În ziarul Timpul, publicistul Constantin Cheianu constată un fapt îmbucurător şi anume acela că “numărul tinerilor talentaţi care vor să se realizeze în străinătate şi al celor tot atît de talentaţi care aleg să reuşească acasă începe să se echilibreze”. “Mă uit cu respect la cei din urmă. Au făcut alegerea, probabil, nu numai cu capul, ci şi cu inima”, mărturiseşte cunoscutul publicist.
Nu ştiu cum Constantin Cheianu a aflat că astăzi talentele care vor să rămînă în patrie le egalează numeric pe acelea care jinduiesc să plece în străinătate. O fi văzut probabil nişte statistici. Să admitem deci că această schimbare benefică a avut loc. Mai puţin sigur sînt însă în ceea ce priveşte “alegerea cu inima” a tinerilor talentaţi. În această privinţă mă tem că statisticile nu ne prea pot ajuta.
Atunci cînd spune că tinerii aleg cu inima să reuşească acasă, Constantin Cheianu presupune, probabil, că talentele îşi asumă un angajament moral şi chiar dau dovadă de devotament faţă de patrie. Ar fi frumos să fie aşa, dar am impresia că lucrurile sînt mai complicate. Cunosc şi eu multe tinere talente care rămîn în patrie. Ele rămîn însă de nevoie, pentru că nu au posibilitatea să plece, pentru că, aşa cum o spune chiar autorul de la Timpul, “cei lipsiţi de talent şi aptitudini au prea multe posibilităţi datorită pilelor, banilor şi rudelor”.
În acelaşi timp, cunosc tineri talentaţi care refuză deliberat să plece în străinătate şi renunţă la salarii de 800-1000 de euro. Ei însă au aici, în Moldova, salarii de 400-500 de euro. Deşi renunţă la nişte salarii mai mari, ei se descurcă bine şi acasă. Aş vrea însă să văd cum ar proceda ei în cazul în care ar avea de ales între un salariu de 1000 de euro în străinătate şi unul de 2000-3000 de lei în Moldova. Mă tem că nu ar alege cu inima.
Ca să alegi cu inima munca prost remunerată acasă, trebuie să simţi cel puţin că efortul tău nu e zadarnic, că sacrificul tău e preţuit de ceilalţi membri ai societăţii şi de statul care momentan nu te poate ajuta. Simt asta talentele prost remunerate din Moldova?
Nu ştiu cum Constantin Cheianu a aflat că astăzi talentele care vor să rămînă în patrie le egalează numeric pe acelea care jinduiesc să plece în străinătate. O fi văzut probabil nişte statistici. Să admitem deci că această schimbare benefică a avut loc. Mai puţin sigur sînt însă în ceea ce priveşte “alegerea cu inima” a tinerilor talentaţi. În această privinţă mă tem că statisticile nu ne prea pot ajuta.
Atunci cînd spune că tinerii aleg cu inima să reuşească acasă, Constantin Cheianu presupune, probabil, că talentele îşi asumă un angajament moral şi chiar dau dovadă de devotament faţă de patrie. Ar fi frumos să fie aşa, dar am impresia că lucrurile sînt mai complicate. Cunosc şi eu multe tinere talente care rămîn în patrie. Ele rămîn însă de nevoie, pentru că nu au posibilitatea să plece, pentru că, aşa cum o spune chiar autorul de la Timpul, “cei lipsiţi de talent şi aptitudini au prea multe posibilităţi datorită pilelor, banilor şi rudelor”.
În acelaşi timp, cunosc tineri talentaţi care refuză deliberat să plece în străinătate şi renunţă la salarii de 800-1000 de euro. Ei însă au aici, în Moldova, salarii de 400-500 de euro. Deşi renunţă la nişte salarii mai mari, ei se descurcă bine şi acasă. Aş vrea însă să văd cum ar proceda ei în cazul în care ar avea de ales între un salariu de 1000 de euro în străinătate şi unul de 2000-3000 de lei în Moldova. Mă tem că nu ar alege cu inima.
Ca să alegi cu inima munca prost remunerată acasă, trebuie să simţi cel puţin că efortul tău nu e zadarnic, că sacrificul tău e preţuit de ceilalţi membri ai societăţii şi de statul care momentan nu te poate ajuta. Simt asta talentele prost remunerate din Moldova?
