Penitenciarul pentru minori din Lipcani

În penitenciarul pentru minori din oraşul Lipcani, raionul Briceni, îşi ispăşesc pedeapsa 45 de tineri. Pe lângă cursurile gimnaziale pe care le frecventează obligatoriu, tinerii, la dorinţă, pot deprinde o meserie. Am fost curioasă să aflu dacă oferta de meserii din penitenciar se bucură şi de cerere din partea deţinuţilor. Iată ce ne-a spus Iurie Furmuzachi, şeful interimar al Penitenciarului: „Ei învaţă profesia de lăcătuş, care cu metalul, strungar, şi constructori, adică cu piatra”

Aflu de la Iurie Furmuzachi că, de fapt, meseriile pe care le pot deprinde tinerii în detenţie pot fi numărate pe degete: „Noi am ales acele profesii care sunt întrebate în Republica Moldova, deoarece constructori ne trebuiesc, trebuiesc, lăcătuşi trebuiesc, care lucrează cu lemnul tot aşa”

Dar dacă tânărul vrea să devină, de exemplu, web-master? „Care doreşte să lucreze îi învaţă informatica la şcoală, şi ei stau la computatoare, numai fără acces la internet”

Din discuţiile cu deţinuţii am aflat că unii preferă să nu facă nimic, decât să cioplească în lemn sau să taie la strung. Printre ei şi Alexei Minciună, de 19 ani, condamnat la 3 ani de închisoare pentru furt. Alexei îmi înşiră motivele din cauza cărora a refuzat să urmeze cursurile profesionale din penitenciar: „Acestea de aici nu mă atrag, fiindcă aici nimeni nu poate să înveţe. Te duci la şcoală; da, învăţătorii învaţă elevii, dar ei nu ascultă, fac gălăgie, cântă, şuieră. Asta nu-i şcoală. Mai bine mă duc şi-mi caut de lucru decât să stau să-i ascult pe ei. ”

Vitalie, colegul de cameră a lui Alexei, la fel nu merge la şcoală. În timpul liber cântă la acordeon:. Vitalie îmi spune că preferă notele muzicale în locul strungului: „Nu voi avea nevoie de aceste profesii în viitor. Nu vreau să învăţ nici de dragul diplomei. Înainte în închisoare era un profesor însă nu cânta la acordeon, ci la armonică. Nu am prea avut ce învăţa de la el, pentru că la armonică cântam la acelaşi nivel. Vreau să cânt. După ce am să ies din închisoare vreau să cânt într-un restaurant.”

Cu toate acestea, Şcoala de Meserii din Penitenciar nu duce lipsă de elevi. Nicolae, de exemplu, îmi spune că urmează cursurile de constructor: „Moşul meu e constructor, îmi place cum lucrează, de aceea am vrut şi eu să deprind această meserie. Am învăţat şi văd că pentru mine ştiu meserie. Moşul mi-a promis că merg acasă şi-mi mai arată câte ceva.”

Reporter: E plătită? Nicolae: „Da, cum mi-a zis moşul meu, e plătită, tocmai de aceea mi-a zis să învăţ.”

Avocata Parlamentară a Copilului, Tamara Plămădeală îmi spune că administraţia penitenciarului nu-i poate obliga pe deţinuţi să urmeze cursurile din închisoare, deşi ar fi bine ca ieşind la libertate, tinerii să cunoască o meserie ca să câştige o bucată de pâine: „Cel puţin învaţă o meserie, chiar dacă sunt puţine. Pentru ei este important să aibă o meserie. Unii vor să-şi continue studiile, alţii vor să se încadreze în câmpul muncii, dar alţii nu ştiu încă ce vor face, nu ştiu cum să-şi planifice viitorul”

Administraţia penitenciarului, spune Tamara Plămădeală, ar trebui să lucreze mai mult cu tinerii indecişi, deoarece, aceştia, ieşind la libertate, cu greu reuşesc să se integreze în societate, fiind tentaţi din nou să încalce legea.