Linkuri accesibilitate

Un eveniment crucial în istoria Europei și necesara evitare a eroziunii memoriei.

Acum 20 de ani, la Berlin se prăbuşea zidul care astăzi în enciclopedii şi manuale e definit drept cel mai important simbol al războiului rece, un monument al regimurilor totalitare comuniste, al cortinei de fier ce a divizat timp de câteva decenii popoarele Europei. Căderea zidului berlinez a fost doar un episod, marcant, dintr-un proces mult mai complex, însă, care a precedat revoluţiile din 1989 în ţările Europei de Est şi care, trei ani mai târziu, a dus la prăbuşirea URSS-ului. Despre impactul pe care l-a avut în Republica Moldova, pe atunci sovietică şi socialistă, şi utilitatea rememorării trecutului, discutăm în această dimineaţă cu istoricul Virgil Pâslariuc.

Radu Benea: Dle Pâslariuc, mulţi dintre reprezentanţii tinerei generaţii nu cunosc aproape nimic despre Zidul Berlinului sau evenimentele din acea perioadă din Republica Moldova. Să fie vorba doar de procesul oarecum firesc de erodare a memoriei colective? Sau ar fi şi altceva la mijloc?

Virgil Pâslariuc
Virgil Pâslariuc
: Ar putea fi mai multe explicaţii a acestei uitări. Zidul Berlinului a fost un simbol vizibil al războiului rece. Din răspunsuri se vede foarte clar că, la noi, imediat se face o paralelă a zidului cu hotarul de la Prut, dar şi cu hotarul de la Nistru. În ceea ce priveşte faptul că tineretul nu ţine minte acest eveniment - memoria tineretului este una modelată de generaţiile mai în vârstă. Aceşti tineri s-au format într-o perioadă în care a existat şi la noi un regim comunist, or căderea zidului Berlinului înseamnă în primul rând prăbuşirea comunismului. Probabil că tinerii nu înţelegeau când le explicau cei maturi că a căzut comunismul, deoarece în ţară continua să existe un regim comunist.

Radu Benea: De ce vă întreb, pentru că în toamna lui 1989 şi la Chişinău se făcea istorie, iar evenimentele de atunci, care au dus în cele din urmă la desprinderea de URSS şi apariţia Republicii Moldova ca stat, ar fi trebuit probabil să se întipărească destul de bine, ca să zic aşa, în subconştientul colectiv al moldoveanului?


Virgil Pâslariuc: Ceea ce s-a întâmplat în toamna acelui an, a marcat cursul istoriei. Se simţea o schimbare în aer, acea perestroikă a lui Gorbaciov a pornit nişte mecanisme care nu au mai putut fi controlate de către autorităţi. Cunoaştem că în acea perioadă au venit la putere guverne necomuniste în Polonia, Cehia, Ungaria şi ceea ce s-a întâmplat în Republica Democrată Germană a fost un proces firesc. Pe de altă parte, se observa o maximă nervozitate din partea conducătorilor, ei înţelegeau că centrul nu mai doreşte să le acorde acel sprijin, şi foarte multe dintre decizii trebuia să-l ia singuri.

Radu Benea: Cum sunt tratate aceste evenimente în manualele de istorie din şcoli?


Virgil Pâslariuc: Da, ele sunt „tratate” şi probabil din aceasta cauză tinerii nici nu cunosc aceste lucruri. Desigur că în fiecare manual de istorie contemporană există descrisă căderea zidului Berlinului. Acel conflict care s-a produs atunci a arătat foarte clar că vechea conducere, când nu mai este în stare să convingă populaţia, apelează la forţă. Ce s-a întâmplat la noi pe 7 noiembrie la acea demonstraţie şi la 10 noiembrie în faţa Ministerului de Interne poate avea, într-adevăr, o directă legătură cu căderea Zidului Berlinului. Însufleţiţi de căderea acestui simbol, populaţia s-a răzbunat împotriva simbolului vechiului regim de la noi, care era pe atunci Ministerul de Interne.

Radu Benea: Institutul german Forsa a realizat, cu ocazia împlinirii a 20 de ani de la căderea zidului Berlinului un sondaj de opinie, rezultatele căruia ar putea să pară suprinzătoare pentru un est-european. 1 din 7 germani, potrivit acestora, şi-ar dori ca zidul berlinez să existe în continuare, din motivul că ţara o ducea mai bine în perioada când era divizată. Dacă zidul berlinez a rămas în picioare în capul a 15 la sută din germani, atunci ce se poate spune despre moldovenii nostalgici?

Virgil Pâslariuc: În fond, acest sondaj nu conţine nimic spectaculos, pentru că se referă la acele 15 % de cetăţeni nemulţumiţi de orice. De obicei, obişnuim pentru toate nereuşitele noastre să învinuim istoria, trecutul şi de aceea, mai ales în această perioadă de criză, de insecuritate în ziua de mâine, oamenii readuc în discuţie problemele ce ţin de trecut. La noi, de exemplu, acest lucru se vede în timpul campaniilor electorale.

Radu Benea: Dle Pâslariuc, vă mulţumim.
XS
SM
MD
LG