Linkuri accesibilitate

Increderea zdruncinată în tagma oamenilor politici...

Am citit joi, în Ziarul de Gardă, reflecţiile unui nonagenar din satul Şerpeni despre politicienii autohtoni. Zice omul de vîrstă venerabilă: “Toţi politicienii se critică unul pe altul. A fost votat omul la alegeri, dă-i voie să conducă ţara, că aşa s-a votat. Nu, ei se apucă de criticat fără să se oprească. Se urăsc unul pe altul în văzul lumii, se mănîncă unii pe alţii, nu se ajută. De aceea, nici nu prea am încredere în politicieni”.

Peste o zi, vineri, citesc în Timpul opinia unui publicist cunoscut despre politicienii moldoveni: “Aşa cum se urăsc, se înjură şi se scuipă, ei între ei, politicienii, nu o mai face nimeni, ca în final să se pupe, făcînd alianţe, coaliţii şi cumătrii…”

Am impresia că aceste păreri ale nonagenarului şi ale publicistului cunoscut nu sînt deloc insolite. Ele reflectă o stare de spirit foarte frecventă pe palierul simplilor muritori. Prestaţia politicienilor autohtoni din ultimii 18 ani a provocat cetăţenilor multe decepţii. Traseismul, făţărnicia, caricaturizarea bădărănoasă a rivalilor politici în campaniile electorale, promisiunile deşarte, carierismul – toate aceste elemente ale spectacolului politic autohton din ultimele două decenii au spulberat aproape cu desăvîrşire încrederea în tagma politicienilor.

Ideea că politicul poate fi benefic pentru viaţa de zi cu zi a oamenilor simpli a fost discreditată temeinic. Mulţi dintre cetăţenii cu care am discutat despre politică în anii tranziţiei sînt convinşi că politicianul moldovean face politică doar pentru a se îmbogăţi. Clasa politică e împărţită în grupuri antagoniste care se ciondănesc şi se împacă în funcţie de interesele personale şi e incapabilă de un efort conjugat spre binele ţării. Asta e viziunea multor cetăţeni simpli şi mă tem că ea nu va dispărea repede.

Amănuntul care nu trebuie uitat e acela că politicienii autohtoni sînt fiii acestui popor. Nici unul dintre vajnicii guvernanţi nu a picat de pe lună. Dimpotrivă, înainte să ajungă pe culmile puterii, mulţi dintre aceştia au trăit printre simplii muritori, uneori chiar în acelaşi bloc sau cămin cu cei care rămîn să-i urmărească de jos. Ei cunosc bine problemele oamenilor, numai că, ajungînd sus, nu mai sînt în stare să le soluţioneze.
Am impresia că zîzania nu e doar apanajul politiciului, ci e o caracteristică a întregii societăţi moldoveneşti. Atunci cînd vom fi solidari, cînd vom construi ceva împreună spre binele tuturor, se vor metamorfoza şi politicienii.


XS
SM
MD
LG