Pentru cine mai crede că alegerile Prezidenţiale din România se vor desfăşura în condiţii normale sau acceptabile, cîteva observaţii. Preşedintele Traian Băsescu e pur şi simplu cenzurat. Prezenţa lui în mediile de informare e admisă foarte rar sau înlocuită de scurte secvenţe fără sonor. Cu excepţii rarissime, candidatul Băsescu a fost interzis de mass media. În primul rînd, de aşa zisele televiziuni de informare, Realitatea TV şi Antena 1,2&3. Toate participă intens la campania împotriva lui Băsescu şi, din acest punct de vedere, sînt, de fapt, partide nedeclarate.
Cîteva din procedeele folosite în mod curent de cele două televiziuni. Înainte de orice, dezbaterile trucate, în care realizatorii montează un raport de 4, 5 sau chiar 6 la 1 împotriva lui Băsescu. Aceste parodii care rulează de ani de zile, în fiecare seară, se constituie în felul următor: e invitat un susţinător al lui Traian Băsescu. Alături de el sînt inivtaţi, în numele echilibrului, susţinători ai celorlalţi candidaţi importanţi (Geoană, Antonescu, mai rar Oprescu). Se adaugă un aşa zis neutru care vine obligatoriu din organizaţii-paravan, aflate în orbita lui Geoană sau Antonescu. În sfîrşit, emisiunea e condusă de unul sau doi moderatori care pozează în ziarişti neangajaţi dar îl atacă, de la început, pe susţinătorul lui Băsescu şi îi lasă să vorbească, după plac, pe adversarii lui Băsescu. Rezultatul e un măcel laş, o emisiune trucată care nu lasă nici o libertate telespectatorului şi îl obligă să înghită propagandă.
Altă metodă sînt transmisiile de la mitingurile candidaţilor. Mitingurile lui Traian Băsescu sînt ignorate. Deşi, televiziunile în cauză ţin să se prezinte drept televiziuni de actualitate politică, mitingurile lui Traian Băsescu nu interesează. Cînd au transmis ceva, cele două televiziuni nu au reuşit să ofere mai mult de 3-4 minute. În schimb, mitingurile lui Geoană şi Antonescu au parte de transmisii substanţiale, de 10 minute şi mai mult.
Altă deosebire: în timpul mitingurilor, Geoană şi Antonescu sînt filmaţi de jos, de lîngă scenă. De ce? Pentru că în acest fel nimeni nu poate vedea publicul prezent la manifestaţie. În consecinţă, nimeni nu află că Geoană şi Antonescu adună cel mult cîteva mii de oameni şi vorbesc în faţa unor spaţii vaste dar goale. Realitatea TV şi Antena 3 ascund această situaţie şi funcţionează, din acest punct de vedere, ca servicii de presă ale lui Geoană şi Antonescu. Mitingurile lui Băsescu au adunat, după cele mai prudente estimări, 10000 de oameni la Constanţa, 25000 la Iaşi şi 20000 la Bacău. Dar aceste lucruri nu trebuie să ajungă la cunoştinţa publicului.
Acest joc murdar are trei consecinţe: mai întîi îl pune pe Traian Băsescu într-o competiţie măsluită, în care cel puţin un participant (presa lui Voiculescu, Vîntu şi a altor proprietari de televiziuni) e ascuns şi dictează percepţia publică. În al doilea rînd, presa de acest tip distruge în permanenţă ziariştii, corupîndu-i şi instruindu-i în tainele minicuinii. În al treilea rînd, prestaţia televiziunilor e o acţiune anti-civică. Ea neagă dreptul la informare al cetăţenilor şi îşi tratează publicul aşa cum e tratat publicul într-o dictatură (mai puţin show-urile şi dansatoarele).
Televiziunea publică nu e cu nimic diferită de televiziunile private. În cazul televiziunii publice, controlul e politic şi aparţine tot adversarilor lui Băsescu (pentru că directorul televiziunii române e fostul secretar general al partidului lui Geoană). Din acest punct de vedere, presa care face acest joc e o forţă anti-civică şi, în utlimă esenţă, anti-democratică.
Cîteva din procedeele folosite în mod curent de cele două televiziuni. Înainte de orice, dezbaterile trucate, în care realizatorii montează un raport de 4, 5 sau chiar 6 la 1 împotriva lui Băsescu. Aceste parodii care rulează de ani de zile, în fiecare seară, se constituie în felul următor: e invitat un susţinător al lui Traian Băsescu. Alături de el sînt inivtaţi, în numele echilibrului, susţinători ai celorlalţi candidaţi importanţi (Geoană, Antonescu, mai rar Oprescu). Se adaugă un aşa zis neutru care vine obligatoriu din organizaţii-paravan, aflate în orbita lui Geoană sau Antonescu. În sfîrşit, emisiunea e condusă de unul sau doi moderatori care pozează în ziarişti neangajaţi dar îl atacă, de la început, pe susţinătorul lui Băsescu şi îi lasă să vorbească, după plac, pe adversarii lui Băsescu. Rezultatul e un măcel laş, o emisiune trucată care nu lasă nici o libertate telespectatorului şi îl obligă să înghită propagandă.
Altă metodă sînt transmisiile de la mitingurile candidaţilor. Mitingurile lui Traian Băsescu sînt ignorate. Deşi, televiziunile în cauză ţin să se prezinte drept televiziuni de actualitate politică, mitingurile lui Traian Băsescu nu interesează. Cînd au transmis ceva, cele două televiziuni nu au reuşit să ofere mai mult de 3-4 minute. În schimb, mitingurile lui Geoană şi Antonescu au parte de transmisii substanţiale, de 10 minute şi mai mult.
Altă deosebire: în timpul mitingurilor, Geoană şi Antonescu sînt filmaţi de jos, de lîngă scenă. De ce? Pentru că în acest fel nimeni nu poate vedea publicul prezent la manifestaţie. În consecinţă, nimeni nu află că Geoană şi Antonescu adună cel mult cîteva mii de oameni şi vorbesc în faţa unor spaţii vaste dar goale. Realitatea TV şi Antena 3 ascund această situaţie şi funcţionează, din acest punct de vedere, ca servicii de presă ale lui Geoană şi Antonescu. Mitingurile lui Băsescu au adunat, după cele mai prudente estimări, 10000 de oameni la Constanţa, 25000 la Iaşi şi 20000 la Bacău. Dar aceste lucruri nu trebuie să ajungă la cunoştinţa publicului.
Acest joc murdar are trei consecinţe: mai întîi îl pune pe Traian Băsescu într-o competiţie măsluită, în care cel puţin un participant (presa lui Voiculescu, Vîntu şi a altor proprietari de televiziuni) e ascuns şi dictează percepţia publică. În al doilea rînd, presa de acest tip distruge în permanenţă ziariştii, corupîndu-i şi instruindu-i în tainele minicuinii. În al treilea rînd, prestaţia televiziunilor e o acţiune anti-civică. Ea neagă dreptul la informare al cetăţenilor şi îşi tratează publicul aşa cum e tratat publicul într-o dictatură (mai puţin show-urile şi dansatoarele).
Televiziunea publică nu e cu nimic diferită de televiziunile private. În cazul televiziunii publice, controlul e politic şi aparţine tot adversarilor lui Băsescu (pentru că directorul televiziunii române e fostul secretar general al partidului lui Geoană). Din acest punct de vedere, presa care face acest joc e o forţă anti-civică şi, în utlimă esenţă, anti-democratică.