşti cu oamenii cu care ai crescut, îţi dai seama că ai fost mult mai privilegiată decît alţii. Dar ca să răspund la întrebarea Dumneavoastră dacă tindem să ajungem în elită, eu cred că asta-i o trăsătură distinctivă a generaţiei în care noi creştem - generaţia MILENIUM se numeşte ea - cei care cred că pot face orice. De mici copii învăţătoarele din clasele primare, educatoarele de la grădiniţe ne spuneau: voi sînteţi speranţa zilei de mine, voi veţi face schimbarea. Şi noi am crescut un grup de oameni care ştim că noi trebuie ceva să facem, dar care de fapt nu sînt motivaţi ca să facă foarte multe.

Doina Fortuna: Iarăşi revin la ideea de diferenţe. Noi am avut, practic toţi aceleaşi oportunităţi, doar că fiecare din noi a beneficiat sau a încercat să beneficieze de ele foarte diferit şi a încercat să ia practic de la oportunităţile astea în mod diferit. Vorbind de procentajul de care am beneficiat …

Natalia Andreev: Dar asta este şi un lucru normal. Nu toţi pot să ia cireaşa de pe tortă.

Doina Fortuna: Eu tot timpul am ştiut ce vreau de la viaţă. Am mers pe calea mea foarte fixă şi n-am încercat să mă uit la ce o să zică unul şi ce o să zică altul.

Vasile Botnaru: Vreau sa va arunc o tema de discutie, poate bizara, dar de mare actualitate: voi simtiti ca traiti intr-o alta societate decit cea in care eu mi-am trait tineretea - in una comunista? Intrebarea aceasta v-o adresez pornind de la preocuparea lui Vasile Ernu care incearca sa afle in ce tara a trait si unde traieste el acum. Incearca sa faca anatomia acelui regim. Voi aveti constiinta unei tari, unei situatii politice certe in care traiti? Regulile de joc pentru voi sint clare sau nu?

Lilia Fusa, Natalia Andreev, Doina Fortuna
Lilia Fusa: Absolut nu. Ca sa va dau un exemplu asa mai haios. Unul din contactele mele de pe Facebook, reteua sociala, scria zilele trecute ca avea de completat un formular on-line. Si la un moment dat trebuia sa selecteze dintr-o lista tara in care s-a nascut. Si a cautat Moldova si nu era. A cautat URSS si tot nu era. Si a fost nevoit omul sa scrie “alta” sau “necunoscuta”. De aici eu cred ca poate sa porneasca o discutie mai larga. Pentru ca noi am inceput sa invatam la scoala “Istoria românilor”, ne-au schimbat manualele si in clasa a cincea am invatat nu mai stiu care istorie. Pe urma intr-a noua nu mai stiam ce invatam. Dintr-a zecea am inceput cu “Istoria antica”. Noi sintem debusolati. Eu nu stiu cîţi dintre colegii mei de generaţie îşi dau seama unde trăiesc. Unul este român, altul este rus, altul este ucrainian.

Doina Fortuna: Asta voiam si eu sa zic, Lilia, ca pina la urma nici nu stim ce fel de cetatenie avem. Pentru ca atunci cind completam un formular pentru viza sau nu mai stiu pentru ce, unde ai de declarat cetatenia nu stii ce sa scrii si atunci indici pur si simplu Republica Moldova.

Vasile Botnaru: Doina, si asta cultiva cumva un complex de inferioritate? De ce este foarte important? Poti sa scrii ca esti cetatean al lumii.

Doina Fortuna: Ba da, numai ca atita timp cit nu prea stii din ce tara vii si nu prea stii ce cetatenie ai nu stiu daca poti sa te regasesti foarte bine in tara asta. Numai ca oricum reusesti sa gasesti acele chestiuni ce te motiveaza sa activezi aici.

Vasile Botnaru: Natalia, dar te-ai simtit cumva lezata atunci cind fiind in strainatate, de exemplu, lumea ridica sprincenele si intreaba: ”Ce o mai fi si Moldova asta?”

Natalia Andreev: Doi oameni au stiut unde este Moldova.

Vasile Botnaru
: Din citi?

Natalia Andreev: Din multi. Daca m-am simtit inferioara? Nu stiu, mie din contra mi-a trezit placerea de a le povesti unde este Moldova, cu ce ne ocupam, ce facem noi, unde se afla. Normal ca am primit si intrebari stupide. Nu stiu, nu m-am simtit inferioara si nici nu am reactionat negativ la asta. Am inteles ca lumea traieste cu gindurile ei, au ei preocuparile lor care difera un pic de preocuparile noastre. Si am inteles ca si modul in care la ei vine informatia este diferit de modul in care vine la noi. Noi stim ce se face in fiecare colt al lumii, ei – ceea ce se face la ei in tara. Dar nu m-am simtit inferioara de loc. Din contra, am povestit tuturor unde este Moldova.

Doina Fortuna: Daca sincer, te simti un pic responsabila atunci cind o persoana nu stie despre tara ta nimic, sau foarte putin. Tu incerci – si sper ca reusim fiecare dintre noi – sa aratam o fata a tarii. Si sa zici: e foarte OK. La noi este o tara in care traditiile sint la un nivel foarte inalt. Oamenii sint buni ...

Vasile Botnaru: Doina, ai atins un subiect foarte interesant. De ce te simti obligata sa aperi onoarea tarii?

Doina Fortuna
Doina Fortuna: Pentru ca m-am nascut aici, pentru ca am copilarit aici. Am avut parte de o educatie la cei mai faini parinti din lume. Pentru ca am oamenii cu care ma inteleg cel mai bine aici. Si tot timpul am sa zic ca oricit de multe posibilitati iti ofera o tara straina, nicodata o tara straina nu o sa-ti ofere linistea sufleteasca si posibilitatile pe care ti le ofera tara ta.

Vasile Botnaru: Daca eu as constata ca aceasta este definitia patriotismului, ai fi de acord cu asta?

Doina Fortuna: Nu stiu daca este vorba despre patriotism. Este ceva ce porti in suflet. Si oriunde ai pleca, oricind o sa fie cel mai bine acasa.

Natalia Andreev: Si daca nu te regasesti in sistemul politic, in grila dintr-o ancheta electronica care nu stie unde este Moldova, tu te regasesti in oamenii care se afla alaturi de tine. Te regasesti in familia ta si in prietenii tai.

Lilia Fusa: Da, te regasesti in oamenii de linga tine dar mai este si o alta situatie. Tu pleci peste hotare, spui de Moldova si ei zic: “A! Stiu, voi faceti galagie!” Sau: ”a mai fost unul din Moldova si a facut prapad!” Si atunci te simti nevoit sa iti aperi tara nu pentru ca iti place tara ta atit de mult, dar pentru ca omul acesta are aceeasi impresie despre tine cum a avut despre omul care, ma rog, a facut un dezastru unde a fost el. Aici e alta parte a monedei. Oricit de tare ti-ar placea tara in care traiesti, iti place mai mult sau mai putin, deja este vorba de demnitate personala. Zici: “dar eu nu sint asa, eu nu o sa te fur, pentru ca eu sint altfel, la noi sint oameni si buni, si rai”.

Natalia Andreev: Dar aparindu-te pe tine, iti aperi si tara ta in acelasi timp.

Vasile Botnaru: Lilia, revenind la clasificari, spune-mi care sint plusurile si minusurile vietii in Moldova? Noi stim foarte multe avantaje. De exemplu ca nu este poluat inca atit de mult solul sau aerul. Sau avantajul ca mai avem cumsecadenia pastrata la tara. Acolo mai poti sa comunici cu oameni care nu sint afectati de “civilizatie”. V-am dat doua exemple. Punind mina in dreptul inimii, ce ar fi sa reprosam acestei tari, chiar de nu avem dreptul, dar poate il avem? Si pentru ce ar fi sa multumim. Ai vrea sa deschizi asa o lista.

Lilia Fusa: Am deschis-o deja. M-a intrebat mai multe lume ce e bine si ce e rau in Moldova. Eu cred ca cel mai mare avantaj al tarii noastre este oportunitatea de a face ce vrei. Pentru ca inca multe nu s-au facut. In orice domeniu. Daca e sa vorbim despre domeniul meu, societatea civila, bun, e mult mai evoluat. Deci societatea civila creste cu pasi foarte grabiti. Dar este inca foarte mult de lucru. Daca vrei sa inventezi ceva poti sa fii primul. In foarte multe domenii. In tot. Dar pe de alta parte exista un spirit, sa zic o mentalitate a compatriotilor nostri de a nu accepta schimbarea foarte simplu. Si aici daca vrei sa faci muzica trebuie sa construiesti scena. Sau daca vrei sa faci sport, trebuie sa construiesti stadion. Pentru ca asa sint puse lucrurile la noi. Trebuie sa iti faci o baza de lucru, trebuie sa convingi foarte multi oameni ca asta nu este in detrimentul lor. Trebuie sa convingi oamenii sa isi schimbe perceptiile si asta este cel mai greu la noi. Si dupa asta sa te apuci de lucru. Si ma tem ca pina ne apucam noi de lucru, trec vre-o 30 de ani si …

Natalia Andreev: … se duc toate visele, se duc …

Vasile Botnaru: Natalia Andreev, acum continua dumneata lista.

Natalia Andreev
: Nu stiu, am vrut sa spun cam acelasi lucru ca si Lilia. Este mai usor sa te ridici pe scara profesionala din ce punct de vedere. Daca iti aduni toate cunostintele si ai aceste calitati de lider, piata nu este chiar atit de dificila. Cum este peste hotare. Acesta ar fi un avantaj. Pentru ca intr-adevar poti sa aduci ceva nou. Dezavantajele ?...

Vasile Botnaru: Chiar si pretentiile, ce pretentii inaintezi acestei tari, pe care nu ai ales-o dar esti in drept sa o critici?

Doina Fortuna: Cind ne gindim la dezavantaje cred ca fiecare se gindeste la piedicile lui.

Vasile Botnaru: Si care sint ele?

Doina Fortuna: Nu stiu daca pot sa zic exact care sint ele acum. Dar oricum ele sint.

Vasile Botnaru: Doina, dar uite traditional se spune despre coruptie. Este pentru dumneata personal coruptia o problema fatala care te impiedica?

Doina Fortuna: Sincer sa fiu, niciodata nu m-a afectat pina acum.

Vasile Botnaru: Pentru ca nu ai fost in situatia sa dai mita, nici sa iei?

Doina Fortuna: Da, nu am fost. Posibil de asta. Posibil trebuie sa ma consider un om fericit.

Natalia Andreev: Ce pot sa reprosez tarii si prin tara, ma rog, o sa ma refer la conducere. Toata conducerea, nu conteaza culoarea, nu conteaza numele si asa mai departe. Zic toata conducerea care nu realizeaza cita responsabilitate ei poarta pe umerii lor. Si chiar ma irita, enerveaza, adica ma streseaza cumplit faptul ca nu au un cuvint pe care sa il respecte.

Vasile Botnaru: Ok, Natalia a deschis lista de critici. Lilia si Doina, voi ce ati trece pe aceasta lista?

Lilia Fusa: Parerea mea este ca ceea ce se intimpla la noi pe scena politica este o chesiune normala. Politica asta si inseamna. Dar eu cred ca noi avem inca o problema. Ca moldoveni, ca tara, ca o comunitate. Noi ne bazam foarte mult pe ceea ce se intimpla sus. Si noi nu avem grija de noi insine. Daca mergi undeva si il intrebi pe om “care este problema ta?”, el incepe sa se jeluie ca primaria nu a avut grija sa ii traga apa sau ca situatia politica este instabila si din aceasta cauza “eu nu merg la scoala”, sau chestiuni de tipul acesta. Eu cred ca oamenii ar trebui sa aiba mult mai mult grija de ei. Sa isi faca un buget personal acasa, sa stie ce este cu familia lui, si sa isi mature in fata casei si dupa aceea sa dea vina ca primaria Chisinaului nu a spalat trotuarele, sau nu a pus becuri sau …

Vasile Botnaru: Lilia a pus degetul pe rana, acum Doina continua subiectul.

Doina Fortuna: Eu vroiam sa fiu de acord cu Lilia si sa zic, daca revenim la tineri, la fel fiecare trebuie sa ne uitam mai intii si intii la noi si apoi la cei din jur. Fiind si eu plecata o perioada peste hotare si revenind in Moldova, sincer, citeodata uitindu-ma la persoanele din jurul meu, imi era frica sa le privesc in ochi. Pentru ca conceptiile, educatia nu sint la nivelul pe care trebuie sa le aiba un tinar in ziua de azi. Si sint foarte multi tineri din acestia.

Vasile Botnaru: Daca deschizi parantezele?..

Doina Fortuna: Daca deschid parantezele: fiind peste hotare, un simplu tinar daca foarte intimplator te-a calcat peste picior si-a cerut de trei ori scuze si a patra oara te-a intrebat “ce pot sa fac eu pentru tine?” Si fiind in Moldova daca un tinar te calca pe picior, haideti sa zicem ca nu numai tineri, ci diferite persoane, te calca pe picior, poti sa nu obtii macar o scuza, stiti?

Vasile Botnaru: Deci asta este vorba despre educatie sau mai mult decit buna crestere?

Doina Fortuna: Hai sa zicem ca este efectul societatii. Sau parintilor plecati peste hotare. Si nu putem sa ii acuzam in situatia aceasta. Pentru ca asa i-a impus situatia.

Vasile Botnaru
: Ar fi adevarat daca eu as construi urmatoarea deductie: traim intr-o societate in care oamenii sint “ciinosi” pentru ca societatea la rindu-i este ciinoasa cu fiecare individ? Ar fi corecta o asemenea asertiune?

Doina Fortuna: Nu neaparat.

Vasile Botnaru: Si atunci de ce oamenii sint ciinosi, dar ei sint. Incepind de la faptul ca nu isi zimbesc unii altora. Ca nu isi cer scuze atunci cind gresesc. Si mai mult decit atit, cauta sa fie vinovat oricine numai nu el, acel pe care il vede in oglinda.

Doina Fortuna: Posibil pentru ca au prea multe probleme pe capul lor. Sau pentru ca percep ei astfel situatia.

Natalia Andreeev: Poate o sa sune foarte neplacut sa auziti afirmatia aceasta din partea mea, dar eu zic ca este bine, oamenii sint asa cum sint si daca ei sint ciinosi inseamna ca noi avem de invatat si de la ei cite ceva. Si de la oamenii rai si “negativi”. Noi putem sa invatam foarte multe lucruri. Si nu este neaparat sa traim intr-o societate unde toata lumea isi zimbeste, toata lumnea este fericita. Asta este o utopie la care eu personal nu vreau sa ajung. Eu vreau sa traiesc intr-o societate reala, normala. Cu oameni rai, cu oameni buni. Pentru ca asta este real, asta este viata. Viata nu este ceea ce ne gindim, visam, sa nu fie coruptie... Asta pentu mine personal nu este realizabil.

Lilia Fusa
: Eu cred ca o societate de tipul acesta pe care o descrie Natalia este de fapt ceea ce ma impiedica pe mine sa am sperante foarte mari referitoare la viitorul meu in tara. Pentru ca nu pot sa zic ca oamenii sint ciinosi pentru ca societatea ii face asa. Pentru ca societatea sintem fiecare dintre noi, nu poti sa zici intr-una ca societatea este vinovata de toate relele. Iata guvernul nu a facut si nu a dat apa. Eu cred ca noi trebuie sa avem grija de noi. Trebuie sa tindem sa nu fim corupti. Sa ne purtam frumos. Atunci cind tu mergi pe strada si nu arunci hirtia de la ciocolata da vezi ca toata lumea o arunca in jurul tau te simti stupid. Si mergi cu hirtia asta in buzunar pret de trei blocuri pina gasesti o urna de gunoi, o arunci si te simti mai bine. Ei si? In urma ta au ramas inca vreo patru hirtii pentru ca in urma ta au mai mers oameni. Noi ar trebui sa tindem nu ca sa ii educam, ca nu poti sa educi pe fiecare om pe care il intilnesti in strada, dar sa incercam sa facem din Moldova asta un loc asa mai curat.

Doina Fortuna
: Sa facem ca schimbarea practic sa vina de la noi.

Vasile Botnaru: Sinteti oameni care ati vazut si altceva decit Republica Moldova. Imaginati-va ca trebuie sa facem in termen record educatie civica – o pledoarie pntru valori europene. Eventual cu o bunica de la tara pe care vreti sa o convingeti ca in Europa e mai bine. Sau sa le vorbiti unor copii care sint inca inconstienti si foarte curind ar putea sa voteze in cadrul unui eventual referendum pentru eurointegrare. Lilia, cum ai convinge o bunica sau o verisoara de la tara sa voteze pro sau contra?

Lilia Fusa: Eu cred ca mesajul ar trebui sa sune in felul urmator: intrind in Europa nu intri ca sa primesti ajutor, pentru ca nimeni nu ti-l da, acolo sint foarte multi oameni care ei insisi au nevoie de ajutor. Ci intri sa inveti ceva de la altii, sa ai unele facilitati de miscare libera. In definitiv, daca iti faci ordine in fata blocului inainte de a intra in Europa, asa o sa continui si dupa ce vei intra in Europa. Si daca astepti ca statul sa iti faca ordine in fata blocului si sa iti vopseasca gardul inainte de Europa, dupa ce vei intra nu o sa vina José Manuel Barroso sa iti faca ordine. Eu nu as vedea o cale buna de a ridica asteptarile foarte mari referitoare la Europa. Europa este o posibilitate, nu este visul ficarui om. Trebuie sa intelegem ca intrind in Europa putem sa avem unele facilitati si unele oportunitati, dar e de responsabilitatea noastra sa le valorificam. Trebuie sa ne invatam de pe acum fiind in afara Europei, ca sa vorbesc asa, metaforic. Or noi sintem de fapt in Europa...

Natalie Andreev: … pe continent.

Lilia Fusa: … pe continentul european.

Vasile Botnaru: Natalia, pledoaria dumitale?

Natalie Andreev: In primul rind cred ca as face accentul pe vot si de la vot as merge si as spune bunicii si verisoarei despre importanta votului. Si Europa este o sansa de a face ca acest vot sa fie intr-adevar o data la patru ani asa cum scrie regulamentul si nu atunci cind oamenii nu pot sa imparta puterea.

Doina Fortuna: Eu cred ca am sa merg pe idea de mai multa libertate. Mai multa libertate a presei, mai multa libertate in activitate. Atit economica cit si sociala. Mai multa libertate de a-ti face curat inaintea blocului si de a vopsi acel gard. Mai multa libertate in vot.
XS
SM
MD
LG