Liderii Uniunii Europene se întâlnesc astăzi la un summit informal la Bruxelles pentru a se pune de acord asupra candidaturilor la funcţia de preşedinte şi ministru de externe ai Uniunii Europene. Funcţiile au fost create în premieră prin tratatul de la Lisabona care va intra în vigoare în decembrie şi care urmăreşte să simplifice luarea deciziilor într-o Uniune Europeană extinsă. Liderii europeni par însă departe de un consens.
Premierul suedez, Fredrik Reinfeldt, a cărui ţară deţine preşedenţia rotativă a Uniunii Europene, a purtat consultări intense cu liderii europeni înainte summit-ului de astăzi, care va lua forma unei cine de lucru. Dar surse diplomatice sugerează că discuţiile s-ar putea încheia fără o decizie.
Mandatul preşedintelui Uniunii Europene, sau preşedinte al Consiliului European cum se numeşte oficial noua funcţia, urmează să aibă un termen de 2 ani şi jumătate cu posibilitatea reînnoirii. Funcţia nouă va întări actualul sistem de conducere în care fiecare ţară deţine pe rând preşedinţia Uniunii Europene timp de şase luni. Viitorul preşedinte va conlucra strâns cu înaltul reprezentant pentru afacerile externe, sau ministrul de externe – cum este numită în limbajul neoficial cea de-a doua funcţie nouă, menită să ducă la formarea unei politici externe europene comune.
Aşa cum Uniunea Europeană încearcă să menţină un echilibru politic, dacă preşedinte va deveni un politician de centru-dreapta, funcţia de ministru de externe va reveni unuia de centru-stânga şi viceversa.
Mulţi experţi spun că preşedintele Uniunii Europene ar trebui să fie un tehnocrat care să poată construi un consens între ţările membre şi principalele instituţii ale Uniunii.
Favorit ar fi premierul belgian, Herman Van Rompuy, un politician de centru dreapta care a dovedit după exemplul Belgiei că este capabil să menţină un guvern de coaliţie în condiţii dificile. Potrivit agenţiei Reuters, el ar putea să le convină cancelarului german Angela Merkel şi premierului francez, Nicolas Sarkozy mai mult decât fostul premier britanic de centru-stânga, Tony Blair.
Printre ceilalţi candidaţi se numără premierul danez, Jean Peter Balkenende, cel din Luxembourg, Jean-Claude Junker, fosta preşedintă din Letonia, Vaira Vike-Freiberga şi fostul cancelar austriac, Wolfgang Schuessel.
Printre candidaţii la funcţia de ministru european de externe se află ministrul de externe britanic, David Miliband şi fostul premier italian, Massimo D'Alema.
Actuala preşedinţia suedeză a Uniunii Europene speră să obţină un consens printre liderii europeni la cina de lucru de astăzi. Nu-i va fi uşor. Polonia a anunţat că, în locul consultărilor informale, va propune ca fiecare candidat să-şi prezinte o platformă oficială. Dacă nu se ajunge la consens, decizia finală va fi luată prin vot.
Premierul suedez, Fredrik Reinfeldt, a cărui ţară deţine preşedenţia rotativă a Uniunii Europene, a purtat consultări intense cu liderii europeni înainte summit-ului de astăzi, care va lua forma unei cine de lucru. Dar surse diplomatice sugerează că discuţiile s-ar putea încheia fără o decizie.
Mandatul preşedintelui Uniunii Europene, sau preşedinte al Consiliului European cum se numeşte oficial noua funcţia, urmează să aibă un termen de 2 ani şi jumătate cu posibilitatea reînnoirii. Funcţia nouă va întări actualul sistem de conducere în care fiecare ţară deţine pe rând preşedinţia Uniunii Europene timp de şase luni. Viitorul preşedinte va conlucra strâns cu înaltul reprezentant pentru afacerile externe, sau ministrul de externe – cum este numită în limbajul neoficial cea de-a doua funcţie nouă, menită să ducă la formarea unei politici externe europene comune.
Aşa cum Uniunea Europeană încearcă să menţină un echilibru politic, dacă preşedinte va deveni un politician de centru-dreapta, funcţia de ministru de externe va reveni unuia de centru-stânga şi viceversa.
Mulţi experţi spun că preşedintele Uniunii Europene ar trebui să fie un tehnocrat care să poată construi un consens între ţările membre şi principalele instituţii ale Uniunii.
Favorit ar fi premierul belgian, Herman Van Rompuy, un politician de centru dreapta care a dovedit după exemplul Belgiei că este capabil să menţină un guvern de coaliţie în condiţii dificile. Potrivit agenţiei Reuters, el ar putea să le convină cancelarului german Angela Merkel şi premierului francez, Nicolas Sarkozy mai mult decât fostul premier britanic de centru-stânga, Tony Blair.
Printre ceilalţi candidaţi se numără premierul danez, Jean Peter Balkenende, cel din Luxembourg, Jean-Claude Junker, fosta preşedintă din Letonia, Vaira Vike-Freiberga şi fostul cancelar austriac, Wolfgang Schuessel.
Printre candidaţii la funcţia de ministru european de externe se află ministrul de externe britanic, David Miliband şi fostul premier italian, Massimo D'Alema.
Actuala preşedinţia suedeză a Uniunii Europene speră să obţină un consens printre liderii europeni la cina de lucru de astăzi. Nu-i va fi uşor. Polonia a anunţat că, în locul consultărilor informale, va propune ca fiecare candidat să-şi prezinte o platformă oficială. Dacă nu se ajunge la consens, decizia finală va fi luată prin vot.
