Marţi, 27 octombrie, a fost rîndul lui Val Butnaru, de curînd reprofilat în romancier, să iasă în faţă cu un fragment din Cartea nomazilor din B., o satiră (parabolă?) politică cu nişte personaje recognoscibile, cum ar fi Preşedintele & consilierul său Solomon, cu situaţii trase (la teasc, sunt tentat să continuu) din realitatea imediată, cum ar fi Sărbătoarea naţională a vinului, ale cărei excese bahice „ne fac cinste”, vorba vine, cu portretizări (colective) în care nu lipsesc caracterele bine reliefate etc., etc. Nu despre proza propriu-zisă mi-am propus să scriu însă – la urma urmei, Val Butnaru nu a citit (vîdit emoţionat) decît un fragment, şi acela cu mici omisiuni –, ci despre lumea care a umplut pînă la refuz Librăria 9.
Cîţiva sunt obişnuiţii lansărilor Cartier, oriunde ar avea loc acestea (mă bucur să-l revăd pe sociologul Petru Negură & echipa Forum Plural-iştilor); alţii au venit de dragul lui Val, omul care a ştiut să facă din Jurnal de Chişinău o tribună a libertăţii de expresie; cei cîţiva scriitori (Vasile Gârneţ, Claudia Partole, Constantin Cheianu, Aurelia Borzin ş.a.) nici nu au nevoie să-şi „justifice” prezenţa (deşi, vai! de regulă, tocmai colegii de breaslă strălucesc prin absenţă la obişnuitele lansări de carte), în schimb apariţia lui Iurie Bîrsa, directorul editurii ARC, spune mult despre interesul unei case mari faţă de proza autohtonă; nu în ultimii rînd, dacă nu chiar grosul plutonului, sunt tinerii – cu sau fără aspiraţii literare, greu de spus, de vreme ce am hotărît să nu transformăm lecturile de autor în cenacluri unde oricine poate participa la recital – care vin, ascultă, pun întrebări şi, de cele mai multe ori, pleacă acasă cu o carte, a autorului (cu autograf!) sau... dar ce, lipsesc cărţi în librărie?! Exact ca-n Occident, mai cu seamă Germania, unde lecturile cu public (între paranteze fie spus, plătite!!!) sunt o normă, iar librăriile afişează „complet” pe cîteva luni înainte.
Cum – de la Lucian Blaga citire: „orice-nceput se vrea fecund” – proiectul abia prinde la turaţii, lecturile succedîndu-se din două în două săptămîni, peste o marţi, mă gîndesc că în ritmul acesta chiar că vom reuşi să creăm un public. Scriitori de-ar fi! Vii, citind live...