Linkuri accesibilitate

În ultimii ani, am întîlnit mulţi concetăţeni care se consolau cu gîndul că Moldova e o oază a liniştii, un teritoriu al păcii, liber de terorişti şi alţi răuleni puşi pe bazaconii periculoase. Un pensionar din blocul meu, un omulean cu fruntea mereu încreţită de griji, îmi spunea odată: “E adevărat, domnu’ Ciocan, că sîntem săraci, dar măcar nu sîntem un focar de război, măcar nu se aud explozii şi nu mor oameni la noi…”

E o stare de spirit generalizată. Sătui de nevoile tranziţiei, moldovenii se agaţă de nişte avantaje ale locului, chit că acestea sînt deseori iluzorii.
În linii mari, pensionarul din blocul meu are, fireşte, dreptate. Moldova nu e un fief al teroriştilor şi insurgenţilor. Totuşi, n-ar trebui să uităm că a existat un război în Transnistria care, probabil, are nişte consecinţe nefaste. Iar explozia din centrul Chişinăului, care a dat peste cap Hramul Oraşului şi s-a soldat cu vreo 40 de răniţi, ar trebui să ne facă cel puţin mai precauţi, mai vigilenţi. Se vede că nu e cazul încă să ne îmbătăm cu apă rece.

Grenadele pot exploda şi pe plaiurile mioritice. Unde mai pui că frontiera de est a ţării e vulnerabilă şi nu ne izolează de lumea înconjurătoare în măsura în care să ne credem o oază inexpugnabilă a liniştii. Pe deasupra, se ştie că exploziile răsună uneori şi acolo unde aparent domneşte pacea, mai ales acolo unde automulţumirea şi imprudenţa iau forme exacerbate.

Toţi se întreabă acum cine a fost individul care a provocat explozia. Versiuni sînt multe: un dezaxat, un trimis al forţelor ostile guvernării actuale, un locuitor al capitalei nemulţumit de gălăgia provocată de orăşenii petrecăreţi. Oricine ar fi acesta, concluzia se impune de la sine: aparenţele sînt înşelătoare, nu trăim într-o oază a liniştii şi nici rupţi de lumea din jur nu sîntem. Iar pericolul ni se poate furişa în casă oricînd şi mai ales dacă dormim siguri de viitorul nostru luminos.
XS
SM
MD
LG