Linkuri accesibilitate

“Pietonul sărăntoc să fie bun şi să aştepte! Noi, cei cu automobile, avem prioritate!”

Deunăzi am văzut cum o bătrînică adusă de spate era cît pe ce să fie lovită de un bolid nărăvaş, nerăbdător. Bătrîna era pe o zebră şi traversa regulamentar strada, iar automobilul de lux venea cu o viteză uluitoare, a frînat tîrziu şi s-a oprit la cîţiva centimteri de pensionara speriată.
Dar asta e floare la ureche.

Am văzut, în anii tranziţiei interminabile, scene şi mai triste. Am văzut pietoni răniţi de maşini care nu mai aveau răbdarea să aştepte, am văzut şoferi grobieni, răstindu-se la pietonii lenţi, proferînd blesteme la adresa pietonilor care îi obligă să încetineze.

Aici, în acest spaţiu ciudat-miraculos, pietonul nu poate fi în siguranţă nici atunci cînd traversează strada la culoarea verde a semaforului. Pietonul moldovean e un fel de subom, o fiinţă pricăjită, care trebuie să se ferească de atotputernicile automobile. “Pietonul sărăntoc să fie bun şi să aştepte! Noi, cei cu automobile, avem prioritate! Noi, cei cu automobile, sîntem stăpinii străzilor!” E un stereotip destul de frecvent aici. Pietonul moldovean e mereu grăbit. El trebuie să traverseze strada repede ca nu cumva posesorul unui bolid să claxoneze asurzitor sau chiar să-l facă cu ou şi cu oţet.

Un prieten, întors recent din Franţa, mi-a descris o altă lume, una în care toate automobilele, oricît de scumpe ar fi ele, încremenesc imediat atunci cînd pe zebră calcă piciorul pietonului. Pietonul, nu maşina, are acolo prioritate! De-a dreptul miraculos mi s-a părut şi faptul că şoferii acelei lumi sînt foarte răbdători şi nu-i înjură niciodată pe bieţii pietoni. Pietonul acolo se simte om!

Dar cînd se va simţi el om şi la noi? Nu am un răspuns. Poate trebuie să mai treacă nişte decenii. Sau poate – tot aşa cum există jurămîntul lui Hipocrat – ar trebui şi cei care primesc permisele de conducere să-şi asume obligatoriu un angajament moral şi profesional, acela de a nu grăbi şi brusca pietonii.

XS
SM
MD
LG