Linkuri accesibilitate

Iurie Gotișan: „La noi, societatea merge din inerţie încă, după sistemul sovietic”


Iurie Gotisan

Iurie Gotisan

Semnificația majorărilor recenete de prețuri la apă și transport la Chișinău.

Iurie Gotisan: Majorarea tarifelor la apa era previzibilă demult timp. De fapt, în ultimii ani s-au făcut mai multe încercări. Ultima majorare de tarif a fost operată în 2008, cu 40%, pînă la 5,7 lei pentru un metru cub. Fără îndoială că majorarea tarifului se cerea, avînd în vedere costurile de furnizare şi pierderile suportate sau declarate de Apa-Canal, dar nu de trei ori aşa cum cerea recent administraţia întreprinderii. Fiindcă o asemenea majorare va afecta semnificativ păturile social vulnerabile. De fapt, pe consumatorul de rînd îl interesează doar 2 lucruri: un cost relativ mic sau acceptabil pentru furnizarea apei şi ca acest serviciul să poată beneficia de acest serviciu fără întreruperi sau debranşări.

Radu Benea: Prin analogie, putem vorbi de o situaţie similară în domeniul transportului public urban, unde la fel au fost majorate tarifele?

Iurie Gotişan: Bineînţeles, o situaţie similară este şi în cazul transportului public de pasageri, dacă ne referim aici la recenta majorare a costului pentru călătoria în troleibuz şi autobuz. Tarifele actuale sunt net inferioare, spre exemplu, celor din Romania sau Ucraina, nemaivorbind de cele din Occident, unde în medie o calatorie în transportul public este echivalentul a 1 euro sau peste 16 lei la noi. Desigur că majorarea trebuie urmată de schimbarea sau reînoirea practic în totalitate a unităţilor de transport din cadrul parcurilor municipiului, deoarece multe din acestea au un nivel de uzură fizică de peste 20 de ani şi mai mult.

Radu Benea: Încercări de reînoire a parcului auto au avut loc de mai multe ori, dar fără succes.

Iurie Gotişan: Imi amintesc că acum cîţiva ani o companie cehă a propus renovarea parcului de troleibuze din Chisinau, dar autorităţile de atunci, din alte motive decît cele economice sau de randament, au renunţat pînă la urmă pentru faptul că erau condiţionate să majoreze tariful de minim 4 ori pentru achita suma de bani timp de 5 ani de zile, perioadă în care trebuia rambursată.

Radu Benea: ce ar trebui să se întreprindă pentru ca întreprinderile municipale de apă şi transport să devină viabile din punct de evdere economic, dar şi în aşa fel încît tarifele să fie suportabile pentru populaţie?

Iuri Gotişan: Mai întîii de toate, cred că ar trebui să se realizeze o analiză economico-financiară independentă, în care să se arate formarea raţională şi transparentă a tarifelor, fără utilizarea unor coeficienţi ireali. Să se excludă din start implicarea intereselor private în defavoarea celor publice, spre exemplu atunci cînd un manager de întreprindere, în cazul nostru de la Apă-Canal sau de la parcul de troleibuze sau de autobuze, decide să achiziţioneze echipamente sau unităţi mai ieftine, economisind niste bani, dar care ulterior se uzează mult mai repede. Asta-i de fapt o problema de mentalitate, daca vreţi. De fapt, mentalitatea şi managementul după mine ar fi unele din principalele ingrediente în soluţionarea, măcar şi parţială, a problemei. La noi, societatea merge din inerţie încă, după sistemul sovietic şi mulţi sunt din acei care deplîng cu nostalgie timpurile trecute, dar puţini fac referinţă la condiţiile şi calitatea serviciilor care funcţionează în Occident şi de care am putea şi noi să beneficiem cîndva. Probabil că o soluţie ar fi că unele întreprinderi din aceste sectoare ar trebui să fie în proprietate privată, deoarece haideţi să recunoaştem că managementul privat în majoritatea cazurilor s-a dovedit a fi mult mai rentabil decît cel public. Si aici mă refer atît la sistemul de aprovizionare cu apă, cît şi la serviciul transport de pasageri. Eu cred ca piaţa sau consumatorii vor scoate în evidenţă cine sunt mai rentabili, furnizorii privaţi sau cei publici.
XS
SM
MD
LG