Linkuri accesibilitate

„Clipa” cea repede, 15 ani + o seară



...nu l-am mai chemat pe Victor Stepaniuc pentru seara de poezie a tinerilor de la revista Clipa – proaspăta laureată a Premiului Tineretului în domeniul Literaturii – din joia aceasta: o fi el invitatul-surpriză un soi de cal troian, cu burta plină de inşi, dar tare mă îndoiesc că Republica Literelor se cucereşte în acest fel! Aşa că atmosfera Librăriei din Centru a fost respirabilă, dacă nu chiar de-a binelea ozonizată... (Între paranteze fie spus, la aceeaşi oră, ex-liderul formaţiei Ozon, Dan Bălan, tocmai se producea pe scena Palatului Naţional.)

Aide-mémoire: am iniţiat Serile Poetice de la Librăria din Centru în vara lui 2009, după o primă lectură publică în cadrul proiectului Noaptea Muzeelor, sincronizîndu-ne astfel, fără s-o ştim, cu Noaptea Uşilor Deschise de la Librăriile Humanitas. De fiecare dată, am avut un invitat de calibru, într-un recital solo, care la rîndu-i îşi invită alţi 5 colegi de breaslă, cu cîte 2-3 poeme. Prima a citit Marcela Benea, care tocmai obţinuse Premiul USM pentru volumul Evadare din frescă, Cartea Moldovei, 2008; i-a succedat maestrul Aureliu Busuioc, coordonatorul colecţiei „Antologia unui autor” de la Ed. Ştiinţa, serie pe care chiar Punct-ul Domniei Sale o inaugurase; a încheiat şirul Dumitru Crudu, revendicat pentru o seară de poezie, după ce că dramaturgia părea să-l fi confiscat definitiv. Scurt pe doi, dacă poezia este ceea ce s-ar numi haute couture a unei literaturi, Serile Poetice... urmau să devină adevărate parade de modă, în doi timpi: primăvara/vară şi, respectiv, toamnă/iarnă.

Primul „podium” din toamna/iarna 2009-2010 i-a revenit, cum era şi firesc – Premiul Tineretului în domeniul Literaturii oblige! –, „colecţiei” de la Clipa, cea mai performantă revistă a foarte tinerilor scriitori: în felul acesta, am înţeles să cinstim performanţa de echipă, care nu umbreşte, ci potenţează creaţia fiecăruia. Şapte voci distincte – 5 prezente la faţa locului (Aurelia Borzin, Ecaterina Bargan, Cristina Mogâldea, Adrian Gavriliuc şi Ion-Mihai Felea) şi altele 2 venind din boxele calculatorului (Aura Maru de la Bucureşti şi Tatiana Dumbravă de la Praga) – dintre care cel puţin două de o maturitate de necontestat (Aura Maru şi Aurelia Borzin), au creat o constelaţie (Ursa Mică?! Ursa Mare?!!) ce şi-a avut, cel puţin pentru o seară, Steaua ei Polară. Iat-o (autor – Aura Maru):

ridul

puteam să-ţi împart perfect faţa în patru
făceam chiar ca la orele de desen
schiţe în aer
pentru proporţii pentru răstignire de obraji
pentru inri aşezat pe frunte pentru perfecţiune în pătrate
aşadar puteam să-ţi împart faţa în patru
era singurul meu curaj faţă de faţa ta
sprijinită într-un rid tânăr foarte tânăr
şi totuşi fruntea ta se sprijinea în el ca într-un baston
fruntea creştea în jurul ridului ca aluatul
fruntea ta adesea se plia după rid ca după o axă de simetrie
ba chiar odată te-am surprins aplaudând
aplaudând cu frunţile-fiice pălmuindu-se
când m-am uitat la picioarele tale planau la câţiva centimetri înălţime
puteam să te împart perfect în patru
şi iar în patru în patru în patru în progresie geometrică
până aş fi ajuns să ţin în palmă ridul ca o aţă de umbră
cu care să dau în pământ aşa cum voiam odată să dau în pământ cu un şarpe
mai devreme sau mai târziu toţi oamenii se spânzură de câte-un rid
am văzut oameni cu portative pe frunte portative de
ştreanguri care coboară în fiecare noapte
dar ridul tău creştea vertical
ridul tău era un cuţit suspendat
pe sub care treceau în fiecare zi cuvintele gesturile privirile tale
era un cuţit suspendat pe care se scurgea sângele din
măcelăria gândurilor tale în creier până la coate
ridul tău nu era decât ţeava de canal unde răbufneau
fâşii colţişoare aţe de gânduri resturi de croială
în fine ridul tău era un semn de carte în centrul
frunţilor tale două foi de aluat uscate uscate şi erai ilizibil singurul meu curaj
să trag de fermoarul ridului să apăs cu creionul în aer să desenez pătrate
gratii de rid să te umfli de dincolo să te spargi să treci prin gratii
în clăbuci de piele în patru în patru în patru în patru
mai devreme sau mai târziu toţi trec prin asta îţi ziceam
voiam să te uiţi la mâinile mele în timp ce eu puteam să te privesc pe nerăsuflate
era atât de devreme
puteam să-ţi împart perfect faţa în patru

Emilian GALAICU-PĂUN (n. 1964 în satul Unchiteşti, Floreşti, din Republica Moldova).

Redactor-şef al Editurii Cartier; din 2005, autor-prezentator al emisiunii Cartea la pachet de la Radio Europa Liberă; redactor pentru Basarabia al revistei „Vatra“ (Târgu Mureş).

Cărţi publicate:

(POEZIE) Lumina proprie, 1986; Abece-Dor, 1989; Levitaţii deasupra hăului, 1991; Cel bătut îl duce pe Cel nebătut, 1994; Yin Time, 1999 (trad. germană de Hellmut Seiler, Pop-Verlag, 2007); Gestuar, 2002; Yin Time (neantologie), 2004; Arme grăitoare, 2009; A-Z.best, antologie, 2012; Arme grăitoare, ediţie ne varietur, 2015; A(II)Rh+eu / Apa.3D, 2019;

(ROMAN) Gesturi (Trilogia nimicului), 1996; Ţesut viu. 10 x 10, 2011 (trad. engleză de Alistair Ian Blyth, Living Tissue. 10 x 10, Dalkey Archive Press, SUA, 2019);

(ESEU) Poezia de după poezie, 1999; Cărţile pe care le-am citit, cărţile care m-au scris, 2020;

(TRADUCERI) Jean-Michel Gaillard, Anthony Rowley, Istoria continentului european, 2001; Robert Muchembled, Oistorie a diavolului, 2002;Mario Turchetti, Tirania şi tiranicidul, 2003; Michel Pastoureau, O istorie simbolică a Evului Mediu occidental, 2004; Michel Pastoureau, Albastru. Istoria unei culori, 2006; Michel Pastoureau, Ursul. Istoria unui rege decăzut, 2007; Roland Barthes, Jurnal de doliu, 2009; Edward Lear, Scrippius Pip, 2011; Michel Pastoureau, Negru. Istoria unei culori, 2012.

Prezent în numeroase antologii din ţară şi din străinătate.

Opiniile autorului nu reflectă, neapărat, poziția Europei Libere.

XS
SM
MD
LG