Linkuri accesibilitate

Când e vorba despre viitorul ţărişoarei, de pe scena mitingurilor electorale vorbele curg puhoi

Focurile de artificii ale campaniei electorale s-au transformat în focuri de armă iar armele de paradă au fost înlocuite cu armamentul de luptă. Pancardele au început să fie folosite ca lopăţele iar vestele cu inscripţii de partid au o căptuşeală ceramică, antiglonţ. Pe măsură ce se apropie alegerile prezidenţiale, măştile cad, uneori cu tot cu trăsăturile purtătorilor.

Preşedintele Băsescu continuă să amestece utilul cu plăcutul, purtând mici şi ironice războaie cu presa şi numindu-l prim-ministru pe Liviu Negoiţă, primarul sectorul 3 al capitalei, deşi şansele de supravieţuire ale unui premier politic în prima linie a frontului electoral sunt minime. De altfel, Liviu Negoiţă a fost tăvălit în cerneala tipografică şi luat la ţintă prin cătarea televizoarelor pentru afaceri dubioase ori inventate. Ca şi în cazul fantomaticului premier Croitoru, şi Liviu Negoiţă poartă o pălărie prea mare, care-l acoperă cu totul. Atât de bine, că nu-l mai vede nimeni. De altfel, liderii partidelor din opoziţie l-au şi evitat, deşi fuseseră convocaţi la negocieri. Este evident că, din acest punct de vedere, nu se mai poate face nimic până la alegeri. Cabinetul Boc rămâne, în continuare, la timonă, într-o formulă restrânsă şi, tocmai de aceea, mai eficientă în distribuirea eforturilor electorale.

Apropierea alegerilor a îndesit numărul ştirilor senzaţionale cu şi despre politicienii intraţi în cursa prezidenţială şi apropiaţii acestora. În vreme ce Sorin Oprescu a primit binecuvântarea Sfântului Scaun, Mircea Geoană, se spune, ar fi vizitat Moscova în primăvara acestui an şi, cu siguranţă, nu pentru a-şi face poze în faţa catedralei Sfântul Vasile din Piaţa Roşie. El s-ar fi văzut, zice-se, cu un consilier al preşedintelui Rusiei, Dmitri Medvedev, pentru a da asigurări că dragostea dintâi nu moare. Această informaţie poartă pecetea şi mirosul serviciilor speciale, aşa cum stenograma şi înregistrarea unor convorbiri de taină dintre doi jurnalişti şi şeful Agenţiei Naţionale pentru Integritate pare a fi un glonţ tras dinspre meterezele Cotrocenilor.

Cei doi jurnalişti, a căror onoare stă împachetată strâmb în dosarele fostei securităţi cu care amândoi au colaborat pentru a apăra ţara de agenturile străine (după cum au explicat ei), sunt intimi cu puternicii zilei şi, mai ales, ai nopţii. Pe de altă parte, însuşi şeful Agenţiei pentru integritate pare un ucenic cam ageamiu, dar grăbit să recupereze cu ajutorul celor doi, milenii de experienţă în lupta cu bunul simţ şi cinstea. Până să fie şantajat de cei doi, el pare şantajat de cei care l-au silit să poarte microfoanele. Înregistrările, ilegale de altfel, nu conţin un şantaj explicit, dar constituie una dintre cele mai toxice dezvăluiri de presă cu atât mai mult cu cât printre aburii sulfuroşi ai ameninţărilor şi presiunilor, simţim şi mirosul iute al conexiunilor politice pe care le au protagoniştii. Vom afla (probabil când nu va mai conta) cine a făcut înregistrările şi, mai cu seamă, cine le-a aruncat pe piaţă şi, probabil, nu va suprinde pe nimeni că întreaga operaţiune a fost orchestrată de stafful de campanie al unuia dintre candidaţii la prezidenţiale.

Şi chiar dacă aflăm aceste secrete într-o perioadă în care şi o scamă pe costumul candidaţilor contează, nu am reuşit cu niciun chip să aflăm care sunt proiectele lor. Când e vorba despre viitorul ţărişoarei, de pe scena mitingurilor electorale vorbele curg puhoi ascunzând mai degrabă ca pe un secret bine păzit proiectele candidaţilor. Unii spun că ne vor scoate din peştera unde ne-au aruncat guvernări păguboase, alţii - că vom trăi mai mult şi mai bine. Cu condiţia să rezistăm, fireşte, până în alegeri.
XS
SM
MD
LG