Linkuri accesibilitate

Reacţii la raportul Tagliavini privind războiul ruso-georgian din 2008


Heidi Tagliavini
Heidi Tagliavini

Opoziţia georgiană îşi vede confirmate acuzaţiile la adresa preşedintelui Saakashvili

O comisie internaţională condusă de diplomata elveţiană Heidi Tagliavini a confirmat săptămâna aceasta că ambele părţi poartă vina pentru războiul ruso-georgian de anul trecut. Într-un comentariu pentru Europa Liberă, şefa unui partid de opoziţie de la Tbilisi, Salome Zurabişvili spune că una din principalele concluzii ale raportului le este cunoscută de mult georgienilor. Aceea că preşedintele Mihail Saakaşvili este vinovat de lansarea atacului militar împotriva Osetiei de Sud, atac folosit de Rusia ca pretext pentru a invada Georgia.

Salome Zurabişvili, fostă şefă a diplomaţiei georgiene, scrie că liderii ruşi au partea lor de vină pentru provocarea conflictului în loc de evitarea lui, iar apoi pentru riposta disproporţionată. Dar preşedintele georgian Mihail Saakaşvili este responsabil personal pentru lansarea agresiunii militare în Ţhinvali, oferind Rusiei pretextul pentru a intra în Georgia, ocupa şi apoi recunoaşte independenţa republicilor sale separatiste Osetia de Sud şi Abhazia.

Majoritatea poporului georgian a înţeles demult acest lucru, scrie lidera opoziţiei. Sentinţa a fost pronunţată primăvara aceasta când sute de mii de georgieni au cerut demisia lui Saakaşvili la proteste care au durat 100 de zile. Un preşedinte care şi-a dus ţara la distrugere trebuie să fie tras la răspundere pentru acţiunile sale, scrie Zurabişvili.

Ceea ce s-a schimbat odată cu raportul comisiei Tagliavini este că această concluzie a căpătat legitimitate şi a fost acceptată de comunitatea internaţională. Nici preşedintele Georgiei, nici autorităţile ruse nu sunt imune şi scutite de responsabilitate.

Pentru opoziţia georgiană, continuă Salome Zurabişvili, raportul înseamnă că poate rosti adevărul fără să-i mai fie teamă de acum încolo că va fi etichetată drept “coloana a cincia a Rusiei” de către propaganda guvernamentală. Încercarea de a descrie orice mişcare de opoziţie ca pe un cal troian în slujba duşmanilor externi este şi va rămâne semnul distinctiv al regimului Saakaşvili. "Recunoscînd parte de vină a Rusiei pentru încălcarea suveranităţii Georgiei, trebuie să căutăm o cale de a pune capăt confruntărilor interne şi să construim o relaţie nouă, bazată pe un adevăr aspru, nu pe minciuni demagogice de ambele părţi", scrie în comentariul pentru Europa Liberă, fosta şefă a diplomaţiei georgiene care conduce un partid al opoziţiei la Tbilisi.

Pe aceeaşi temă, editorialul de astăzi din ziarul New York Times scrie că din păcate, nici autorităţile din Rusia, nici cele din Georgia nu par dispuse să înveţe nimic din raportul comisiei internaţionale întocmit la solicitarea Uniunii Europene. Cea ce ar trebui să le atragă atenţia ambelor guverne este că toată lumea a avut de pierdut din războiul de anul trecut. Astăzi, 30 de mii de oameni, majoritatea etnici georgieni, rămân refugiaţi. Georgia este dezmembrată. Iar pentru Rusia, recunoaşterea independenţei celor două republici separatiste a ridicat un obstacol de durată în faţa unor relaţii mai bune cu Occidentul.

Singura cale pentru a repara răul făcut şi a preveni o nouă confruntare, scrie New York Times, este ca ambele părţi să-şi revizuiască acţiunile. Kremlinul va trebuie să înceteze a mai căuta metode pentru provocarea Georgiei şi să abandoneze ambiţiile imperiale. Liderii georgieni ar trebui să înţeleagă că cea mai bună şansă de a recupera provinciile pierdute este să facă mai atractivă ideea unirii cu o Georgie democratică şi care respectă drepturile minorităţilor.

În fine, Uniunea Europeană şi Statele Unite ar trebui să înveţe că să previi conflictele înainte ca ele să izbucnească este mult mai simplu decât să readuci pe urmă lucrurile la normalitate, scrie în editorialul de astăzi New York Times.
  • 16x9 Image

    Alexandru Eftode

    Fac jurnalism din 1997, specializat la început în crimă, apoi în politică - o evoluție, ar spune unii, în firea lucrurilor... Am condus biroul din Chișinău al Europei Libere când R. Moldova apărea lumii ca prima țară post-comunistă unde la putere erau aleși democratic ... comuniștii. Din management, m-am întors în jurnalismul pur, apoi iar în management, dar nu m-am despărțit o zi de Europa Liberă. Conduc redacția pentru R. Moldova, incluzând biroul din Chișinău, într-o altă perioadă de zbucium post-sovietic. Și atunci, și acum integritatea jurnalistică este mai importantă ca oricând.

XS
SM
MD
LG