Ca intr-o familie in care toata lumea cunoaste secretele rusinoase ale celorlalti, dar printr-o conventie tacita nimeni nu le pronunta cu gura tare, la fel in Uniunea Europeana anumite titluri, functii si tendinte sunt desemnate prin eufemisme, pentru a nu-i supara pe ceilalti. Astfel, a fost suprimata de multa vreme din documentele europene orice expresie care ar indica o tendinta spre federalizare, spre transformarea Uniunii Europene intr-un super-stat integrat si omogenizat. Britanicii s-au opus dintotdeauna integrarii politice a Europei, care pentru ei ar trebui sa ramana un fel de Piata Comuna in care nu se cauta nici armonizarea fiscala si nici cea a legislatiei muncii, samd…
La urma urmei, britanicii nu au vrut sa adopte moneda europeana, euro, si nici sa adere la spatiul Schengen, la sistemul comun de acordare a vizelor. Atunci cand Uniunea a dorit sa se doteze cu o constitutie, Anglia a fost una din tarile care s-au opus cel mai mult. La urma urmei, constitutie inseamna integrare politica.
In Tratatul de la Lisabona care a inlocuit constitutia nedorita, pastrand insa principalele ei elemente, functiile de presedinte european si de ministru de externe, care miroseau a federalism, au fost inlocuite prin eufemisme mai blande. Presedintele Europei a devenit acum presedintele Consiliului European, adica al reuniunilor celor 27 de sefi de stat si de guvern. El va reprezenta Uniunea in afara si va fi figura de protocol. Postul de ministru de externe, la rindul sau, a fost rebotezat «Inalt Reprezentant pentru Afacerile Externe si de Securitate ». « Ministru de externe” ar fi fost inacceptabil pentru britanici, dar si pentru alte tari mai eurosceptice.
Toate acestea au facut ca liderii europeni sa aleaga ieri pentru cele doua functii doua figuri consensuale, doi politicieni aproape necunoscuti in afara tarii lor, Herman Van Rompuy din Belgia si Catherine Ashton din Anglia, care, in mod previzibil, nu vor lua mari initiative. Catherine Ashton a si spus-o de altfel astazi, indicand ca adevaratele decizii in materie de afaceri externe o vor lua tot capitalele. Nici nu se putea ca ea sa aiba o alta pozitie. La urma urmei e o britanica!…
La urma urmei, britanicii nu au vrut sa adopte moneda europeana, euro, si nici sa adere la spatiul Schengen, la sistemul comun de acordare a vizelor. Atunci cand Uniunea a dorit sa se doteze cu o constitutie, Anglia a fost una din tarile care s-au opus cel mai mult. La urma urmei, constitutie inseamna integrare politica.
In Tratatul de la Lisabona care a inlocuit constitutia nedorita, pastrand insa principalele ei elemente, functiile de presedinte european si de ministru de externe, care miroseau a federalism, au fost inlocuite prin eufemisme mai blande. Presedintele Europei a devenit acum presedintele Consiliului European, adica al reuniunilor celor 27 de sefi de stat si de guvern. El va reprezenta Uniunea in afara si va fi figura de protocol. Postul de ministru de externe, la rindul sau, a fost rebotezat «Inalt Reprezentant pentru Afacerile Externe si de Securitate ». « Ministru de externe” ar fi fost inacceptabil pentru britanici, dar si pentru alte tari mai eurosceptice.
Toate acestea au facut ca liderii europeni sa aleaga ieri pentru cele doua functii doua figuri consensuale, doi politicieni aproape necunoscuti in afara tarii lor, Herman Van Rompuy din Belgia si Catherine Ashton din Anglia, care, in mod previzibil, nu vor lua mari initiative. Catherine Ashton a si spus-o de altfel astazi, indicand ca adevaratele decizii in materie de afaceri externe o vor lua tot capitalele. Nici nu se putea ca ea sa aiba o alta pozitie. La urma urmei e o britanica!…
