Linkuri accesibilitate

Un cerc vicios care începe la parlament şi trece prin stranele bisericuţei din Cotroceni

Campania electorală pentru prezidenţiale a început oficial vineri însă piesele principale sunt deja în poziţii de atac de multă vreme, sfidând orice lege a şahului clasic. De fapt, toţi cei care fac analogia între scena politică şi o tablă de şah, uită să spună că numărul regilor şi pretendenţilor aflaţi în joc este variabil iar suita acestora se ajustează în funcţie de promisiunile lor. Pe tabla de şah s-au tăiat poteci adânci ca nişte tranşee pe unde se refugiază acum, în 12-lea ceas, diverşi pioni bovarici care speră să devină reginele viitoarelor formule de guvernare.

Preşedintele Băsescu i-a primit fericit pe dezertori, ridicându-i pe unii dintre ei la stele de general. Ceilalţi candidaţi nu oferă deocamdată decât discursuri din pragul Biroului Electoral Central, unde s-au dus să depună valizele cu semnături de susţinere. Nişte discursuri scrise cu tuşe groase în care ficţiunea feerică e amestecată cu ameninţarea crizei economice şi cu imaginea spânului cel rău care îşi aşteaptă adversarii la cotitură să-i decapiteze, după prima zi a noului mandat.

În vremea aceasta, guvernul Boc probează că există viaţă după moarte. Deşi înlăturat prin votul unei majorităţi parlamentare confortabile, fostul guvern este menţinut la echipamentul de resuscitare până când preşedintele, lucru greu de imaginat, va desemna un premier pe care să-l valideze majoritatea parlamentară.

Un cerc vicios care începe, aşadar, la parlament şi trece prin stranele bisericuţei din Cotroceni. Situaţia îi convine de minune preşedintelui Băsescu care vrea, cu orice preţ, să organizeze un referendum pentru parlamentul unicameral. Ezitările noii majorităţi creată oportunist din partide trădate sau renegate de preşedinte vin în ajutorul campaniei de discreditare a parlamentarismului, acuzat de imoralitate, corupţie şi incompetenţă. Desigur, cei care-l acuză sunt, şi ei, creaţia aceloraşi reguli politice şi reforma ar trebui să-i cuprindă şi pe ei, fie schimbându-i fundamental, fie măturându-i de pe scena istoriei. Iată acum legislativul în flagrant delict de neputinţă. Preşedintele spunea zilele trecute că nu poate lua în seamă propunerea pentru fotoliul de premier pentru că noua majoritate nu ar fi înregistrată la tribunal.

Ca de obicei, parlamentarii noii majorităţi invocă inutil articole din Constituţie şi sunt prezentaţi de colegii lor din Partidul Democrat liberal, ca nişte chiţibuşari care fac zgomot să-şi mascheze incompetenţa. Şi pentru că timpul le vindecă pe toate, Curţii Constituţionale îi va lua suficient timp să decidă pe marginea afirmaţiilor preşedintelui cât să nu mai conteze soluţia dată. Pe de altă parte, indiferent ce decizie dubioasă a mai luat preşedintele, cine e la cârma guvernului sau cum se dezagregă majoritatea cu picioare de lut, fiecare zi ne apropie de iarna vrajbei noastre şi a alegerilor.

Bombele cu ceas ale împrumuturilor externe, majorările care ne aşteaptă din prima zi a anului viitor sau conflictul produs de neputinţa de a desemna un nou cabinet ori de contestarea necesităţii referendumului par să fi redus, cel puţin emoţional, miza alegerii preşedintelui. Dar, că vrem sau nu, tocmai ea a generat parte din aceste probleme şi stă în spatele nervozităţii scenei politice, promiţând, indiferent de numele care va ieşi din urne, o iarnă toridă.
XS
SM
MD
LG