Linkuri accesibilitate

Poluare, poluare, de la arderea frunzelor la fumul de țigară.

În fiecare toamnă, mass-media difuzează avertismentele unor instituţii autohtone îngrijorate de arderea frunzelor. Deunăzi, la un post de radio, o doamnă de la nu mai ţin minte ce departament a vorbit despre consecinţele nefaste ale arderii frunzelor. Doamna a explicat cu lux de amănunte că arderea frunzelor poluează aerul. Argumentele ei şi felul în care vorbea mi-au creat pe moment impresia că frunzele arse sînt un fel de apocalipsă. Am simţit şi eu nevoia să lupt cu răulenii care distrug mediul ambiant, arzînd frunze cu un tupeu incurabil.

Dar nu despre impertinenţa răulenilor care ignoră metodic avertismentele anuale ale apărătorilor mediului ambiant vreau să vorbesc azi. Vreau să remarc un alt amănunt. Vasăzică, vocea îngrijorată zicea că frunzele arse degajă benzopirină, o substanţă gudronată foarte periculoasă pentru sănătatea oamenilor. Aşa o fi, nu-i vorbă. O precizare mi se pare însă necesară.

Benzopirina se găseşte şi în fumul de ţigară. Şi dacă stăm să ne gîndim cîţi oameni fumează zilnic numai în Chişinău, ar trebui, pesemne, să ni se ridice părul măciucă. Mii de ţigări aprinse degajă în aer în fiecare clipă ucigătoarea benzopirină. N-am auzit însă niciodată ca fumătorii să fie avertizaţi sau îndemnaţi să nu mai polueze aerul. Dar gazele de eşapament ale armadei automobilistice care a invadat capitala nu poluează şi ele cumva atmosfera? Sau aceste gaze de eşapament sînt un soi de aromă de levănţică pentru cei speriaţi de frunzele arse?

Ce vreau să spun? Arderea frunzelor e un fapt regretabil, fireşte. Comparată însă cu fumatul şi cu gazele de eşapament, ea nu pare deloc o apocalipsă. Frunzele sînt arse numai toamna. În schimb oamenii fumează şi merg cu maşina anul întreg. Iar dacă ne frămîntă sincer poluarea aerului, ar trebui nu doar răulenii care ard frunze să ne irite.
XS
SM
MD
LG