Linkuri accesibilitate

Un vădit caracter ofensiv vizînd restaurarea dominaţiei Moscovei în spaţiul post-sovietic

Bună ziua, dragi ascultători. La microfon, Radu Benea, prezentatorul emisiunii Dialoguri. 15 minute cu Radio Europa Liberă.

Preşedintele Dmitrii Medvedev a promulgat un amendament ce extinde baza legală pentru folosirea trupelor militare ruse în străinătate. Noua doctrină militară ofensivă a Rusiei ar putea viza ţări ca Georgia, Ucraina şi Republica Moldova, consideră invitatul ediţiei noastre de astăzi, Grigory Perepelytsia, directorul Institutului pentru Politică Externă de la Kiev.

Mai întâi însă un buletin de ştiri cu principalele evenimente ale săptămânii trecute, prezentate de colega mea, Valentina Ursu.

----------------------------------------------------------------------------------------------------------

Chişinăul şi Tiraspolul s-au înţeles să reia dialogul la nivelul grupurilor de experţi pentru măsurile de încredere, a anunţat joi vicepremierul Victor Osipov. El a calificat drept un succes organizarea, pe 6 noiembrie, la Viena a primei reuniuni într-un format complet 5+2 pentru reglementarea transnistreană, după o pauză de aproape 4 ani în procesul de negocieri. Grupurile de experţi urmează să identifice şi să propună soluţii pentru probleme de interes comun, economice şi sociale, în interesul cetăţenilor de pe ambele maluri ale Nistrului a spus Victor Osipov: „Sigur că acest dialog trebuie să creeze un cadru favorabil pentru relansarea negocierilor politice în format 5+2 şi vreau să vă spun aici că toţi participanţii la format au fost de acord să începem pregătirile pentru relansarea negocierilor în format complet”.

Cu o zi mai devreme, ministrul de externe de la Tiraspol, Vladimir Iastrebciak a spus însă că negocierile în formatul „5+2” nu vor fi reluate, iar cei care susţin contrariul, anume Moldova şi Occidentul, sunt prea optimişti. Potrivit Interfax, Iastrebceak a spus că Tiraspolul preferă să discute acum soluţionarea unor probleme concrete, care preocupă populaţia. El a adăugat că rezolvarea unor asemenea chestiuni, pe care nu le-a precizat, ar putea în viitor îmbunătăţi climatul şi duce la reluarea negocierilor.

În R. Moldova a fost înregistrat sâmbătă al şaptelea deces, provocat de virusul A H1N1. Ministerul Sănătăţii a confirmat peste 780 de cazuri de infectare cu virusul nou. La Chişinău au sosit primele 200 de mii de doze de preparat antiviral Tamiflu împotriva noii gripe. 6000 de doze au fost transmise spitalelor din Transnistria, unde săptămîna trecută erau confirmate oficial 7 cazuri de îmbolnăvire cu noua gripă.

Parlamentul de la Chişinău a eşuat în prima încercare de alegere a şefului statului. Fracţiunea comunistă a boicotat singura candidatură, a lui Marian Lupu, înaintată de Alianţa pentru Integrare Europeană. Deputaţii au 30 de zile la dispoziţie pentru alegeri repetate, iar în cazul unui nou eşec, parlamentul va fi dizolvat, însă, conform legislaţiei, nu mai devreme de iunie 2010.

Preşedintele rus Dmitri Medvedev a promulgat un amendament la legea „despre apărare”, care extinde baza legală pentru folosirea forţelor armate ruse în străinătate. Legea nouă îi permite preşedintelui rus să trimită trupe peste hotare pentru a apăra unităţile militare ruseşti din străinătate în caz de atac, pentru a împiedica acte de agresiune din partea altui stat, pentru a-i apăra, în caz de nevoie, pe cetăţenii ruşi din străinătate, pentru a escorta navele comerciale ruseşti şi a combate pirateria. Legea precedentă îi permitea preşedintelui rus să trimită trupe peste hotare doar pentru combaterea terorismului sau pe baza unor tratate internaţionale.

Uniunea Europeană şi-a exprimat „îngrijorarea profundă” în legătură cu arestarea unor cetăţeni georgieni în regiunea separatistă Osetia de Sud. Declaraţia urmează apelurilor georgiene pentru eliberarea câtorva pescari georgieni arestaţi de grănicerii ruşi în Marea Neagră, în apropiere de ţărmul Abhaziei. Arestările au devenit o temă a convorbirilor de la Geneva între Rusia şi Georgia menite să rezolve problemele de securitate din regiune.


----------------------------------------------------------------------------------------------------------------


Radu Benea: Aşadar, cum aţi auzit la ştiri, de acum înainte Federaţia Rusă va avea mai multe motive legale ca să trimită trupe în străinătate. L-am întrebat pe invitatul ediţiei noastre de astăzi, directorul Institutului pentru politică externă de la Kiev, Grigory Perepelytsia, de ce ar avea nevoie Rusia de o nouă lege cu privire la apărare?

Grigory Perepelytsia
Grigory Perepelytsia: „E o dovadă a schimbării politicii externe a Federaţiei Ruse, iar momentul de cotitură în realizarea acestei politici a fost războiul ruso-georgian din august anul trecut. Atunci, pentru prima oară, trupele ruse au fost folosite, masiv şi pe faţă, împotriva unor state vecine din spaţiul post-sovietic. Asta înseamnă că doctrina militară rusă capătă acum un caracter ofensiv, care ţine nu numai de apărarea propriului teritoriu, dar şi de utilizarea forţelor armate în afara teritoriului său”.

Radu Benea: Ce motive ar putea servi Rusiei drept temei pentru aplicarea forţei militare?

Grigory Perepelytsia: „Sunt motive de nivel global şi regional. La motivele globale se referă lupta cu pirateria pe mare. Rusia deja îşi implică forţele militare şi navele de luptă împotriva pirateriei în Oceanul Indian. Cea de-a doua motivaţie are caracter regional şi e determinată de politica actuală a Rusiei îndreptată spre restaurarea dominaţiei sale în spaţiul post-sovietic, unde Rusia vrea să redevină unul din centrele de putere ale lumii. Moscova îşi doreşte ca Occidentul să recunoască spaţiul post-sovietic drept sfera intereselor privilegiate ale Rusiei. Ce înseamnă acest lucru? Asta înseamnă ca Occidentul, în principiu, adică nici NATO, nici Uniunea Europeană, nici Statele Unite să nu se amestece în conflictele pe care Rusia le va declanşa în viitor împotriva vecinilor săi apropiaţi. Un exemplu poate servi războiul ruso-georgian. De aceea, amendamentele la legea despre apărare reprezintă, practic, o legitimare a agresiunii Rusiei, a unor eventuale agresiuni împotriva ţărilor vecine, a căror politică nu convine Kremlinului. Un pretext pentru aplicarea forţei militare pot fi cetăţenii ruşi din ţările ex-sovietice, mai ales cele din partea europeană a spaţiului post-sovietic”.

Radu Benea: Ce ţări anume aveţi în vedere sau credeţi că ar fi mai vulnerabile?


Grigory Perepelytsia: „Sigur, nu putem să spunem că trupele militare ruseşti vor fi folosite pe Brighton Beach, în New-York, unde locuiesc cetăţeni ruşi. Este vorba întâi de toate de asemenea ţări ca Ucraina, Moldova, Georgia, adică cele din zona intereselor strategice regionale ale Rusiei. Un alt pretext ar putea fi prezenţa trupelor sau obiectivelor militare ruseşti din alte ţări, sau în cazul în care acestea vor fi atacate. De fapt, un pretins atac, pentru că legea nu dă o definiţie foarte clară a acestui termen. Prin urmare, Kremlinul va putea să interpreteze o asemenea situaţie exclusiv după bunul său plac. Să zicem, dacă Ucraina va iniţia o procedură în justiţie referitoare la turnurile de coastă sau farurile controlate de flota Mării Negre a Federaţiei Ruse, şi care se află în proprietatea Ucrainei, pentru că legislaţia ucraineană spune că sistemele de navigare nu pot fi transmise în arendă, atunci apariţia executorilor judiciari la aceste obiective ar putea fi interpretată drept un atac asupra obiectivelor militare ruseşti. Iar acesta ar fi un motiv pentru aplicarea noii legi despre apărare, ceea ce în realitate va însemna sau o agresiune militară a Rusiei, sau ocuparea Crimeei de către trupele militare ruseşti. În cazul Republicii Moldova, avem aceeaşi situaţie. Prezenţa obiectivelor militare ruseşti pe teritoriul Moldovei, deja o plasează sub incidenţa acestei legi. Deci, Rusia deja are motive potenţiale pentru aplicarea forţei militare”.

Radu Benea: Dar după războiul de Georgia, în urma căruia Rusia a avut de suportat pierderi serioase de imagine pe plan extern, credeţi că e posibilă repetarea unor asemenea scenarii, chiar şi în proporţii mai mici, în alte ţări?

Grigory Perepelytsia
Grigory Perepelytsia: „De fapt, legea se adoptă pentru a fi îndeplinită şi nu pentru a speria pe cineva sau în alte scopuri declarative. De aceea, adoptarea acestei legi este o dovadă a faptului că Rusia pregăteşte, la modul real, asemenea scenarii împotriva ţărilor în care se află cetăţeni ruşi şi obiective militare ruseşti. Eu cred că după războiul ruso-georgian, dorinţa Rusiei de a utiliza forţa militară, dimpotrivă, a crescut. A apărut încrederea că puterea militară este cel mai simplu şi rapid mijloc de rezolvare a problemelor internaţionale. Desigur, Rusia nu va aplica forţa împotriva ţărilor NATO, pentru că este prea mare disproporţia în raportul de forţe, dar în spaţiul post-sovietic este absolut real, pentru că ţările vecine Rusiei nu au un potenţial militar corespunzător”.

Radu Benea: Dar aspiraţia unor ţări de a deveni membre ale NATO ar putea intra sub incidenţa acestei legi cu privire la apărare a Federaţiei Ruse?


Grigory Perepelytsia: „Moscova a calificat demult drept o ameninţare aspiraţia Ucrainei de a deveni membră a NATO. Este poziţia oficială a Moscovei, pe care au repetat-o de mai multe ori şi premierul Putin, şi preşedintele Medvedev, care au spus că această aspiraţie ar fi o ameninţare militară reală la adresa Rusiei. Cu toate că nici aderarea Ucrainei la NATO, nici a Bulgariei, a României sau a ţărilor baltice, în realitate, nu ameninţă şi nu pot ameninţa în nici un fel securitatea Rusiei. Oricum, asta e poziţia oficială a Moscovei. Deşi, dacă ne referim concret la noua lege, ea nu conţine referinţe la NATO, dar spune că trupele militare ruseşti pot fi folosite împotriva altor ţări, sau pentru respingerea agresiunii comise împotriva altor ţări, sau pentru a le sprijini dacă acestea au fost atacate de ţări terţe. Deci, este o formulare foarte vagă ce ar putea fi extinsă pentru a include aspiraţia Ucrainei de aderare la NATO”.

Radu Benea: În ce măsură credeţi că se poate spune că această lege ar ridica un obstacol în calea aderării la NATO a Ucrainei sau a Georgiei?

Grigory Perepelytsia: „În principiu, o eventuală aderare a Ucrainei va depinde numai de ea însăşi, de măsura în care va fi pregătită să corespundă standardelor de aderare şi nu de ultimatumurile pe care le înaintează Rusia. Acestea ar putea să sperie, desigur, ţări ca Germania şi Franţa, dar dacă noi dorim să aderăm la NATO, ar trebui să facem paşi reali în această direcţie şi să nu ne chiorâm spre Rusia. Eu cred că poziţia principală a Ucrainei în această chestiune va determina Rusia să ţină cont de dreptul său ca stat suveran de a-şi alege propriile metode de asigurare a securităţii naţionale”.

Radu Benea: Opinia invitatului emisiunii noastre de astăzi, Grigory Perepelytsia, directorul Institutului de politică externă al Academiei diplomatice de pe lângă ministerul afacerilor externe al Ucrainei.

---------------------

În Osetia de Sud nu mai răsună focuri de armă, dar tensiunile nu au dispărut. Părţile în conflict îşi calculează pierderile, dar nimeni nu duce evidenţa familiilor mixte, în care tatăl poate fi osetin, mama – georgiană, iar nora – rusoaică. În istoria ce urmează, realizată de corespondenta serviciului Echokavkaza al Europei Libere, Mzia Paresishvili, reprezentanţii celor trei părţi în conflict s-au pomenit într-o sigură familie şi cunosc, din proprie experienţă, că durerea, suferinţa şi lacrimile nu au naţionalitate. Un rezumat de la Valentina Ursu:

Osetina cu numele rusesc Niura, mamă a doi băieţi georgieni, nu-şi mai poate vedea surorile, fraţii şi numeroasele rude cu care ani de zile a comunicat, au ospeţit unii la alţii. Dorul de a vorbi limba maternă, osetina, şi-l alină în felul său, chemând sau alintând animalele de pe lângă casă.

Fraţii şi surorile au continuat s-o sune la telefon şi după război, dar legătura proastă, distanţele, timpul limitat şi… un nod în gât o împiedică pe Niura să comunice în voie, pe săturate.

După evenimentele din august anul trecut, ea a pierdut, practic, posibilitatea să-şi vadă rudele. Un an mai târziu îi moare un fiu. Auzind de moartea nepotului, surorile sale au riscat teribil, mergând pe jos câteva zeci de kilometri, pe cărări ocolite, ca să ajungă la ea, să-i împărtăşească durerea şi să-l plângă, în osetină, pe nepotul lor georgian.

După război, lângă Niura s-a stabilit cu familia un nepot, refugiat din regiunea Tskhinvali, cu nume get-beget georgian şi prenume osetin. Alan îi spune mătuşii-osetine “mamida”, ceea ce în georgiană înseamnă sora tatei. La vârsta de 50 de ani şi fără un acoperş, Alan şi-a ales conştient locul noii sale case alături de mătuşa-osetină.

La Tinvali
Mama lui Alan, bunica-georgiană Keto, la fel, îşi găseşte alinare comunicând cu Niura. Keto zice că cele întâmplate n-o privesc pe Niura în nici un fel, pentru că „e dintr-ai noştri” şi cunoaşte mai bine ca alţii prin ce au trecut, şi la bine şi la rău. Chiar dacă la ai săi 80 de ani Keto o ia de la început, şi ea şi nepoţii ei depinzînd de ajutoarele umanitare, Keto nu va spune un cuvânt de rău despre osetini şi ruşi: „Nu simt nici o clipă că ea e osetină, iar eu georgiană. M-au iubit foarte mult. Soacra mea era o femeie supărăcioasă, însă tatăl Niurei şi surorile ei tot timpul o certau: n-o obijdui pe nora-georgiană, pe Keta noastră. Chiar şi acum, după ce a trebuit să plecăm şi am rămas fără casă, nu am nici un o ură pe osetini. Cum altfel? Ginerele meu e osetin, iar nora – rusoaică. Cum aş putea să-i blastăm pe ruşi sau pe osetini. Mai bine mor până dimineaţă, decît s-o nedreptăţesc pe nora mea rusoaică!”

Nora Olea stă tăcută alături şi ascultă ce spune soacra. Douăzeci de ani în urmă, fata tânără din Iaroslavli nici nu ştia de existenţa satului georgian din, pe atunci, regiunea autonomă sud-osetină din republica sovietică socialistă georgiană. Dragostea a adus-o în sudul Caucazului, a cărui climă caldă s-a transformat pentru ea, într-un sfert de secol, într-un punct fierbinte. Olea şi-a văzut casa arsă până-n temelii într-o poză trimisă de nişte prieteni osetini.

Trei femei şi copii ai diferitor popoare, ajunşi sub creasta munţilor Caucaz, şi-au pierdut casele, dar nu şi integritatea interioară, iar grija pe care o au unii faţă de alţii le dă mai multă putere. Sunt o familie mare, unită, ce a descoperit o lume nesupusă politicului, oameni simpli care au găsit înţelepciunea vieţii deloc simple din Caucazul fierbinte.

Radu Benea: Valentina Ursu, rezumând reportajul realizat de noul serviciu al Europei Libere, destinat regiunilor Abhazia şi Osetia de Sud, şi care este accesibil şi pe Internet la adresa www.ekhokavkaza.com.

-----------------------------

Doamnelor si domnilor, aici se încheie emisiunea noastră. Prezentatorul ei, Radu Benea vă mulţumeşte pentru atenţie şi vă doreşte toate bune. Aici e Radio Europa Liberă.
XS
SM
MD
LG