Linkuri accesibilitate

„Prin alegerea specială a țintei - un scriitor care nu a renunțat să-și exercite libertatea - și prin suma reclamată – una exorbitantă pentru o afacere de presă -, obiectivul este de a intimida o conștiință critică”


„Antonio Tabucchi este unul din puținii scriitori italieni capabili să restituie fericirea de a citi, iar din acest motiv fiecare carte nouă a sa devine un eveniment”, scria nu de mult în „La Repubblica” un confrate italian, Curzio Maltese. Talentatul scriitor italian, cunoscut și cititorilor de limbă română grație traducerilor cărților sale apărute la editura Polirom, se află de cîteva zile în centrul unui scandal cu iz politic și cultural.

Pe scurt, președintele Senatului italian, Renato Schifano îl somează prin instanță și îi cere să plătească drept daune morale pentru un articol publicat la 20 mai, în ziarul l’Unità, suma astronomică de 1,250.000 de euro. Articolul în cauză se intitula „Fapte și minciuni” (I fatti e veleni) și era o intervenție în polemica dintre alți doi ziariști italieni, pe tema unor presupuse legături ale lui Schifani cu lumea interlopă a Mafiei.

In fond, întregul caz este expresia unor adevărate represalii, declanșate împotriva unui autor ce deranjează prin luările de poziție și scrierile sale puterea premierului Silvio Berlusconi, de care este legat președintele Senatului, Schifani. Tabucchi, împreună cu ziaristul Marco Travaglio, pe care îl apărase în articolul incriminat de demnitarul italian și care este și autorul unei cărți despre originile dubioase ale averii lui Berlusconi, sînt printre principalii colaboratori ai unui nou ziar, lansat la Roma în septembrie, Il Fatto (Faptul); un ziar independent, ce și-a propus să relateze „fapte și adevăruri ce nu pot fi găsite în altă parte” și „să răspundă tirurilor de artilerie ale șefului guvernului împotriva presei opoziției”. Și aceasta deoarece, cum declara într-un interviu Marco Travaglio, „problema mediilor italiene este că ele aparțin unor mari grupuri industriale, unor partide politice sau unui personaj care este în prezent președintele Consiliului de Miniștri”.

Antonio Tabucchi
Antonio Tabucchi, cel care s-a pronunțat fără ezitare împotriva „marii cuverturi de tăcere ce amenință să acopere totul” odată cu „crescîndul control grotesc al informației exercitat de guvernul Berlusconi”, suferă acum primul tir de artilerie despre care se vorbea la apariția cotidianului Il fatto.

In apărarea lui Tabucchi de o săptămînă circulă pe internet un Apel lansat de editorul său din Franța, Antoine Gallimard. Anunțat și citat de La Repubblica, Il Giornale și El Pais în Spania, apelul semnat de numeroase personalități de marcă ale lumii culturale internaționale, este publicat de cotidianul Le Monde, în ediția sa datată joi, 19 noiembrie.

„Democrațiile în viață au nevoie de indivizi liberi”, se scrie în Apelul intitulat Pentru Antonio Tabucchi. „De indivizi curajoși, nedisciplinați, creatori. Care îndrăznesc să provoace, care deranjează. Așa este cazul scriitorilor a căror libertate de cuvînt este indisociabilă de însăși ideea de democrație. De la Voltaire și Hugo la Camus și Sartre, trecînd prin Zola și Mauriac, Franța și libertățile ei știu ce datorează exercițiului liber al dreptului la opinie și datoriei de alertă în fața opacității, minciunilor și imposturii puterii. Iar Europa democrată, de cînd se construiește ea, nu a făcut decît să conforteze întotdeuna această libertate a scriitorilor împotriva tuturor abuzurilor puterii și a rațiunilor de stat”.

„A pune sub semnul întrebării itinerariul, cariera și biografia unui înalt responsabil public – se scrie în Apelul ce amintește gestul lui Renato Schifani împotriva lui Antonio Tabucchi – face parte din chestionarea necesară și din curiozitățile legitime ale vieții democratice”. Iar Apelul conchide, cerînd ca la gestul de solidaritate să se alăture prin semnarea protestului cît mai mulți oameni: „prin alegerea specială a țintei - un scriitor care nu a renunțat să-și exercite libertatea - și prin suma reclamată – una exorbitantă pentru o afacere de presă -, obiectivul este de a intimida o conștiință critică și, prin intermediul ei, de a face să tacă un număr mult mai mare. ... Nu putem rămîne indiferenți și pasivi în fața ofensivei actualei puteri italiene împotriva libertății de judecată, de critică și de interpelare.”
XS
SM
MD
LG