Linkuri accesibilitate

Ultimul ei roman, „Leagănul respiraţiei“, tematizează deportarea în Uniunea Sovietică a etnicilor germani din România

Herta Müller a reuşit să zugrăvească peisaje ale pierderii patriei, combinînd mijloace ale poeziei cu obiectivitatea prozei. Astfel şi-a motivat comitetul Nobel decizia de a-i acorda Hertei Müller Premiul Nobel pentru Literatură. Totodată Herta Müller a fost calificată ca o „cronicară a vieţii cotidiene într-o dictatură“.

Ştirea a stîrnit un val de entuziasm în Germania. S-a amintit că înaintea ei au mai fost distinşi cu acest premiu important scriitori germani ca Thomas Mann sau Günther Grass.

Herta Müller s-a născut în 1953 în localitatea bănăţeană Niţchidorf. A urmat şcoala în limba germană în satul natal. După terminarea liceului german din Timişoara, a urmat cursurile Facultăţii de Filologie din acelaş oraş. Primele texte literare - şi anume poezii - le-a publicat ca elevă în ziarul local „Neue Banater Zeitung“. În timpul studenţiei a frecventat un cenaclu care funcţiona în cadrul Universităţii. Cenaclul respectiv funcţiona, în 1974, în paralel cu cenaclul „Universitas“ de la Casa de cultură a Studenţilor, care găzduia, de fapt, cenaclul Grupului de Acţiune Banat (Aktionsgruppe Banat). În mod eronat se afirmă uneori că Herta Müller ar fi fost membră a Grupului de Acţiune, destrămat în urma acţiunilor represive ale Securităţii, în anul 1975.

Cenaclul „Adam-Müller-Guttenbrunn“1984: Bettina Gross, Herta Müller, Helmuth Frauendorfer, Horst Samson, Eduard Schneider, William Totok, Johann Lippet
Din 1977 frecventează cenaclul timişorean „Adam Müller Guttenbrunn“, alăturîndu-se foştilor membri ai Grupului de Acţiune. Începe să publice proză în care tematizează cotidianul deprimant al României ceauşiste, scrie despre atmosfera apăsătoare a dictaturii, despre tradiţionalismul filistin al concetăţenilor, critică vehement conservatorismul minorităţii germane din România. Asumîndu-şi riscul de a tematiza subiecte considerate tabu, ea se expune în mod conştient unor atacuri dure din toate părţile. Pe de o parte este ameninţată de către Securitate, pe de altă parte este confruntată cu reacţiile de respingere venite din partea unor cititori.

În 1982 îi apare primul volum, „Depresiuni“, doi ani mai tîrziu „Tango apăsător“. Apariţia volumului „Depresiuni“ în Germania (în 1984) şi apoi „Omul este un mare fazan pe această lume“ (în 1986) a catapultat-o în centrul atenţiei literare. În urma presiunilor politice tot mai puternice, Müller emigrează în 1987 în Germania. Aici a publicat numeroase romane, eseuri şi povestiri şi a fost distinsă cu multe premii importante. Ultimul roman - publicat anul acesta sub titlul „Leagănul respiraţiei“ - tematizează deportarea în Uniunea Sovietică a etnicilor germani din România.

Pe un dublu CD apărut recent sub titlul „Iarna este făcută din cerneală“ Herta Müller povesteşte despre anii de copilărie şi adolescenţă petrecuţi în Banat.
XS
SM
MD
LG