Au trecut 70 de ani de la Pactul Molotov-Ribbentrop care......si aici apar primele divergente, intre est si vest, intre conservatori si socialisti, intre istoricii traditiomalisti si colegii „revizionisti. Pentru a clarifica sau a gasi un numitor comun pentru acest „care”, Parlamentul European a organizat la Bruxelles o conferinta sub titlul „Europa, la 70 de ani de la Pactul Molotov-Ribbentrop”. La care a participat si corespondentul europei libere Ahto Lobjakas.
Conferinta a fost organizata la initiativa statelor baltice, impreuna cu Polonia, Romania si Finlanda – asadar la initiativa tarilor care au fost victimele directe ale Pactului. Iar scopul lor era de a convinge mai ales lumea istoricilor occidentali sa accepte ca si Uniunea Sovietica poarta o mare parte din vina pentru izbucnirea celui de al doilea razboi si mai ales pentru suferintele provocate dupa aceea.
Interpretarea oficiala, traditionala, este ca Pactul nu a fost una din cauzele razboiului. Germania poarta singura vina si responsabilitatea. O teza reluata de istoricul german Egbert Jahn de la Universitatea din Mannheim. Jahn a mers mai departe aratand ca nici impartirea Europei, decisa la Yalta si Potsdam, nu poate fi vazuta drept o consecinta a Pactului Molodov – Ribbentrop. Yalta nu a facut decit sa consfiinteasca realitatea de pe teren.
Jahn a precizat ca Uniunea sovietica a dus greul unui razboi pe care nu-l provocase si ca oricum, teritoriile care au intrat in zona ei de influenta, erau deja ocupate de Armata Rosie. Nu exista, realist vorbind, nici o cale de a forta retragerea armatei sovietice. Cat priveste Pactul Molotov– Ribbentrop, acesta este in interpretarea istoricului german „ o alianta tactica” , care nu era gandita sa dureze.
Istoricul francez Stephan Courtois – cunoscut in est mai ales pentru „Cartea neagra a comunismului” – a atras atentia ca nu se va putea vorbi de o Europa cu adevarat unita atata timp cat interpretarile istoriei recente vor ramane atat de diferite si mai ales atata timp cat diferentele vor fi rezultatul direct al experientei traite de o parte sau alta a Cortinei de fier.
Cum este in ultimii ani cazul in Uniunea Sovietica. Sub Putin si Medvedev, istoria sovietica a fost din nou „recitita” in cheie patriotica, exonorindu-l pana si pe Stalin de orice vina sau crima. O interpretare „neosovietica”, o califica istoricul francez Francois Thom. In aceasta interpretare, pactul este un act defensiv, necesar pentru a impiedica o coalitie imperialista impotriva Uniunii Sovietice”.
In Occident, observa corespondentul Europei Libere Ahto Lobiakas, politicienii sunt mai dispusi de cat istorici sa accepte pozitia est-europeana care pune mare parte din vina si responsabilitatea pe umerii Uniunii Sovietice nu numai pe cei ai Germaniei naziste. „Ambele ideologii totalitare – este de parere Hans Gert Pottering, conservator german – au distrus demnitarea individului, demnitarea oamenilor. Prin natura lor, erau criminale”.
Conferinta a fost organizata la initiativa statelor baltice, impreuna cu Polonia, Romania si Finlanda – asadar la initiativa tarilor care au fost victimele directe ale Pactului. Iar scopul lor era de a convinge mai ales lumea istoricilor occidentali sa accepte ca si Uniunea Sovietica poarta o mare parte din vina pentru izbucnirea celui de al doilea razboi si mai ales pentru suferintele provocate dupa aceea.
Interpretarea oficiala, traditionala, este ca Pactul nu a fost una din cauzele razboiului. Germania poarta singura vina si responsabilitatea. O teza reluata de istoricul german Egbert Jahn de la Universitatea din Mannheim. Jahn a mers mai departe aratand ca nici impartirea Europei, decisa la Yalta si Potsdam, nu poate fi vazuta drept o consecinta a Pactului Molodov – Ribbentrop. Yalta nu a facut decit sa consfiinteasca realitatea de pe teren.
Jahn a precizat ca Uniunea sovietica a dus greul unui razboi pe care nu-l provocase si ca oricum, teritoriile care au intrat in zona ei de influenta, erau deja ocupate de Armata Rosie. Nu exista, realist vorbind, nici o cale de a forta retragerea armatei sovietice. Cat priveste Pactul Molotov– Ribbentrop, acesta este in interpretarea istoricului german „ o alianta tactica” , care nu era gandita sa dureze.
Istoricul francez Stephan Courtois – cunoscut in est mai ales pentru „Cartea neagra a comunismului” – a atras atentia ca nu se va putea vorbi de o Europa cu adevarat unita atata timp cat interpretarile istoriei recente vor ramane atat de diferite si mai ales atata timp cat diferentele vor fi rezultatul direct al experientei traite de o parte sau alta a Cortinei de fier.
Cum este in ultimii ani cazul in Uniunea Sovietica. Sub Putin si Medvedev, istoria sovietica a fost din nou „recitita” in cheie patriotica, exonorindu-l pana si pe Stalin de orice vina sau crima. O interpretare „neosovietica”, o califica istoricul francez Francois Thom. In aceasta interpretare, pactul este un act defensiv, necesar pentru a impiedica o coalitie imperialista impotriva Uniunii Sovietice”.
In Occident, observa corespondentul Europei Libere Ahto Lobiakas, politicienii sunt mai dispusi de cat istorici sa accepte pozitia est-europeana care pune mare parte din vina si responsabilitatea pe umerii Uniunii Sovietice nu numai pe cei ai Germaniei naziste. „Ambele ideologii totalitare – este de parere Hans Gert Pottering, conservator german – au distrus demnitarea individului, demnitarea oamenilor. Prin natura lor, erau criminale”.
