Linkuri accesibilitate

A alunga gripa pandemică cu mirosul de usturoi e ca şi cum ai face-o pe cavaleristul cu sabie în faţa tancului inamic.

Virusul gripei porcine s-a furişat pînă şi în cazărmile Armatei Naţionale. 24 de militari atacaţi de virusul neîndurător au ajuns în secţia de boli infecţioase. Toţi aceştia au fost trataţi şi externaţi. Ministerul Apărării a reacţionat cu promptitudine. Efectivul armatei are acum măşti de protecţie, iar “contactele cu civilii au fost reduse la minimum”. Mai mult, raţia zilnică a ostaşilor şi ofiţerilor conţine mai nou şi un supliment de 15 grame de usturoi şi 25 grame de ceapă! Un post de televiziune ne-a arătat deja nişte soldaţi care ronţăiau cu poftă şi fără jenă usturoiul izbăvitor.

Dacă stau să mă gîndesc mai bine, antidotul acesta e cam desuet. Ne vindecăm băbeşte. A alunga gripa pandemică cu mirosul de usturoi e ca şi cum ai face-o pe cavaleristul cu sabie în faţa tancului inamic. Şanse să supravieţuieşti există, fireşte, dar, să recunoaştem, ele depind de îndemînarea inamicului. Mă întreb dacă usturoiul e folosit acum pe post de antidot şi de armatele altor ţări. E foarte posibil să fim pionieri în această privinţă.

Pe de altă parte, ne apărăm ca întotdeauna, adică cu modestele mijloace pe care le avem la dispoziţie. Vaccinuri nu avem şi nu se ştie cînd le vom avea, pe cînd de usturoi nu ducem lipsă. Aşa că mizăm pe respiraţia usturoiată. Unde mai pui că usturoiul întăreşte întru cîtva sistemul imunitar al omului, iar virusul ucigaş anume în acest sistem imunitar loveşte.

Mai eficient mi se pare celălalt antidot utilizat acum în armată şi anume limitarea contactelor cu civilii. Am impresia că întîlnirile cu rudele şi prietenii, mult mai dese în Armata Moldovei decît în cea sovietică, pot fi amînate o vreme, dacă tot ai fost chemat sub arme. Şi, la urma urmei, un an în Armata Naţională nu se compară cu doi ani în “oastea sub zări roşietice”.
XS
SM
MD
LG