Într-un comentariu scris pentru Europa Liberă Roger Mc Dermott, expert american în problemele fostului spaţiu sovietic, s-a oprit asupra unei iniţiative ruseşti care ar putea schimba arhitectura de securitate euro-asiatică. La 14 octombrie, presa rusă a anunţat că Kremlinul vrea să semneze în termen de un an şi jumătate un acord de cooperare între Organizaţia Tratatului de Securitate Colectivă (OTSC), o structură de cooperare militară post-sovietică, şi Naţiunile Unite.
OTSC, la care Republica Moldova nu participă, cum nu participă nici Ucraina, ar putea în viitor, în baza eventualei înţelegeri cu ONU, să-şi trimită trupele dincolo de hotarele ţărilor membre, pentru rezolvarea unor conflicte locale. Înţelegerea dorită de ruşi ar copia, într-o măsură, acordul semnat de Naţiunile Unite anul trecut cu NATO, în domenii precum combaterea terorismului, a traficului de arme şi de narcotice şi aşa mai departe.
Ce-ar câştiga Moscova dintr-o asemenea înţelgere între OTSC şi ONU? Roger Mc Dermott crede că acordul ar da legitimitate internaţională organizaţiei post-sovietice ca garant al securităţii în Asia Centrală, în Armenia sau Belarus. Şi întrucât organizaţia este dominată total de Moscova, ar fi încă un pas spre reinstalarea Rusiei în rolul de mare putere.
Noua iniţiativă a Kremlinului vine după mai multe discursuri în care preşedintele rus Dmitrii Medvedev a vorbit despre nevoia unei noi “arhitecturi de securitate” europene. Aceste apeluri au fost primite cu răceală în capitalele occidentale, inclusiv pentru că sugerează că actuala configuraţie de securitate ar fi muribundă, ceea ce vesticii nu pot să accepte.
Roger McDermott crede că noua arhitectură despre care vorbeşte mereu Medvedev este cel mult un obiectiv pe termen lung, dar arată, împreună cu alte iniţiative, că Rusia vrea o lume cu multe structuri de securitate, în care NATO să fie doar unul din participanţi, printre mulţi alţii.
În spatele acestei viziuni grandioase se ascund interese mult mai practice ale ruşilor: blocarea oricărei eventuale noi extinderi spre răsărit a Alianţei Nord-Atlantice, şi a oricăror noi tratate de cooperare militară între Statele Unite şi ţările din OTSC.
Ar fi exagerat să se spună că Moscova se opune din capul locului oricărei forme de cooperare cu occidentul. Ea este dornică să coopereze, aşa cum a arătat-o în ultima vreme în cazul Afganistanului, numai că vrea ca în schimbul oricărei forme de cooperare să primească asigurări că ea, Rusia, este percepută ca o mare putere sau ca un partener egal.
Moscova a propus în trecut unele forme de cooperare între Tratatul Colectiv şi NATO, pe care alianţa a ezitat să le accepte. La nivel oficial, occidentalii nu şi-au motivat refuzul, dar în particular au spus că organizaţia estică este prea tânără, sau prea dominată de structurile politice de la Moscova. Un eventual acord între ONU şi OTSC ar deschide însă şi porţile colaborării directe între estici şi NATO.
La nivel local, acordul ar ajuta Moscova să-şi convingă partenerii din Asia Centrală, de exemplu, că OTSC este o organizaţie serioasă, în plin proces de modernizare şi cu un rol regional în continuă creştere. Iar pe plan internaţional, Moscova ar vrea ca OTSC să devină o structură cu care alte organizaţii, ca Uniunea Europeană, OSCE sau NATO, să coopereze cu plăcere.
(Comentariu tradus şi rezumat de Mircea Ţicudean)
OTSC, la care Republica Moldova nu participă, cum nu participă nici Ucraina, ar putea în viitor, în baza eventualei înţelegeri cu ONU, să-şi trimită trupele dincolo de hotarele ţărilor membre, pentru rezolvarea unor conflicte locale. Înţelegerea dorită de ruşi ar copia, într-o măsură, acordul semnat de Naţiunile Unite anul trecut cu NATO, în domenii precum combaterea terorismului, a traficului de arme şi de narcotice şi aşa mai departe.
Ce-ar câştiga Moscova dintr-o asemenea înţelgere între OTSC şi ONU? Roger Mc Dermott crede că acordul ar da legitimitate internaţională organizaţiei post-sovietice ca garant al securităţii în Asia Centrală, în Armenia sau Belarus. Şi întrucât organizaţia este dominată total de Moscova, ar fi încă un pas spre reinstalarea Rusiei în rolul de mare putere.
Noua iniţiativă a Kremlinului vine după mai multe discursuri în care preşedintele rus Dmitrii Medvedev a vorbit despre nevoia unei noi “arhitecturi de securitate” europene. Aceste apeluri au fost primite cu răceală în capitalele occidentale, inclusiv pentru că sugerează că actuala configuraţie de securitate ar fi muribundă, ceea ce vesticii nu pot să accepte.
Roger McDermott crede că noua arhitectură despre care vorbeşte mereu Medvedev este cel mult un obiectiv pe termen lung, dar arată, împreună cu alte iniţiative, că Rusia vrea o lume cu multe structuri de securitate, în care NATO să fie doar unul din participanţi, printre mulţi alţii.
În spatele acestei viziuni grandioase se ascund interese mult mai practice ale ruşilor: blocarea oricărei eventuale noi extinderi spre răsărit a Alianţei Nord-Atlantice, şi a oricăror noi tratate de cooperare militară între Statele Unite şi ţările din OTSC.
Ar fi exagerat să se spună că Moscova se opune din capul locului oricărei forme de cooperare cu occidentul. Ea este dornică să coopereze, aşa cum a arătat-o în ultima vreme în cazul Afganistanului, numai că vrea ca în schimbul oricărei forme de cooperare să primească asigurări că ea, Rusia, este percepută ca o mare putere sau ca un partener egal.
Moscova a propus în trecut unele forme de cooperare între Tratatul Colectiv şi NATO, pe care alianţa a ezitat să le accepte. La nivel oficial, occidentalii nu şi-au motivat refuzul, dar în particular au spus că organizaţia estică este prea tânără, sau prea dominată de structurile politice de la Moscova. Un eventual acord între ONU şi OTSC ar deschide însă şi porţile colaborării directe între estici şi NATO.
La nivel local, acordul ar ajuta Moscova să-şi convingă partenerii din Asia Centrală, de exemplu, că OTSC este o organizaţie serioasă, în plin proces de modernizare şi cu un rol regional în continuă creştere. Iar pe plan internaţional, Moscova ar vrea ca OTSC să devină o structură cu care alte organizaţii, ca Uniunea Europeană, OSCE sau NATO, să coopereze cu plăcere.
(Comentariu tradus şi rezumat de Mircea Ţicudean)
