Linkuri accesibilitate

"Au trecut 20 de ani şi comuniştii tot printre noi sunt"


Demonstraţiile studenţilor de la Praga din decembrie 1989

Demonstraţiile studenţilor de la Praga din decembrie 1989

Comentariu semnat de un participant la Revoluţia de Catifea

Timpul a trecut atit de repede. 20 de ani. Suntem multumiti ? Ce ne-am imaginat in primele zile ale revolutiei din noiembrie 1989 ? Ce ne-am asteptat sa se intimple dupa prabusirea comunismului ? Am fost oare chiar NOI, cei care l-am doborit?

Intrebarile acestea si le pune, intr-un comentariu pentru Europa Libera, Martin Mejstrik care a fost pe strazile Pragai in zilele Revolutiei de Catifea din noiembrie 1989, iar apoi membru al Senatului Cehiei din 2002 si pina in 2008.

In timpul comunismului in Cehoslovacia, scrie el, 264 de mii de cetateni au fost condamnati in procese politice inscenate. 248 au fost au fost condamnati la moarte si executati. Se crede ca 8 mii au murit in lagarele de munca si in inchisori. Cel putin un sfert de million au fugit din tara – elita natiunii, cei care ne lipsesc si acum.

320 de cetateni ai Cehoslovaciei au fost omoriti la granita, cind incercau sa fuga din tara in lumea libera. 100 dintre ei au murit electrocutati in sirma ghimpata de la granite. In timpul ocupatiei din 1968 si in timpul demonstratilor din anul urmator 113 oameni au fost impuscati. In inchisorile comuniste din Cehoslovacia zeci de copii nou nascuti sau nascuti morti nu mai sunt de gasit in statistici, pentru ca in vreamea regimul proletariatului, asa cum se numea el, femeile insarcinate care erau condamnate la inchisoare, ca si copiii lor, potentialii “dusmani de clasa” erau .. nedoriti…

Cel putin 2000 de gospodarii taranesti au fost distruse – nationalizate, confiscate si proprietarii lor au fost izgoniti. Preoti au fost executati si proprietatile bisericii au fost confiscate. Comunistii au rapit si au omorit cetateni strani pentru ca se opuneau regimului. In anii 70 si 80 comunistii au sustinut terorismul international sperind ca astfel sa destabilizeze Occidentul si tarile democratice.

Oponentilor regimului li s-a interzis sa isi exercite profesiile. Familiile lor nu au avut dreptul sa faca facultate. Libertatea de expresie, libertatea intrunirilor, libertatea de a calatorii nu existau. Activitatile politice au fost interzise, cu exceptia celor comuniste.

Lasind la o parte toate aceste cifre, scrie mai departe in comentariul sau fostul student si participat la Revolutia de Catifea de la Praga, cea mai ingrozitoare crima a comunismului a fost ca au interzis celor 15 milioane de cetateni ai Cehoslaviaciei contactul cu restul lumii. Timp de mai bine de 40 de ani, am fost crescuti intr-o sera, ca parte a unui experiment terifiant. Nu am putut calatori. Nu aveam acces la informatii. Nu stiam ce se intimpla intr-o lume normala, democrata.

Ni se spalau creierele in permamenta, cu o propaganda continua. Scolile si universitatile erau izolate de cele ale lumii. Nu ne tineau lectii profesori din alte tari. Nu avem acces la carti, filme, enciclopedii, spectacole. Toate erau cenzurate. Programele posturilor de radio occidentale erau bruiate, chiar si emisiunile lor musicale. Erau confiscate ziarele si revistele straine. Era o izolare totala. Traiam intr-o “alta lume”.

In decursul celor 40 de ani, scrie mai departe in comentariul sau Martin Mejstrik, comunistii au ruinat tara: economia, mediul, societatea. Si poate ca societatea a fost cea mai distrusa. Au ruinat elitele cehe si slovace. Ceea ce n-au reusit nazistii, au reusit comunistii: in 40 de ani au distrus sistemul juridic, parlamentul, statul care se baza pe legi.

Au ras din constiinta noastra orice gindire responsabila. Ne-au dezobisnuit sa ne asumam raspunderea pentru faptele si deciziile noastre pentru ca “ei” stiau mai bine si oricine iesea din rind si arata initiative, era pedepsit. In cei 40 de ani de comunism, natiunea noastra a uitat ce inseamna libertatea si democratia.

Tinjeam dupa libertate, cu siguranta, dar dupa o anumita libertate.
Cind am iesit din colivie nu am fost in stare sa avem grija de libertatea noastra, nu am stiut ce sa facem cu ea, cum sa ne comportam. La 20 de ani, de la acest moment, scrie mai departe participantul la Revolutia de Catifea, o mare parte a societatii noastre nu poate sa traiasca in libertate si probabil nici nu va putea vreodata.

In 1989 ni s-a dat o sansa. Si ne-am descurcat binisor: suntem parte a lumii mari. Copiii nostri cresc intr-o oarecare democratie. Pot sa calatoreasca si sa invete in strainatate. Vorbesc multe limbi straine si detin cheile pentru a-si deschide noi lumi.

Cu toate astea, nu totul este in ordine.
Putem vorbi multe despre dezamagirea “tradarii”acelor elite din 1968. Despre fostii comunisti care detin in continuare pozitii importante: un fost comunist este presedintele Curtii Constitutionale, un altul este deputat in parlament si a scris constitutia Cehiei…si mai sunt multi altii. Putem spune multe despre miliardele de coroane furate si care intre timp au fost “spalate”, despre conturile ascunse in banci ale partidelor politice despre care toata lumea stie, dar nimeni nu poate sa faca nimic, caci “corb la corb nu si scote ochii “. Despre structurile mafiote care au radacini in politie, justitie si viata politica. Dupa 20 de ani, presa noastra este plina de astfel de informatii, dar nimanui nu-i pasa.

Am fost unul dintre liderii studentilor din 1989
In ciuda apelurilor Forumului Civic de atunci de a ne convinge sa punem capat grevei noastre, i-am convins pe colegii mei sa nu renunte pina ce Havel nu va fi ales presedinte. Asta s-a intimplat la 29 decembrie 1989. Atunci am inteles ca s-a terminat cu comunismul in Cehoslovacia. Forumul Civic insista sa punem capat protestelor inca din 24 noiembrie, cind demisionase biroul politic. Dar nu vroiam un guvern in care mai erau comunisti deghizati. Noi il vroiam pe Havel. El era garantia ca vom avea alegeri libere si o democratie reala.

Acum, dupa 20 de ani imi este limpede ca cei care au cistigat in 1989 n-am fost noi, ci comunistii. Ei sunt si vor ramine comunisti cit vor trai, chiar daca isi schimba denumirea, sau culoarea de mai multe ori. Si noi nu am fost in stare, mai scrie fostul student revolutionar, sa ne scoatem din cap mentalitatea comunista.

Am stat in greva mult timp, dar probabil nu suficient
Dupa 20 de ani, scrie mai departe pentru radio Europa Libera Martin Mejstrik, mie imi este limpede ca noi, studentii, chiar cind am fost in opozitie, am jucat roluri ce ne-au fost scrise de altii. Institutul de Prognoza, de exemplu, o institutie comunista, a dat politicieni si pentru dreapta condusa de Vaclav Klaus si pentru cei de stinga ai lui Milos Zeman si pentru cei de la centru ai lui Vladimir Dlouhy. Unul dintre comunistii de vaza, mai aminteste fostul student revolutionar, Marian Calfa a ajuns in imediata vecinatate a lui Havel, devenind premier intre 1989 si 1992.

Intr-o revolutie adevarata (chiar intr-una fara varsare de singe), exista invingatori si invinsi. Invingatorii, de obicei, se poarta ca invingatorii si ar fi trebuit, scrie dupa 20 de ani fostul student revolutionar, sa scoatem in ilegalitate dictatura comunista, sa ii judecam si sa ii pedepsim pe cei care au servit dictatura si au comis crime ce pot fi dovedite. Sa reformam din radacini sistemul judecatoresc.

Dar asta nu s-a intimplat in Cehia. In schimb, democratii s-au asezat alaturi de fostii criminali in parlament, guvern si in universitati. Companii particulare, semiparticulare si de stat sunt infestate de fosti agenti ai politiei politice comuniste si fosti activisti de partid. Si am incercat sa cladim o societate democratica si o economie de piata impreuna cu acest fosti “tovarasi”. Noua generatie a invatat multe lectii din aceasta perioada post revolutionala.

Vaclav Klaus
Ca atunci cind Vaclav Klaus a fost reales presedinte in februarie 2008. Victoria sa, scrie Martin Mejstrik, a fost obtinuta prin presiuni exercitate asupra parlamentarilor – prin manipulare, intimidare si poate, prin mituire. Presa a scris despre milioane de coroane, dar nimic nu a putut fi demonstrat.

Dupa fiecare runda de vot, isi aminteste fostul senator, plecam acasa cu spaima ca o masina poate sa dea peste noi la un colt de strada. Parlamentarii au primit scrisori acasa cu cite un glonte in ele. Politia, desigur, nu i-a gasit pe expeditori.

In timpul primei runde de vot, jurnalisti cu microfoane directionale au imprimat declaratia ministrului de interne Ivan Langer, un sprijinitor al lui Klaus amenintind “cineva va ajunge la inchisoare”. La runda a doua, jurnalistilor li s-a interzis sa mai foloseasca astfel de microfoane. Parlamentarii n-au mai avut putere sa se revolte.

Klaus se afla la palatul prezidential astazi nu pentru ca ar fi cel mai bun dintre noi. Ci pentru ca unor electori le-a lipsit curajul. Pentru ca altii s-au imbolnavit in mod ciudat. Pentru ca altii au fost invitati la o discutie, la cina. Pentru ca altii s-ar putea sa fi fost amenintati cu inchisoarea. Pentru ca altii au primit scrisori cu cite un glonte in ele.

In orice tara democratica, un astfel de vot ar fi fost considerat neconstitutional si ar fi fost anulat. Dar aici nimeni nu a protestat. “Ciinii latra, caravana trece”, asa cum se spune. Si ca urmare, in castelul prezidential este un locatar a carui principala calitate pare sa fie ca vorbeste bine limba rusa, scrie fostul senator ceh.

Va trebui să mai aşteptăm pîna cînd visurile noastre din 1989 vor deveni realitate
Martin Mejstrik, fost student revolutionar acum 20 ani si apoi senator anticomunist, noteaza si actiunile sale pentru reabilitarea victimelor totalitarismelor si participarea sa la conferinta care a dus la publicarea asa numitei Declaratii de la Praga in care se cerea interzicerea simbolurilor si insemnelor comuniste, in rind cu cele naziste si se declara mindru ca prin activitatea sa din Senatul Cehiei a contribuit la aducerea in discutia politica europeana a temei decomunizarii.

„Mi-am inceput articolul trecind in revista unele din nenumaratele crime comise in rastimp de 40 de ani, in timpul regimului comunist din Cehoslovacia”, scrie Mejstrik. In cei 20 de ani de la caderea comunismului 173 de oameni au fost acuzati pentru rolul jucat in perioada comunista. 74 au fost adusi in fata justitiei. 22 au fost condamnati la pedepse cu suspendare. Numai 8 au ajuns in inchisoare.

„Nu regret anii petrecuti in politica sau faptul ca nu mai sunt in politica”, spune in incheierea comentariului sau fostul student revolutionar de acum 20 de ani. „Dar am inteles ca va trebui sa mai asteptam pina cind visurile noastre din 1989 – acela de a trai intr-o societate democratica normala si functionala – vor deveni realitate. Cred ca va trebui sa mai asteptam inca 20 de ani. Unii dintre noi o sa traiasca sa vada si asta. Dar multi, dintre cei care au crezut cu fervoare in idealurile revolutiei din 1989 n-o sa mai fie atunci printre noi”, isi incheie comentariul-marturie Martin Mejstrik, fost student revolutionar in Praga in noiembrie 1989 si senator intre anii 2002 si 2008.
XS
SM
MD
LG