Linkuri accesibilitate

"Ostatecii unei generaţii cu mentalitate revolută"


 Vasile NEDELCIUC
Vasile NEDELCIUC

Fostul deputat Vasile Nedelciuc: "Noii îmbogăţiţi au ieşit din anturajul preşedinţilor, din anumite aripi ale guvernului, de la anumite ministere".

Vasile Botnaru: Cum ati fost in mijlocul acelor evenimente, si nu doar un observator – acum cred ca este mai simplu sa le rememorati – as vrea sa va intreb de ce oare nicidecum nu iesim din aceste faze de provizorat?

Vasile Nedelciuc: Situatia din 1999, 2000 sau 2001 se deosebeste radical de cea de astazi. Si motivele pentru care astazi stagnam si inca nu ne-am miscat inainte se datoreaza in mare parte schimbarilor demografice care s-au intimplat in Republica Moldova si anume ca partea cea mai importanta, cea mai activa a electoratului Republicii Moldova, populatia cea mai apta de munca, de munca intelectuala, este plecata peste hotare, munceste prin Italia, Spania si diverse alte tari si nu participa la schimbarile din tara. Pentru ca nu participa in alegeri, nu sint antrenati in activitati de zi cu zi in institutiile statului, in organizatii, companii. Ei nu participa la schimbarea de mentalitati din cadrul societatii. Si acest lucru, pe fundalul a ceea ce s-a intimplat in urma, face ca Republica Moldova sa aiba o capacitate foarte redusa de a se ridica cu propriile forte sus. Asta cum am avea un lainer foarte mare si avem un motor destul de mic, nu avem putere ca sa ridicam toata masinaria sus din cauza ca ceea ce este mai valoros, cele mai bune piese ale motorului au plecat in afara. Acesta este un factor...

Vasile Botnaru: Pot sa scot de aici concluzia ca sintem ostaticii unei generatii anume?

Vasile Nedelciuc: Sintem ostaticii mai multor factori, unul din ei ar fi ca populatia Republicii Moldova in 1990 si in 2009 gindeste, in mare, aproximativ in aceeasi termeni. Noi nu am avut norocul sa avem o populatiune-electorat, daca imi permiteti sa vorbesc asa, capabila sa ia niste decizii transante si sa rupa cu trecutul. Si in 1990, si in '94, si in '98, si in 2001, pe urma in 2005, populatia vota aproximativ in proportie de 20-25 la suta pentru reeformatori – cind erau 25 de procete era minunat. Dar au fost cazuri cind erau 18-19 la suta. Adaug voturile pe care le lua PPCD-ul de cindva cu PFD-ul de cindva si alte formatiuni mici si ajungem la 25 la suta. Si restul vota pentru fortele care optau pentru trecut, pentru pastrarea infrastructurii vechi. Neavind un electorat capabil sa genereze o majoritate parlamentara cu optiuni si viziuni democratice, bineinteles Moldova nu se putea misca inainte. Pe mine intotdeauna m-a surprins si chiar am ramas socat de insistenta cu care unii ziaristi, dar si oameni politici, acuzau sau perpetuau in dezbateri niste teme care nu aveau suport in votul electoratului.

Vasile Botnaru: De exemplu?

Vasile Nedelciuc: De exemplu, ni se reproseaza de catre cei care au optat si probabil opteaza inca pentru (unirea cu) Romania ca in anii '90 o clasa de politicieni “incapabili, nepregatiti”, nu s-a folosit de moment si nu a realizat unirea. Or, dupa atitea ani sper ca s-a inteles foarte bine ca in Parlament, de exemplu actuala majoritate parlamentara, nu poate face niste schimbari de fond pentru ca nu are o majoritate (suficienta). La 1990 in Parlament noi nu aveam nici macar o treime de voturi pentru a asigura o schimbare sa zicem democratica, proeuropeana. Ca sa nu mai vorbesc de unirea cu Romania. Acelasi lucru, ni se reproseaza ca nu au fost adoptata pe parcursul mai multor ani legea lustratiei. Legea lustratiei ca sa o votezi – de altfel am fost unul dintre initiatorii acestei legi si am promovat in permanenta lucrul acesta - ai nevoie de o majoritate in parlament, macar simpla. Niciodata in anii in care am fost eu parlamentar nu a existat o majoritate capabila sa faca acest lucru. Chiar Alianta pentru Democratie si Reforme de atunci, ADR-ul, nu avea o opinie comuna vis a vis de foarte multe probleme. Si acea alianta a fost un aranjament constient a unor forte politice destul de diferite ca judecata, ca gindire politica. Dar care au inteles ca la acea data era mult mai bine sa se alieze pentru a asigura niste schimbari democratice decit sa mearga separat, sa se confrunte si asa mai departe. Deci atita vreme cit in Republica Moldova nu va exista un electorat capabil sa genereze in Parlament o majoritate, ca sa poata face ceea ce declara in campania electorala ca va face, atita timp nu se vor intimpla multe lucruri. Deci nu este posibil, din pacate, sa faci altfel schimbarea decit printr-un parlament. Parlamentul trebuie sa aiba vigoare si putere.

Vasile Botnaru: Unii spun, daca vorbim despre elita care exista, cea din parlament in primul rind, ca comunistii au fost mai “smecheri”, mai isteti. V-au “facut” pe dumneavoastra, acei care reprezentati dreapta, care ati vrut reforme. Ei au stiut sa se muleze mai bine pe electorat, pe situatiile concrete, au “confiscat” lozincile proeuropene. Si astfel s-au mentinut la puterere si astfel mai au sanse mari inca.

Vasile Nedelciuc: E adevarat. Dar va rog sa luati in calcul faptul ca cei la care va referiti dumneavoastra au avut intotdeauna de partea lor intreaga infrastructura a puterii. Chiar pe timpul ADR-ului, alianta nu controla toate pirghiile statului pentru a-si exercita pe deplin puterea. Cind spun toate pirghiile, ma refer la institutiile secrete, la serviciile speciale, la factorii din armata, la mass-media, mass-media nu doar cea controlata de guvern, dar insasi infrastructura mass-media, care intr-un fel sau altul tine de mai multe lucruri. Si ei au avut de partea lor, in perioada cit mass-media nu a fost privatizata, au avut mass-media, au avut structurile de forta, au folosit toate informatiile pe care acestea le furnizau pentru a compromite liderii, pentru a crea zizanii, pentru a discredita fortele. Puterea locala atunci, ca si astazi in mare parte, fie ca este nostalgica dupa trecut, fie ca este usor santajabila sau depinde de cei de la putere. Si atunci ia partea puterii pentru a compromite pe acei care vin intimplator la putere. Bunaoara si atunci in '90 a venit Druc. A fost, recunoasteti dupa atitea ani, a fost o aventura. Sa accepti sa te duci prim-ministru neavind nici macar o treime de mandate in spate in parlament. Sa accepti sa fii prim-ministru cu majoritatea covirsitoare a ministrilor impusi, dictati de vechea garda. Avind de partea ta un ministru al educatiei, un ministru al culturii. Este o adevarata nebunie. Cel putin vazuta acum. Eu lucrurile astea le vedeam si atunci, ma incumet sa spun acest lucru. Dar, acceptind o asemenea pozitie, plasindu-te in furntea unui guvern, neavind in parlament majoritate, si infrastructura puterii fiind in mainile vechii nomenclaturi, de fapt ti-ai asigurat decapitarea. Ai asigurat un instrument in plus pentru oponentii tai ca sa te condamne, ca sa te acuze de toate relele de pe Luna si de pa Pamint. Deci faptul ca banii de la casa de economii s-au dus la pamint “au fost de vina” acei care au fost in frutea guvernului, a fost gruparea din parlament. Pentru ca s-a pornit razboiul noi “am fost de vina”, pentru ca au incetat sa mai lucreze uzinele din complexul militar sovietic, care nu puteau functiona, pentru ca s-a prabusit colosul sovietic, toata vina a cazut pe noi. Pentru ca noi am preluat un guvern, pe care, cum spuneam, nu il controlam nici pe el. Nu aveam in Parlament majoritate, mass-media nu era cu noi, seful statului era impotriva noastra. Nu mai spun de Rusia si de mediul inconjurator. Si atunci in acele circumstante asteptati de la fortele democratice performante? Nu cumva a gresit enorm de mult si presa si unii ziaristi, chiar unii lideri de opinie de astazi din presa care in acei ani si ulterior au tot promovat idea ca cei care au venit, democratii, nu au fost capabili, nu au fost destul de smecheri ca si comunistii. Era foarte greu sa fii “smecher” cind nu ai in spate aproape nimic decit aspiratiile, decit asteptarile.

Cei care au vrut sa faca reforme in aceasta tara erau de fapt intelectuali, oameni cu foarte multa soveste si care nu prea si-au bagat mainile in buzunarele statului. Am spus nu prea, pentru ca nu e padure fara uscaturi. Si acesti oameni au vrut sa faca ceva. Nu au facut averi, dar ei nu au fost intelesi. Nu au avut sprijin nu numai din interior dar si din exterior. Si chiar Romania nu a putut sa ii sprijine in mod corespunzator. Si bineinteles un esec a demoralizat populatia. Mai ales razboiul din Transnistria, atunci cind in fiecare zi in sate veneau sicrie cu copii omoriti. A scazut apetitul populatiei pentru schimbare. Au inceput sa gindeasca ca poate mai bina era sa fi ramas cum a fost. Si atunci acesti lideri s-au destramat, era si firesc ca acei care, adunati cindva in Frontul popular, nu puteau ramine in acea formatiune pentru ca peste tot apareau formatiuni politice dupa doctrine. Chiar si Consiliul Europei, si partidele europene, ne intrebau: voi pe ce platforme va pozitionati? Ca sa continuam dialogul definiti-va cine sinteti!

Deci era necesitatea aparitiei unor asemenea partide in Moldova. Amintiti-va cum eram atacati acei care initiam aparitia de partide in Moldova. In loc sa intelegem necesitatea acestui proces si sa il acceptam si sa promovam valori in toate aceste formatiuni, pentru ca acestea impreuna sa asigure alternanta la putere, dar si un dialog civilizat. Nu, dimpotriva, s-a folosit fantoma KGB-ismului. Deci aproape fiecare care avea idei cit de cit luminate, care aveau in spate experiente de ani ca sa faca ceva au fost etichetati drept tradatori, vinzatori de neam, kaghebisti, agenti CIA, si tot asa. Astfel incit sa piarda lumea increderea in ei, sa nu poata la masa tratativelor ajunge la careva intelegeri. Si toate astea nu au creat un climat adecvat, normal, de dezvoltare a unei clase politice in Republica Moldova. Si lucrul acesta dainuie pina azi, in permanenta. In toti acesti ani. Sefii de stat s-au inconjurat cu niste consilieri care nu erau alesi de nimeni.

Nu aveau mandatul nimanui sa cheme ministri la control, sa controleze ministerele de forta si sa se comporte cu distrete fata de cea mai importanta institutie a statului care este parlamentul. Si presa chiar a luat mesajul si toata lumea considera ca parlamentul este ultima si cea mai degradanta stare a societatii. Ceea ce nu este adevarat. Mi se pare ca se face o nedreptate fata de parlamentul de la noi, dar pot sa zic si de Romania si de-aiurea. Parlamentul este institutia care aproape zilnic se afla in sedinte, acest parlament aproape zilnic are presa alaturi de el. Si parlamentarii care stau aproape de dimineata pina in seara in sedinte, mai picura, mai casca, se mai srtrimba, mai fac cite o gafa. Si daca sint sub ochiul permanent al presei, ai ce spune despre ei. Si in anii aceia parlamentul, fiind aratat zilnic la televiziune, s-a propagat imaginea unei institutii care nu face treba, care vorbeste prostii. Dar e si adevarat ca erau multi care vorbeau prostii, cum sint de altfel si astazi.

Si presedintele cu anturajul sau in permanenta a folosit asta, ca “domnule, Parlamentul este incapabil, sint niste prosti, niste hoti, niste lenesi” . Si, bineinteles, cei mai intelepti cine sint? Este presedintele cu consilierii lui. Foarte buni, indiferent ca sint “marci”. Acestia stiu totul, acestia pricep totul. Dar daca te uiti mai atent si vezi: cine s-a imbogatit cel mai mult? Care ramura a puterii a crescut cei mai mari capitalisti in tara asta? Veti vedea ca nu au iesit in majoritatea lor din parlament. Ci au iesit fie din anturajul presedintilor, din anumite aripi ale guvernului, de la anumite ministere, si de ce nu, din primaria Chisinaului. Deci este o mare neintelegere in ceea ce s-a intimplat in anii precedenti, in modul de ce s-au desfasurat lucrurile asa sau altfel. Pentru ca nu s-a discutat, nu s-a dorit sa se discute, si nici astazi. Regret enorm de mult ca chiar eu, si ca mine sint multi, care am fost parlamentar unsprezece ani, si am acumulat o experienta – buna si rea – si care lucrez intr-un sector performant al economiei nationale si am invatat si aici ceva, dar nu am avut ocazia sa participa la niste dezbateri ,la televiziune, la radio, unde sa vina oameni cu diverse puncte de vedere, cu diferite experiente, si sa facem o analiza, o radiografie a situatiei. Si pas cu pas, alaturi de ziaristi, sa abordam si sa alungam miturile din societate, stereotipurile. Sa nu mai stigmatizam totul si aiurea.

Pentru ca in felul acesta nu dam drumul la tot ceea ce este sanatos in societate sa iasa la suprafata si sa fie promovat. Am sentimentul ca pentru mine si probabil pentru acei care gindesc ca mine este mult mai usor sa te afirmi si sa fii promovat lucrind cu occidentalii, decit cu cei din propria tara. Aici in permanenta esti invinuit de ceva, in permanenta esti acuzat fara sa se aduca probe. Lumea opereaza cu stereotipuri, cu zvonuri, cu susoteli. Si masinaria care le injecteaza este in permanenta functionare si se arunca carbuni la motorul acestei masinarii cu lopata. Si se arunca cu sete si dinpre Est si uneori si dinspre Vest.
XS
SM
MD
LG