Linkuri accesibilitate

Remanierea cabinetului Boc.

Hotărât lucru, cel mai important eveniment din această săptămână a fost remanierea cabinetului Boc, mai precis înjumătăţirea sa. Este, însă, un eveniment care a început încă de la constituirea guvernului iar aparenţa de rapiditate, produsă de schimburile de replici şi priviri încruntate din ultimele zile vrea doar să înlăture suspiciunea, altminteri întemeiată, că pe cât de interesată a fost căsătoria celor două partide, la fel a fost şi divorţul. Partajul rezultat cedează partidului democrat liberal, partidul preşedintelui Băsescu, prim-planul scenei, cu bunele şi mai ales relele unei guvernări ezitante, în vreme de PSD-ul poate juca acum rolul unui partid înşelat în bunele sale intenţii, escrocat de poziţia de lider câştigată la alegerile din toamna trecută, victimă a şmecheriei politice şi a manevrelor electorale.

PSD a fost silit să părăsească echipa lui Emil Boc după o remarcă relativ nevinovată a lui Dan Nica, vicepremier şi ministru de interne. Acesta i-a spus peste umăr unui reporter că, dacă vor mai fi reperate autobuze care să ducă votanţii dintr-un loc într-altul pe traseele turistice ale urgenţelor electorale, va dispune confiscarea maşinilor. Această declaraţie a sunat chiar comic, venind de la reprezentantul unui partid acuzat de la înfiinţare că ar fi furat voturi cu tirul.

După cum ştim, deşi la fiecare tur de scrutin se vorbeşte despre fraude cu toptanul, ba chiar sunt descoperiţi făptuitori şi încătuşaţi la ore de maximă audienţă, nimeni nu a fost până acum condamnat, nici măcar simbolic, pentru voturile furate. Peste toate alegerile româneşti, chiar şi peste cele ale patriarhului Daniel, au plutit nori groşi şi sulfuroşi de bănuieli şi învinuiri. Aceste acuzaţii au reuşit, mai ales când s-a votat un al doilea tur, să desfigureze opţiunile electorale, aducând voturi nemeritate unor personaje anacronice, scăpate din muzeul de curiozităţi politice. Iar prezenţa acestor caricaturi în fruntea scenei politice ne-a făcut pe toţi să ne întrebăm dacă nu cumva falsificarea alegerilor a fost mereu nu doar o artă miniaturală, pentru retuşarea unui scor electoral, ci un sport de masă, care a implicat sute de mii de oameni noi ai postcomunismului.

Nimic nu a zdruncinat unitatea de monolit a cabinetului - nici incapacitatea de a răspunde eficient crizei, nici aberaţiile pachetului legislativ recent asumat de guvern, nici ameninţarea unui şomaj de masă şi a grevei generale, nici ineficienţa programului de guvernare, ci o remarcă aproape plată, convenţională, spusă de mai toţi miniştrii de interne de-a lungul ultimelor decenii în preajma alegerilor. E drept, această afirmaţie îi viza pe chiar partenerii politici ai dlui Nica şi tocmai de aceea Vasile Blaga şi oamenii lui care tocmai fac ultimele machiaje, implanturi şi liftinguri pentru lansarea lui Traian Băsescu la apă au tăiat degetul care-i arăta, acuzator, lăsând PSD-ul sedus şi abandonat să se plângă de rele tratamente.

PSD se poate retrage acum să-şi compună figura tragică a victimei bunei-credinţe, deşi nu vrea decât să rupă imaginea lui Mircea Geonă din pozele de familie făcute cu Traian Băsescu. La rândul lor, politicienii din Partidul naţional liberal pot cere acum, cu o lună jumătate înainte alegerilor, înlăturarea guvernului, pentru a ne demonstra că au convingeri ferme şi fixe, în vreme ce Partidul democrat liberal se poate prezenta acum drept cel care majorează pensiile şi acordă, în continuare, sporuri salariale.
XS
SM
MD
LG