Linkuri accesibilitate

Acţiunea de solidaritate cu populaţia oprimată din România iniţiată de un grup de scriitori originari din România

În toamna anului 1989 au avut loc numeroase demonstraţii de protest contra regimului Ceauşescu - atît în vest cît şi în est. Pe data de 15 noiembrie 1989, de pildă, a avut loc Ziua internaţională de Acţiune România.

Acţiunea de solidaritate cu populaţia oprimată din România fusese iniţiată de către un grup de scriitori originari din România şi stabiliţi în Berlinul Occidental. Această dată a fost aleasă pentru a marca astfel evenimentele din Braşov, unde pe 15 noiembrie 1987 muncitorii s-au revoltat şi au participat la un marş spontan de protest. În chemarea pentru organizarea Zilei de acţiune, lansată prima dată în 1988, s-a cerut înfierarea internaţională a regimului ceauşist.

Georg Herbstritt
Grupările de opoziţie din mai multe ţări est-europene au organizat atît în 1988 cît şi-n 1989 ample manifestări de solidarizare cu populaţia românească. În fosta Republică Democrată Germană, Securitatea Stasi a urmărit protestele cu atenţie sporită. În 1988 şeful Stasi l-a informat personal pe liderul est-german Erich Honecker asupra intenţiei cercurilor opoziţioniste de a organiza Ziua internaţională de Acţiunea România, precum ne-a declarat istoricul Georg Herbstritt. Acesta a descoperit, de curînd, documentul care i-a fost înmînat lui Honecker.

„În acest document sunt enunţate şi obiectivele Zilei de acţiune: Solidaritate cu poporul român, înfierarea regimului ceauşist, şi faptul că opinia publică să fie atenţionată în ceea ce priveşte situaţia gravă în care se află România.“

În 1989 demonstraţiile legate de Ziua de Acţiune au fost cu mult mai ample decît în anul precedent. Odată cu radicalizarea opoziţiei est-germane s-au radicalizat şi nucleele din grupurile opoziţioniste care cereau tot mai insistent izolarea politică a lui Ceauşescu. În preajma celui de-al XIV-lea congres al PCR, de pildă, a avut loc în Berlinul răsăritean o manifestaţie în cursul căreia s-a cerut conducerii RDG-iste să nu trimită vreo delegaţie la congres.

Într-o cuvîntare rostită la un miting pe 19 noiembrie 1989, Sylvia Müller, pe atunci activă în cadrul grupării opoziţioniste est-germane „Stînga unită“, a spus: „Mîine începe la Bucureşti cel de-al XIV-lea congres al Partidului Comunist Român. Cerem conducerii Partidului Socialist Unit din Germania să nu trimită nici un reprezentant la Bucureşti.“

Totodată opoziţia est-germană a cerut răspicat retragerea ordinului „Karl Marx“, acordat lui Nicolae Ceauşescu de către Honecker.

La Bucureşti toate aceste acţiuni au fost ignorate. Acolo aparatul de propagandă şi activiştii continuau pregătirile pentru congres. A fost ultimul congres, iar Ceauşescu a rostit acolo una din acele cuvîntări, rupte de realitate: „Desfacerea de mărfuri cu amănuntul prin comerţul socialist se ridică în acest an la circa 315 miliarde lei. Fiind de 18,5 ori mai mare decît în 1950.“ Aparent impasibil, Ceauşescu zugrăvea românilor o imagine luminoasă a unei ţări care, de fapt, suferea de frig şi de foame.
XS
SM
MD
LG