Linkuri accesibilitate

Zidul de la Berlin - întruchiparea Cortinei de fier


Începutul demolării zidului la 11.11.89

Începutul demolării zidului la 11.11.89

Istoricii Igor Caşu şi Leonid Tabără evaluează semnificaţia prăbuşirii Zidului în urmă cu două decenii.



In urmă cu 20 de ani la Berlin istoria a demarat în trombă. Zidul berlinez care se considera a fi unul etern, ca şi cel Chinezesc, mai intîi a dat fisuri, politice, după care a fost doborit lăsind o cicatrice greu de recuperat. Astăzi vom încerca să reconstituim filmul acelor evenimente stînd de vorbă cu doi istorici, care au sarcina, dificilă după mine, să le aşeze într-o ordine logică, pe întelesul elevilor şi studenţilor care vor şi trebuie să ştie cum s-a reunificat Germania, cea care este astăzi unul din pilonii Europei unite.


Aşadar, oaspeţii de astăzi ai Europei libere sînt instoricii Igor Caşu si Leonid Tabără cu care vorbim despre împlinirea a 20 de ani de la căderea Zidului berlinez, care simboliza frontiera, impenetrabilă pînă atunci, dintre Vestul capitalist si Estul socialist.

Leonid Tabără

Leonid Tabără: „Dupa Cel de-al Doilea Razboi Mondial, conform hotaririi de la Potsdam, Germania si respectiv Berlinul, au fost impartite in patru zone de ocupatie de catre statele membre ale Coalitiei antihitleriste – Uniunea Sovietica, SUA, Anglia si Franta. Berlinul, fiind plasat pe teritoriul ocupat de Uniunea Sovietica, impartit in partea sovietica si celelalte trei zone de ocupatie ale aliatilor nostri care s-au unit in anul 1949 si au creat Republica Federala a Germaniei si, respectiv, pe urma mai tirziu a fost creata si Republica Democrata Germana. Necatind ca aceasta impartire a fost temporara.

In hotarirea Consfatuirii de la Potstam se mentioneaza faptul ca se infaptuieste chestiunea aceasta cu un singur scop – ca in viitor sa fie demilitarizata complet Germania, de creat anumite conditii de dezvoltare a democratiei in aceasat tara ca in viitor sa nu mai prezinte un focar de razboi. Si treptat sa fie restabilita unitatea statului german. In Berlinul de Est erau cointeresati sa vina din Berlinul de Vest la studii fiindca aici erau studiile gratuite, in Berlinul de Est. Respectiv si toate facilitatile. Dar, plecau la munca, sa lucreze, clar lucru, in Berlinul de Vest si respectiv in Republica Federala a Germaniei fiindca acolo salariile erau mari s.a.m.d. Deci aceasta era o problema foarte dureroasa pentru Republica Democrata Germana.

Au fost diferite propuneri ca sa rezolve aceasta problema. A aparut asa numita doctrina Hallstein in 1958 ca sa fie stabilite anumite cote de plecare, dar ea nu s-a terminat cu succes. In 1959 Hrusciov a transmis un ultimatum ca sa fie oprite aceste plecari reciproce dintr-o zona in alta zona. Numai in 1961, inainte de a incepe constructia Zidului, din Republica Democrata Germana au plecat 207 mii de nemti, iar din Berlinul de Est 30 de mii. Si aceasta a aparut drept o problema de masa. Si de aceea nu doar autoritatile RDG in frunte cu Walter Ulbricht, care era atunci secretar general al Partidului socialist unit, deci al partidului comunist, dar a stirnit anumite ingrijorari si din partea conducerii URSS, dar si a conducerii Tratatului de la Varsovia. Si atunci a fost, intre 3 si 5 august 1961, sedinta primilor secretari, deci a secretarilor generali a membrilor Tratatului de la Varsovia, unde s-a adoptat hotarirea sa fie construit acest zid. La 12 august a avut loc sedinta biroului politic al Partidului socialist unit german unde a fost primita hotarirea nemijlocit de a incepe aceasta constructie. Deci constructia Zidului a durat practic din 1961 pina in 1975. Lungimea lui a fost de 43 de kilometri in Berlin si aceasta a fost o rusine, clar lucru, pentru Europa. Acesta a fost un rezultat al Razboiului rece care s-a inceput inca in 1946 dupa cuvintarea lui Churchill la Fulton, in SUA.”

Igor Caşu

Igor Caşu: „Problema Berlinului, impartirea Berlinului in doua zone de influenta, este un rezultat al celui de-al Doilea Razboi Mondial, un rezultat al impartirii Germaniei in 1945 in patru zone de ocupatie. Acelasi lucru s-a intimplat si cu capitala fostului Reich. De fapt problema berlineza a fost primul conflict major al Razboiului rece declanst in vara anului 1948 drept rezultat al acestei blocade care a fost instituita de administratia sovietica de ocupatie impotrivba Vestului Berlinului. Occidentalii, era o chestiune de onoare, au organizat timp de un an de zile aprovizionarea Berlinului de Vest cu tot ce este necesar, inclusiv carbune, s.a.m.d. prin crearea unui pod aerian. Si anume aceasta experienta, blocada sovietica asupra Berlinului de Vest, a determinat occidentalii sa creieze NATO, in aprilie 1949.

Deci in timpul acestei blocade s-a creat NATO care este evident unul din momentele-cheie ale Razboiului rece. Pentru ca celalalt bloc se va crea in 1955, Tratatul de la Varsovia, si Razboiul rece va fi unul in care cele doua blocuri se vor confrunta in diferite zone ale lumii si, amintesc inca o data, prima confruntare majora este aici, in 1948-1949 legat de problema Berlinului. Clar ca intentia sovietica era ca occidentalii sa renunte la acele trei zone de ocupatie ale Berlinului. Insa reactia Occidentului a fost una care a aratat ca ei nu vor ceda nicio palma de pamint. Adica ceea ce s-a spus, doi ani inainte, doctrina Truman, in 1947, ca «nu ne vom lupta cu comunismul, dar nu vom lasa in acelasi timp Uniunea Sovietica sa se extinda in afara ariei in care a venit armata sovietica», deci a fost un gest foarte clar care a dat de inteles Uniunii Sovietice si lui Stalin personal ca occidentalii vor retine cu orice pret toate teritoriile care le-au revenit dupa cel de-al doilea Razboi Mondial.

Vasile Botnaru: Mai tirziu Kennedy spunea «sint un berlinez» insemnind inca un semnal pentru sovietici.

Igor Caşu: „Da, a fost vizita lui Kennedy in Berlin in anul 1963, vestitul discurs al lui Kennedy in Berlin, in cadrul caruia el spunea «Ich bin ein Berliner”. Ceea ce insemna o chestiunea foarte importanta adica aceea ca daca Uniunea Sovietica va incerca sa recupereze acest teritoriu, asa cum a incercat in ’48-’49, va avea probleme cu Statele Unite ale Americii. Deci este o chestiunea de onoare a SUA, a blocului NATO in intregime.”

Vasile Botnaru: Ce stiu acum elevii, studentii care rasfoiesc manualul de istorie? Ce li se spune, domnule Tabără?

Leonid Tabără: „Aici, clar lucru, depinde de profesor. Manualul este manual. Manuale sint diferite. Insa totusi profesorul expune punctul sau de vedere elevilor si studentilor.”

Vasile Botnaru: Punctul dumneavoastra de vedere care este, cind apareti in fata studentilor, ce le spuneti? Ce a fost asta? Am inteles ca Zidul a fost o «rusine» si caderea lui, prin urmare, a fost restabilirea echitatii?

Leonid Tabără: „Sint hotaririle Consfatuirii de la Potsdam. Ne straduim sa educam in mentalitatea studentului ca orice hotarire a unui tratat oarecare, fie de pace, fie conferinta internationala, s.a.m.d. ea este obligatorie, deci poarta un caracter juridic pina la denuntare. Privim faptele istorice din momentele care sint formulate in hotarirea Consfatuirii de la Potsdam. Si a spus si domnul Caşu ca intr-adevar si Berlinul, si Germania au fost impartite. Si numai cu un singur scop – nu ca sa ramina vesnic (in starea aceasta – n.r.), dar in viitor sa fie create conditii democratice pentru o Germanie democratica si Berlinul sa devina capitala viitoarei Germanii unite. Insa s-a intimplat ce s-a intimplat. Fiindca ca atare nu a fost creata Republica Democrata Germana la inceput. A fost creata Republica Federala. Ei acele trei zone de ocupatie le-au unit intr-un stat. Ei s-au grabit. Si atunci Blocul comunist, sovietic sau Uniunea sovietica a fost nevoita sa creeze si RDG. De aici s-a inceput confruntarea. Si confruntarea mergea pe probleme ideologice.”

Vasile Botnaru: Deci punctul dumneavoastra de vedere este ca decizia Conferintei de la Potsdam trebuia sa fi ramas in vigoare si sa nu fi cazut Zidul berlinez sau ..?

Leonid Tabără: „… sa nu fie construit Zidul. Ca Zidul a aparut in ’61.”

Vasile Botnaru: Dar odata construit, el trebuia sa fi fost pastrat sau in locul lui sa apara alte demarcatii?

Leonid Tabără: „Nu trebuia sa fie. Cum a cazut Zidul? Dumneavoastra stiti ca Ungaria cind a deschis hotarele cu Austria, pe urma nemtii au inceput sa plece prin Austria, dupa aceea in septembrie ei au deschis hotarele cu Germania si atunci masiv a inceput fluxul acesta de cetateni si din Berlinul Rasaritean. Si atunci nicio putere nu mai putea sa mai tina acea populatie. Si la 9 noiembrie Zidul a fost deschis. Si dupa aceea el a fost demontat. In ’90 de acum s-a unit RDG si cu RFG intr-un singur stat s.a.m.d. Deci a fost anume sub influenta maselor. Ca intr-adevar, fiindca guvernantii, daca erau dogmatici, deci stateau pe pozitiile socialismului sovietic, nu au fost in stare ca sa rezolve aceasta problema.”


Vasile Botnaru: Intrebarea studentului care sta in ultima banca si s-a trezit acuma sa va intrebe pe dumneavoastra, domnule Tabără. Spuneti-mi mie univoc: a fost un eveniment pozitiv sau negativ?

Leonid Tabără: „Caderea Zidului a fost un moment pozitiv, fiindca de aici s-au unit Germania, aceste doua state erau temporare. Deci aici e alta situatie. Unii fac comparatie cu situatia Moldovei si a Romaniei. Acestea sint situatii complet diferite. Aici inca o data vreau sa amintesc, in cazul celor doua Germanii era vorba despre o situatie temporara. Numai temporara. Teoretic, in documente, PCUS tot asa spunea. In realitate el construia fortat socialismul acesta administrativ de comanda si in RDG si, respectiv, in Berlinul Rasaritean. Asta clar lucru, a fost impus.”

Vasile Botnaru: Cu cine se poate compara situatia aceasta? Cu starea de lucruri din cele doua Coreei, cu Yemenul?

Leonid Tabără: „Da Coreea, cu Yemenul. Cu Coreea este asemanator. Va dati seama ca atunci cind anumite forte din Coreea de Sud o sa dispara, deci o sa fie… Procesul s-a inceput. Citiva ani in urma in timpul secretarului general existent astazi.”

Vasile Botnaru: Domnule Caşu?

Igor Caşu: „Eu le spun studentilor si elevilor prin intermediul manualului de istorie universala, clasa a IX-a, le spun niste lucruri deosebite de cele pe care le-a nuantat domnul Tabără. Ma refer la interpretarea anilor 1948-1949, cind domnul Tabără a spus ca crearea RFG-ului ar fi precedat crearea RDG-ului si crearea NATO a precedat de asemenea crearea Pactului de la Varsovia. Interpretarea dumnealui este una care se inscrie in logica istoriografiei sovietice care a spus urmatoarele: ca reactie la crearea NATO si crearea RFG-ului Uniunea Sovietica a hotarit in 7 octombrie 1949 sa creeze in zona sa de ocupatie RDG-ul si apoi in 1955 a creat Tratatul de la Varsovia. Este, cred, o explicatie eronata pentru ca se trece cu vederea faptul ca Uniunea Sovietica a provocat blocada Berlinului.

Aceste doua actiuni, crearea NATO si a RFG-ului, sint actiuni de reactie la blocada Berlinului instituita de catre sovietici. Al doilea lucru pe care vreu sa il spun: Zidul Berlinului cind este construit in 1961 este o problema majora a regimului comunist, adica circulatia libera a cetatenilor aflati sub un regim sovietic sau socialist, comunist, este o problema majora a comunismului. Pentru ca prin circulatia libera a persoanelor nu mai poate fi controlata gindirea unica s.a.m.d. Mai mult decit atit, cei care au fost in Occident erau priviti cu suspiciune, mai ales in perioada aceasta a primelor decenii postbelice. Era aceasta teama ca ei ar fi putut sa fie racolati de catre serviciile occidentale, puteau sa impartaseasca deja idei antisovietice. Ei nu mai credeau deja – cel mai important mi se pare acest lucru - dupa contactul cu Occidentul, ei nu mai credeau in mitul sovietic sau comunist ca noi traim cel mai bine iar Occidentul este in putrefactie s.a.m.d.”

Vasile Botnaru: Da, acum vedem o multime de documentare la posturile de televiziune rusesti despre perioada sovietica, despre frica de straini si de plecari. Asta a fost si in Romania. Sa revenim la subiectul nostru. Imaginati-va ca avem sansa unica sa scriem trei-patru aliniate pentru Wikipedia, cum facem? Cine le scrie? Care punct de vedere este valabil, Domnule Tabără?

Leonid Tabără: „Noi nu putem iar sa ne intoarcem la perioada socialismului administrativ-de comanda sa spunem o singura parere. Asta niciodata nu o sa fie, fiindca insasi istoria este subiectiva. Deci un eveniment care a avut loc ca atare el este tratat in mod diferit de diferiti savanti care discuta problema respectiva. Insa datoria noastra este ca sa facem anumite concluzii. Si acest eveniment noi il studiem cu scopul ca in viitor sa nu admitem asemenea situatii. Istoria de aceea si se studiaza, ca altfel ea ne pedepseste foarte strasnic.”

Vasile Botnaru: Si atunci o concluzie care ar fi?

Leonid Tabără: „Daca la general: da, intr-adevar, Zidul Berlinului este rezultatul, o ramasita a Razboiului rece, asta-i in primul rind. Si in rindul al doilea, si a politicii anume duse de catre Uniunea Sovietica de raspindire fortata a socialismului administrativ-de comanda in statele care au intrat in blocul socialist. Asta este.”

Vasile Botnaru: Prin urmare, urmatoarea concluzie se impune: nu trebuie sa provocam un razboi rece?

Leonid Tabără: „Nu a trebuit, dar el a inceput, asa a fost istoria, ca nu l-a provocat Uniunea Sovietica. A fost inceput la Fulton de catre Curchill in ’46.”

Vasile Botnaru: Deci iar ne intoarcem la cauzalitatea pe care o vedeti in mod diferit.

Leonid Tabără: „Așa este.”

Vasile Botnaru: Domnule Caşu, dumneavoastra ce concluzie scoateti din acest eveniment?

Igor Caşu: „In primul rind o replica foarte scurta domnului Tabără. Intr-adevar Churchill a fost acela care a pronuntat pentru prima data idea ca Europa in special s-a impartit in doua blocuri de state, s-a coborit „Cortina de fier” de la Baltica la Marea Adriatica. Dar acest discurs al lui Churchill este privit de catre istoricii occidentali, dar si de catre istorici din Estul Europei deja dupa ‘91, ca o atestare a Razboiului rece deja existent. Nu Churchill era acela care, sa spunem asa, a declarat Razboiul rece.

Razboiul rece a fost declansat printr-o suita de evenimente, conflicte, primul dintre care fiind in mod foarte clar blocada Berlinului din ‘48-’49. Dar si, practic in aceeasi perioada, razboiul civil din Grecia unde se confruntau pe de o parte fortele comuniste si fortele occidentale. In octombrie, la inceputul lui octombrie 1989, Gorbaciov a vizitat RDG, s-a intilnit cu Erich Honecker, primul secretar al Partidului socialist unit al Germaniei, si i-a dat de inteles ca, in cazul unor demonstratii de masa impotriva regimului sau, armata sovietica, Uniunea sovietica, nu se va ridica in sprijinul regimului sau. Drept rezultat al acestui mesaj foarte clar in 18 octombrie, la citeva zile dupa plecarea lui Gorbaciov, are loc schimbarea conducerii RDG.

Primul secretar al PSU devine Egon Krenz, un lider comunist mai putin conservator care de fapt a permis aceasta deschidere spre Vest, care a permis tacit la un moment dat, dar pe urma in mod foarte clar darimarea Zidului Berlinului in 9 noiembrie 1989 – un rezultat al unei actiuni de masa. De ce este istoric momentul acesta, 9 noiembrie 1989? Pentru ca granicerii, soldatii care aparau aceste posturi de trecere din Berlinul de Est spre Berlinul de Vest au fost coplesiti de multimea care ii presa. Si in conditiile in care telefonind, asteptind ordine, niciun lider al RDG-ului nu a dat un ordin ca sa fie deschis foc impotriva manifestantilor, asa cum s-a facut anterior, deci in momentul acela ei au deschis hotarul. Si in urmatoarele zile asistam de fapt la darimarea Zidului Berlinului.”

Leonid Tabără: „Dupa Al Doilea Razboi Mondial care s-a terminat cu anumite conditii niciodata cei care au obtinut mai putin nu au fost de acord. Dumneavoastra stiti ca in rezultatul razboiului Uniunea Sovietica a obtinut cel mai mult. Datorita diplomatiei si a lui Stalin si altora. De aceea niciun tratat de pace, ca si … De ce a aparut Hitler si fascismul in Germania? Tratatul acela de la Versaille i-a strimtorat complet pe nemti, mai ales in domeniul militar. Si ei treptat au inceput sa il revizuiasca. Aici la fel. Si a aparut Razboiul rece. Nu numai ca e Fulton. Dar Razboiul rece este o problema complexa. Si atunci a inceput incaierarea aceasta intre Vest si Est. Intre Occident si Rasarit. Occidentul era democrat, Rasaritul era comunist.”

Vasile Botnaru: Domnule Tabără, dar in acelasi timp vreau sa va atrag atentia ca neistoric, ca tratatele care se initiaza si se semneaza, impartirile de teritorii si razboaiele, reci sau nereci, se declanseaza de catre lideri in numele poporului, dar victima de fapt a acestor razboaie este chiar poporul.

Leonid Tabără: „Corect.”

Vasile Botnaru: Acesta este marele paradox: se face intru binele berlinezilor un zid ca dupa aia tot ei sa sufere, ei sa fie impuscati, ei sa fie nevoiti sa sara peste zid, ei sa fie nevoiti sa il doboare. Asta este o concluzie pe care mie mi se pare ca trebuie adusa la cunostinta tinerilor, elevilor care asemenea greseli sa nu faca atunci cind o sa fie politicieni, adica sa nu schimonoseasca vointa poporului, nu-i asa?

Leonid Tabără: „Noi le spunem studentilor ca dupa datele oficiale numai 125 de morti au fost impuscati in timpul cind ei treceau acest zid.”

Igor Caşu: „136, sint 136 de cruci acolo.”

Leonid Tabără: „1245 acum oficial. Insa dupa ultimele date din Federatia Rusa, in jur la 3000. In jur de 3000 de ucisi au fost cind au incercat diferite metode. Acestea sint niste maruntisuri despre care nu am avut timp sa vorbim, cum ei plecau in partea cealalta. Mai departe, s-a gasit un avocat acolo, dumneavoastra stiti cred ca bine, fiindca plateau bani, oficial, s.a.m.d. si au saracit bugetul din RFG undeva de 2 miliarde si 400 de milioane de dolari care dadeau mita pentru organizarea trecerii intr-o masura mai putin sau mai bine legal, deci cu mita. Deci 2 miliarde. Dar statul Germaniei Federale a mers constient la chestiunea aceasta. Acestea sint date de Internet. Fiindca sint arhive care o sa fie deschise in momentul respectiv. Acesta este un episod. Asa ca noi la elevi si la studenti, in special eu la studenti le spun: da sint diferite pareri, dar faptul istoric s-a savirsti. Si de aici trebuie sa dam o caracteristica din punct de vedere si uman, si moral deci asta a fost o rusine in istoria Europei. Si vina o poarta nu numai partea rasariteana, Uniunea Sovietica, dar si intr-o masura oarecare si partea occidentala. Si de aceea trebuie sa depasim aceasta rusine ca ea sa nu se mai repete.”

Igor Caşu: „In ceea ce priveste datele referitoare la cei evadati in Berlinul de Vest si apoi in Germania Federala. Datele care sint verificate, spun ca in perioada ’49-’61, pina la ridicarea Zidului Berlinului, au trecut in Berlinul de Vest din Germania Democrata peste 2 milioane si jumatate de persoane. In perioada ’61-’89 cit a existat Zidul au trecut cu succes Zidul circa 50 mii de persoane si au fost omorite 136 de persoane. Cel putin acestea sint datele de citeva saptamini de zile pentru ca la Berlin s-au edificat 136 de cruci in cinstea acelor care au murit incercind sa treaca Zidul.”

Vasile Botnaru: Apropo, sa va intreb, cineva contabilizeaza statistica celor plecati din Romania, de exemplu, satui si ei de regimul ceausist?

Igor Caşu: „Radu Ioanid a scris o carte despre emigrarea evreilor in Israel contra unor sume fabuloase de bani care au variat de la două mii de dolari la 10-15 mii de dolari, in dependenta de statutul social, importanta care era acordata de regimul lui Ceausescu unor persoane care vroiau sa emigreze in Israel. Acelasi lucru s-a intimplat si cu etnicii germani care au primit permisiunea de a parasi Romania in urma unui tirg, daca vreti, rusinos intre statul comunist si Germania Federala.”

Vasile Botnaru: Dar o lucrare de sinteza exista pentru «lagarul socialist» in general?

Igor Caşu: „Pentru cazul României, cum va spuneam, sint cel putin doua carti de referinta care acopera etnicii evrei si cei germani. Pentru alte state nu stiu asemenea date, cel putin eu nu stiu sa fie traduse in limba engleza sau franceza. Dar probabil ca in limbile locale sint deja datele acestea publicate.”

Vasile Botnaru: Ce putem noi astazi sa concluzionam aici in Moldova, unde avem si noi, indiferent daca este sau nu este comparabila situatia, o sirma ghimpata care ne impiedica libertatea circulatiei, dar si in Rasarit nu avem libertatea absoluta sa circulam. Si atunci, pastrind proportiile, ce trebuie sa intelegem si mai ales sa facem noi aici in Moldova?

Igor Caşu: „Desigur ca s-a facut in ultima vreme paralela aceasta intre unificarea Germaniei in 1989-1990 si posibiliteta reunificarii României si Republicii Moldova actuale. Exista o serie de similitudini si anume aceea ca tot in urma celui de-al doilea Razboi Mondial s-a ajuns la impartirea Romaniei, la anexarea partii de Est a Romaniei la Uniunea Sovietica. Insa, din pacate, in ’89-’90 situatia in RSSM si Romania era total diferita de situatia din cele doua Germanii. Adica Germania Federala era un stat democratic, prosper, atractiv din toate punctele de vedere pentru germanii de Est.

In timp ce populatia din RSSM nu privea spre România ca spre un model atractiv. Evident ca refacerea unui spatiu comun, a ceea ce a fost o data Romania pina la 1940, trebuie sa urmeze un scenariu putin diferit decit aceala al celor doua Germanii. Ma refer aici la faptul ca hotarul de la Prut trebuie sa dispara, asa cum s-au pronuntat si o serie de politicieni, atit de la Chisinau, cit si de la Bucuresti. Republica Moldova se va reintilni cu Romania in cadrul unei Europe largite, deci in cadrul Uniunii Europene. Acum idea unirii Romaniei cu Republica Moldova nu mai este actuala pentru ca este o posibilitate mai buna pentru a rezolva aceasta nedreptate a Razboiului rece.”

Vasile Botnaru: Domnule Tabără, sinteti de acord cu intilnirea in cadrul Uniunii Europene?

Leonid Tabără: „Numai cu ultima fraza. Da, cu ultima propozitie sint de acord ca ne vom intilni in Europa. Deci, aici este alt caz, complet diferit de cazul celor doua Germanii.”

Vasile Botnaru: Asta am inteles si dumneavoastra ne-ati explicat foarte clar.

Leonid Tabără: „Eu vreau sa explic pur si simplu ca noi avem stat. Exista statul Republica Moldova. Cu constitutie. Cu hotare si, poftim, eu trec, de pilda, liber, numai daca am viza.”

Vasile Botnaru: Ati incercat sa obtineti viza ?

Leonid Tabără: „Da ii simplu, eu am viza.”

Vasile Botnaru: Dumneavoastra stiti pentru un cetatean ce inseamna la modul practic sa obtina viza?

Leonid Tabără: „Da, numai ca asta românii au introdus viza, nu noi. De pilda intre Polonia si Ucraina nu numai traficul acesta exista la 50 de kilometri, dar exista toata Ucraina. Dar de ce pentru Republica Moldova, de ce autoritatile de la Bucuresti nu adopta hotarirea ca sa fie traficul pentru intraga tara. De ce? Pe de o parte ei ne numesc frati, dar pe de alta parte ei ne ingradesc de pilda libera circulatie in România. Nu este vorba despre alte state ale Uniunii Europene, ci doar in România.”

Vasile Botnaru: Nu cumva si ucrainienii s-au gindit sa ne ceara 500 de euro la trecerea frontierei?

Leonid Tabără: „S-au gindit, dar pe urma au renuntat la gindul acesta.”

Vasile Botnaru: Vreau sa spun ca eu, cetateanul de la Ungheni, sa zicem, nu vreau sa ma pomenesc in mijlocul unui ghetou, politic, imaginar sau fizic, intr-adevar ingradit cu garduri de sirma, de ziduri berlineze, nu vreau sa ma simt cetatean de mina a doua.

Leonid Tabără: „Cind o sa fim membri ai Uniunii Europene clar ca o sa … Totusi hotare politice o sa ramina.”

Vasile Botnaru: Cind o sa fim?

Leonid Tabără: „Peste zece ani. Cind au fost anumiti lideri ai coalitiei care se afla la guvernare, cind au fost la Bruxelles, deci acolo au incercat sa spuna cum ca in doi ani sa intram. Nu, mai devreme de zece ani nu. Trebuie de creat toate conditiile necesare. De dus o politica flexibila atit cu Federatia Rusa, cit si cu Statele Unite ale Americii. Dar nu trebuie de dus o politica unilaterala, ori cu America, ori cu Federatia Rusa. Fiindca de faptul cum o sa fie interpretate relatiile Republicii Moldova si cu America, si cu Federatia Rusa depinde viitorul statului mldovenesc.”

Vasile Botnaru: Domnule Caşu, dumneavoastra aveti pronosticuri in acest sens, cind o sa ma pot simti un cetatean liber si nu unul inchis in ghetou?

Leonid Tabără: „Eu ma simt liber.”

Vasile Botnaru: Dumneavoastra (catre Leonid Tabără) aveti mai multa imaginatie.

Leonid Tabără: „Nu, eu plec liber unde vreau. In Statele Unite ale Americii, viza eu o obtin repede.”

Igor Caşu: „Eu cred ca daca vorbim de integrarea efectiva a Republicii Moldova in Uniunea Europeana, evident nu putem vorbi despre o perioada mai scurta decit zece ani de zile. Dar in ceea ce priveste circulatia libera a cetatenilor Republicii Moldova in Uniunea Europeana, cred ca aceasta probllema poate fi rezolvata intr-un timp mai scurt.”

Leonid Tabără: „Corect.”

Igor Caşu: „De exemplu intr-o perioada de 4-5 ani de zile. Ne amintim ca unele tari din Balcani care nu sint membre ale Uniunii Europene, precum Croatia, de exemplu, a primit deja dreptul de circulatie libera in spatiul Schengen. Deci aceste lucruri pot fi rezolvate, dar este important sa existe o politica coerenta de integrare europeana.”

Vasile Botnaru: In concluzie, sa nu provocam razboie reci care sa conduca la constructia de ziduri.

XS
SM
MD
LG