Linkuri accesibilitate

Interviu cu Sergiu Sainciuc, viceministru al muncii.

Proiectul de lege aprobat ieri in Parlament, în prima lectură, prevede amânarea majorării salariilor pentru funcţionarii publici, militarii şi colaboratorii organelor apărării naţionale, securităţii de stat şi ordinii publice. Majorările vor fi facute în anii următori, pe măsura acumulării mijloacelor bugetare necesare.

Potrivit proiectului, majorările la salarii vor fi operate treptat în decurs de trei ani, începând cu 2011. Este vorba de majorarea de 10 la suta pentru funcţionarii publici şi majorarea cu 25 la suta a unor coeficienți de premii pentru angajaţii din sistemul militar. Majorarea a fost prevăzută de fostul guvern, însă la moment este punctul de bază în reducerea cheltuielilor bugetare, una din condiţiile FMI pentru creditarea R. Moldova. Conform aceluiași proiect, de majorări de salarii vor beneficia doar cadrele didactice, începând cu 1 septembrie 2009, cu recalculările necesare.

Deputații comuniști au criticat proiectul în cauză, calificându-l drept unul antisocial. De asemenea, comuniștii au criticat actuala guvernare de faptul că la aprobarea acestei decizii a luat în calcul doar condițiile impuse de FMI, fără a ține cont și de părerea categoriilor de bugetari vizați. Invitatul editiei din aceasta dimineata e viceministru muncii Sergiu Sainciuc
.

Valentina Ursu
: Domnule Sainciuc, Haideţi să vedem, parcă erau şi parcă nu-s suficiente mijloace financiare. Cu câtă răbdare ar trebui să se înarmeze cei care au aşteptat şi au contat pe aceste majorări de salarii?


Sergiu Sainciuc: De fapt, în anul 2009 trebuie să fie implementate majorări de salarii în cinci etape – de la 1 ianuarie, 1 aprilie, 1 iulie, 1 septembrie şi 1 octombrie. Toate aceste majorări au un cost de un miliard şi 496 de milioane de lei în calcul pentru anul curent. Se ştie că în legea bugetului de stat pentru anul 2009 au fost prevăzute doar 600 de milioane de lei. Din start a fost un deficit de 826 de milioane de lei.

Valentina Ursu: Şi dacă era acest deficit, trebuia, oare, guvernarea comunista să recurgă la aceste majorări de salarii?

Sergiu Sainciuc: Uitaţi-vă, în legea 355, care a fost adoptată în decembrie 2005, este stipulat foarte clar că termenele şi proporţiile implementării normelor salariale din lege se vor concretiza în funcţie de suma mijloacelor alocate în acest scop din bugetul public naţional pentru anul respectiv. Eu doresc să menţionez şi următorul aspect, că de fapt ceea ce s-a făcut acuma este foarte logic, fiindcă nu poate fi implementată o normă, care nu are suport financiar. Vreau să vă spun că eu fiind încă la Ministerul economiei, împreună cu colegii de la Ministerul finanţelor, încă în luna martie, aprilie, am purces deja la elaborarea propunerilor de modificare a legislaţiei în vigoare în ceea ce ţine de salarizare, prin care termenii implementării multor norme salariale, inclusiv şi cea de la 1 iulie, trebuia să fie amânată pentru 2011, 2012, 2013. Anume din lipsa surselor financiare pentru a acoperi aceste majorări. Cu atât mai mult acolo era vorba încă să mai reducem şi unele plăţi, care la moment se efectuează.

Valentina Ursu: Să înţelegem că a fost un truc electoral?

Sergiu Sainciuc: Nu. Atunci când s-au elaborat aceste măsuri de majorare a salariului, noi am făcut calculele respective şi am informat conducerea care este costul real şi care sunt posibilităţile financiare, care au fost incluse în buget. La acel moment, ştiţi că în anul 2008 a fost o creştere economică de peste 7 procente, au fost venituri suplimentare la buget. Deci, s-a mizat pe faptul că şi în 2009 vor fi mijloace financiare suplimentare, însă lucrul acesta nu s-a întâmplat. Acele 665 de milioane care au fost alocate pentru majorările de salarii, ele au fost distribuite doar unităţilor administrativ-teritoriale, finanţate de la bugetele locale cum ar fi cu transfer de la bugetul central. Însă pentru unităţile care sunt finanţate de la bugetul de stat, li s-au dat recomandări ca să fie utilizate sursele financiare din trimestrul 4 sau din contul economiilor sau altor mijloace suplimentare. Deci, practic unităţile bugetare finanţate de la bugetul de stat, n-au avut nici o sursă suplimentară pentru majorarea acestor salarii. Lucrul acesta s-a ştiut foarte bine din start că nu sunt surse pentru acoperirea acestor cheltuieli.

Valentina Ursu: Şi atunci de ce s-a insistat să fie majorari, pentru că se ştia foarte bine că bani nu vor fi?

Sergiu Sainciuc: La bază s-a pus probabil situaţia din 2008 când au fost venituri suplimentare la buget.

Valentina Ursu: Deputaţii comunişti acuză guvernul că îngheaţă salariile bugetarilor sub pretextul convenabil de măsuri anti-criză şi ei accentuează că este vorba despre tăinuitele clauze ale acordului cu FMI.

Sergiu Sainciuc: Nu este corect lucrul acesta, fiindcă în memorandumul precedent, da, acolo a fost stipulată o normă prin care fondul de salarizare în sectorul bugetar nu trebuie să depăşească 10 la sută din PIB. Eu am participat la negocierile cu misiunea Fondului care a fost recent în R. Moldova. Asemenea condiţii nu s-au pus. Decizia guvernului de a amâna termenii de implementare a normelor salariale a fost luată la 1 octombrie. Deci în prima şedinţă a sa, analizând situaţia reală la aceast capitol, misiunea FMI a venit în ţară, pare-mi-se la 14 octombrie. Deci nu are nici o legătură cu ceea ce a făcut guvernul.

Ce trebuia să facă în situaţia când nu erau surse financiare la buget? A mai fost încă o scrisoare foarte strigătoare din partea ministerului finanţelor la data de 31 iulie, care a fost adresată guvernului, în care se cerea foarte insistent ca termenele de implementare a normelor salariale de la 1 septembrie şi 1 octombrie să fie abrogate în genere, ca fiind lipsite de suport financiar necesar. Şi în scrisoare, pe bună dreptate, se afirma că ignorarea acestei realităţi, va duce la crearea unor datorii enorme la plata salariilor în sistemul bugetar, cu urmări grave asupra politicii bugetare fiscale şi a durabilităţii bugetului atât pe termen scurt, cât şi pe termen lung. Deci, ceea ce s-a întâmplat acuma, nu este ceva ieşit din comun. Este o criză economică financiară.

Avem o descreştere esenţială a PIB în primul trimestru cu peste 7 procente. Deci aşteptăm anual să avem peste 9 procente. Dar uitaţi-vă, în 2006, în decembrie, a fost adoptată legea 442. Legea aceasta a amânat termenii de implementare a normelor slariale pentru 2007 cu un an de zile, iar alte norme salariale au fost amânate pentru anii 2009-2011. Iniţial legea 355 cu privire la sistemul de salarizare trebuia să fie realizată în trei ani 2006, 2007, 2008. În 2007 n-a fost o criză financiară. A fost o criză economică. Am avut o creştere a produsului intern brut cu peste 3 procente, dar totuşi a fost luată decizia, în decembrie 2007, ca termenele de implementare a normelor salariale să fie amânate. Nu înţeleg – atuci nu au fost probleme. Decizia a fost luată de guvernul precedent. Am adoptat ulterior, evident, în legătură cu faptul că au fost acumulate resurse financiare suplimentare, s-a revenit la unele norme, deci implementarea lor mai devreme decât a fost preconizat. Lucrul aceste poate să se întâmple şi în situaţia dată, fiindcă noi avem nevoie la moment de o stabilitate bugetară, o stabilitate financiară în ţară şi o creştere economică. Fără creştere economică nu poţi să asiguri majorări de salarii.

Vitalie Enache: Domnule Sainciuc, am vrea să ştim foarte clar dacă totuşi FMI a condiţionat plafonul de salarizare a bugetarilor, pentru că vă referea la acea sumă de 600 de milioane de lei prevăzută pentru majorări salariale, ieri, în proiectul de lege prezentat de dumneavoastră era chiar specificat acest lucru, că ar fi fost o condiţie din partea Fondului.

Sergiu Sainciuc: În nota ceea informativă noi am specificat norma care a fost în memorandumul precedent. De aceea era stipulat acolo că au fost alocate doar 600 de milioane de lei pentru majorările de salarii preconizate pentru anul 2009.

Valentina Ursu: Domnule Sainciuc, între timp sindicatele sunt contra guvernului. Federaţia Naţională a Sindicatelor a ţinut să-şi exprime îngrijorarea faţă de declinul din sfera economică a ţării, dar din câte am înţeles, sindicaliştii nu pot oferi un răspuns concret, care va fi salariul mediu al unui bugetar pe care va încerca să-l negocieze cu premierul în cadrul întrevederii preconizate sa aiba loc, probabil, marţi?

Vitalie Enache: În plus, comuniştii v-au acuzat ieri că nu aţi consultat sindicatele.


Sergiu Sainciuc: Noi am consultat sindicatele la toate aceste capitole. Am discutat personal şi eu, şi la Ministerul economiei şi comerţului, domnul vicepremier Lazăr, cu echipa sindicatelor, am discutat acest aspect foarte calm. Colegii înţeleg care este situaţia la moment. Deci, nu sunt surse financiare. Este păcat că pur şi simplu, anume a ieşit o coincidenţă că pentru funcţionarii publici urmează să fie implementate normele salariale anume în ultima, a cincea etapă de la 1 octombrie. Deci, eu cred că dacă nu era o altă situaţie la moment, decizia sau legea de abrogare şi de amânare a mai multor norme salariale, era adoptată încă în luna mai sau iunie.

Valentina Ursu: Aşa sau altfel, salariile angajaţilor din R. Moldova rămân a fi cele mai mici din Europa. Am ascultat şi vocea poporului, vocile trecătorilor întâlniţi ocazional în stradă. Ei îşi doresc cel puţin 7-8 mii de lei lunar. Pot visa sau chiar pot spera?

Sergiu Sainciuc: Este corect, ca moldovenii au cele mai mici salarii. La moment noi avem în sectorul bugetar undeva 428 de posturi bugetare. Deci asta e o treime din numărul total de angajaţi în economia naţională. Este o armată întreagă. În ultimii ani nu s-au mai făcut careva optimizări, reforme în acest sens. Ştim foarte bine că în sistemul educaţional, numărul anual al elevilor care intră în acest sistem se micşorează. Sunt şcoli, într-o localitate sau două, care sunt cu un număr de elevi insuficient.

Valentina Ursu: Deci, rezerve sunt?

Sergiu Sainciuc: Rezerve sunt.

Valentina Ursu: Domnule Sainciuc, vă mulţumim!
XS
SM
MD
LG