Linkuri accesibilitate

Cine vor fi preşedintele UE şi reprezentantul ei pentru afaceri externe?


Herman Van Rompuy

Herman Van Rompuy

Două posturi menite să creeze Uniunii Europene o mai mare pondere internaţională

Nu i-a fost usor premierului suedez Fredrik Reinfeldt sa ii stranga in aceasta seara la cina pe membrii Consiliului European, cina pe parcursul careia ar trebui sa se ia 2 decizii istorice. Ieri la conferinta de presa de la finalul intalnirii cu presedintele rus Dmitri Medvedev, Reifeldt le marturisea jurnalistilor ca pana si sa ii prinda la telefon pe cei 27 de sefi de stat sau de guvern a fost o misiunea dificila. Mai mult Reinfeldt a avertizat ca deocamdata nu s-a cazut de acord asupra unor nume si ca negocierile ar putea dura 3 ore dar si toata noaptea!

Unii membri ai Uniunii ar fi dorit ca aceasta cina sa fi fost una de mare taina, iar numele facute publice dupa intalnirea din aceasta seara sa fi fost de fapt prenegociate in cancelarii.

Prin canalele de comunicare publica, Uniunea Europeana a promovat ideea ca isi pune mari sperante in faptul ca cele doua posturi create de Tratatul de la Lisabona - un presedinte permanent la Consiliului European si un inalt reprezentant pentru afaceri externe - sa ii creasca vizibilitatea si sa ii ofere sansa de a avea un cuvant mai greu de spus pe scena internationala.

Nu o data, inaltii oficiali de la Bruxelles au fost pusi la punct, mai mult sau mai putin cu manusi, de partenerii lor internationali pentru faptul ca puterea lor politica era una limitata de principiul subsidiaritatii.

Ultima (spera Bruxelles-ul) mostra de acest tip a fost oferita nu mai departe de ieri, de presedintele Medvedev care a reamintit Uniunii Europene ca nu este un stat ci o uniune de state si ca prin urmare, puterea ii este disipata.

Analistii noteaza insa ca lipsa de transparenta a criteriilor de selectie a candidatilor risca sa compromita succesul mandatului celor doua posturi cheie.

Presa europeana semnaleaza faptul ca cele mai multe sanse le-ar avea nu candidatii meritorii ci mai degraba cei care apartin unor anumite familii politice - popularii si socialistii, jocul fiind intre cele doua grupuri politice - si care nu sunt neaparat figuri politice proeminente, tendinta fiind sa nu fie mai vizibili decat sefii de stat si de guvern ai satelor membre.

Asa s-ar explica sansele mici pe care in momentul de fata le-ar avea fostul premier britanic Tony Blair si cresterea in popularitate a ideei ca noul presedinte al Uniunii sa fie actualul premier belgian Herman Van Rompuy. Presa europeana vorbeste astazi despre o posibila intelegere franco-germana care l-ar sustine pe acesta din urma.

Optiunea Parisului si Berlinului pentru politicianul belgian poate spune multe despre planurile de extindere ale Uniunii Europene. Van Rompuy nu a facut un secret din faptul ca nu sustine intrarea Turciei in Uniunea Europeana fiind pe aceeasi lungime de unda, din acest punct de vedere, cu liderul de la Elysee.

Cat priveste pozitia de inalt reprezentant pentru politica externa, un fel de ministru de externe al blocului comunitar, cele mai multe voci il dau ca sigur pe candidatul de centru–stanga, Massimo D'Alema. Eurodeputatul roman Adrian Severin este pus intr-o situatie delicata in conditiile in care chiar liderul de grup Martin Schultz si-a exprimat sprijinul pentru D’Alema, si nu pentru Severin.
XS
SM
MD
LG