Linkuri accesibilitate

Gunoaie, Iresponsabilitate și ecologie socială.

Deunăzi, la o staţie de troleibuz, am văzut un omulean de vreo 50 de ani care mînca seminţe de floarea-soarelui, scuipînd zgomotos, fără nici o jenă, cojile pe trotuar. Şi am avut brusc o revelaţie.

Am văzut, în anii tranziţiei interminabile, o sumedenie de vîrstnici, comportîndu-se în acelaşi fel, murdărind metodic, cu nonşalanţă, oraşul în care trăiesc. Am văzut cetăţeni de 50-60-70 de ani, aruncînd pe furiş pungi cu gunoaie şi resturi de mîncare în tufişurile parcurilor sau aruncînd chiştoace pe trotuarele străzilor. Am văzut chiar cum un bătrîn grizonat, plin de distincţie, a aruncat o sticlă golită în lacul din Valea Trandafirilor.

“Dar parcă tinerii nu procedează la fel de urît?” ar putea să mă întrebe vreun ascultător. E adevărat şi mulţi tineri nu sînt mai breji. Însă în cazul lor există parcă o scuză: încă nu sînt copţi la minte, tinereţea e şi zvăpăială, e şi ignoranţă. Maturii şi oamenii în etate nu mai au această scuză şi de aceea iresponsabilitatea lor e mai îngrijorătoare.

Dacă stau să mă gîndesc mai bine, faptul e de-a dreptul ciudat. Cum e posibil ca nişte oameni de vîrstă venerabilă, care au trecut prin şcoli sau universităţi sovietice, unde au participat cu însufleţire la organizarea “subotnicelor”, să arunce gunoaiele, plasticurile, ambalajele, chiştoacele şi cojile de seminţe pe trotuarele capitalei? Cum de nu le este ruşine? Că doar nu au fost toţi văduviţi de cei “şapte ani de acasă”.

Ce maturitate e aceea care ignoră curăţenia? E, probabil, una infantilă şi necuviincioasă. Şi ce fel de societate e aceea care are o sumedenie de asemenea maturi? Şi cum oare să-i educi pe tinerii care văd zilnic maturi scuipînd pe trotuare implacabilele coji de seminţe?
XS
SM
MD
LG