Potrivit unui studiu realizat recent la scara europeana, fiecare familie din Romania inghite anual 143 de kilograme de carne, altfel zis aproape 3 kile de carne pe saptamana. Românii consumă astfel – spune studiul - mai multă carne decât ucrainenii, slovacii şi ruşii, desi totusi mai puţină decât polonezii.
Sigur, ne putem intreba ce relevanta au aceste cifre, dat fiind ca apare limpede ca romanii ocupa totusi o pozitie mediana in statisticile carnii. Importanta temei nu sta insa in cifre, ci se plaseaza pe un teren simbolic. Carnea a avut intotdeauna o mare importanta prin partile noastre ale lumii. Carnea e sinonima cu mancarea.
La noi, o masa fara carne nu poate fi imaginata decat in conditii de post, sau daca e vorba de cine stie ce boala. Noi nu avem mare intelegere pentru mese cum sunt cele italiene, unde un fel de mancare poate fi pur si simplu o portie de spaghetti peste care s-a turnat un firicel de ulei de masline. Sigur, si masa noastra poate lua forme simple, insa atunci e vorba de carnati, sau slanina, sau o cutie de pate de ficat, totul inghitit cu foarte multa paine. Masa trebuie sa fie satioasa, iar satul inseamna carne si paine. Intr-atat de inradacinat biologic e la noi mancatul de carne, incat mancarurile fara carne, chiar daca sunt delicioase, sunt numite “mancaruri de post”. Nu e de mirare ca, spre deosebire de Occident, budismul, care impune o dieta vegetala, nu are nicio sansa sa se implanteze in Europa de est.
Desigur, pot fi gasite multe justificari unei asemenea pasiuni pentru carne. La urma urmei, orice crestin consuma ritualic carnea lui Hristos atunci cand se impartaseste. Ca doar asa a spus Mantuitorul: “Acesta este trupul meu, luati si mancati”. Cu o religie de mancatori de carne si bautori –ca doar Isus a mai spus si: “Acesta este sangele meu; luati si beti”-, nu prea avem noi ce face cu statisticile lor, iar fanteziile vegetariene ale occidentalilor si asiaticilor ne sunt suspecte. Budismul, care recomanda abtinerea de la carne, ne va ramane pe vecie strain. In comparatie cu indemnul spre consumul de carne din religia noastra, cum sa iei in serios o credinta ca budismul care isi sperie credinciosii prin avertismente precum: “Cata carne mananci pe lumea asta, atata carne te va manca pe lumea cealalta”?
Sigur, ne putem intreba ce relevanta au aceste cifre, dat fiind ca apare limpede ca romanii ocupa totusi o pozitie mediana in statisticile carnii. Importanta temei nu sta insa in cifre, ci se plaseaza pe un teren simbolic. Carnea a avut intotdeauna o mare importanta prin partile noastre ale lumii. Carnea e sinonima cu mancarea.
La noi, o masa fara carne nu poate fi imaginata decat in conditii de post, sau daca e vorba de cine stie ce boala. Noi nu avem mare intelegere pentru mese cum sunt cele italiene, unde un fel de mancare poate fi pur si simplu o portie de spaghetti peste care s-a turnat un firicel de ulei de masline. Sigur, si masa noastra poate lua forme simple, insa atunci e vorba de carnati, sau slanina, sau o cutie de pate de ficat, totul inghitit cu foarte multa paine. Masa trebuie sa fie satioasa, iar satul inseamna carne si paine. Intr-atat de inradacinat biologic e la noi mancatul de carne, incat mancarurile fara carne, chiar daca sunt delicioase, sunt numite “mancaruri de post”. Nu e de mirare ca, spre deosebire de Occident, budismul, care impune o dieta vegetala, nu are nicio sansa sa se implanteze in Europa de est.
Desigur, pot fi gasite multe justificari unei asemenea pasiuni pentru carne. La urma urmei, orice crestin consuma ritualic carnea lui Hristos atunci cand se impartaseste. Ca doar asa a spus Mantuitorul: “Acesta este trupul meu, luati si mancati”. Cu o religie de mancatori de carne si bautori –ca doar Isus a mai spus si: “Acesta este sangele meu; luati si beti”-, nu prea avem noi ce face cu statisticile lor, iar fanteziile vegetariene ale occidentalilor si asiaticilor ne sunt suspecte. Budismul, care recomanda abtinerea de la carne, ne va ramane pe vecie strain. In comparatie cu indemnul spre consumul de carne din religia noastra, cum sa iei in serios o credinta ca budismul care isi sperie credinciosii prin avertismente precum: “Cata carne mananci pe lumea asta, atata carne te va manca pe lumea cealalta”?
