Linkuri accesibilitate

Cum stăm cu normele de igienă la Chișinău și în provincie ?

În furnicarul Pieţei Centrale din Chişinău poţi găsi mereu nişte gospodine binevoitoare care vînd pateuri cu carne şi cu brînză. Zice-se că aceste pateuri, numite de mai toată lumea “beleaşi”, sînt foarte gustoase şi hrănitoare şi se vînd ca pîinea caldă. Cînd trec prin Piaţa Centrală, văd deseori cumpărători care înfulecă celebrele “beleaşuri”.

Eu nu le cumpăr niciodată. Nu pentru că aş avea dubii în ceea ce priveşte prepararea lor. Altceva mă face suspicios. Vînzătoarele acelea nu folosesc mănuşi de polietilenă atunci cînd îţi dau “beleaşul”. Cu aceeaşi mînă neacoperită, cu care a numărat bănuţii murdari, vînzătoarea apucă “beleaşul” savuros şi ţi-l oferă fără nici o jenă. Pe mine asta mă face să renunţ la festin.

Totuşi, în capitală, cel puţin în supermarketuri, aceste deprinderi rele sînt încet-încet dezrădăcinate. Vînzătoarele din supermarketuri au mereu mănuşi de polietilenă şi nici nu se ocupă de număratul bănuţilor. SA “Franzeluţa”, bunăoară, îşi ambalează deja cea mai mare parte a producţiei. Cumpărînd o pîine ambalată, eşti sigur că degetele murdare ale vînzătorilor nu au atins-o.

Mai prost stăm cu normele de igienă în provincie. Aproape toată pîinea care ajunge în sate e neambalată. Cîte degete murdare au atins franzela pînă o cumpără ţăranul unul Dumnezeu ştie. Cu siguranţă, mulţi săteni nici nu ar dori să cumpere franzele ambalate, unde mai pui că acestea ar fi şi mai scumpe cu vreo 10 bani!

Coadă la pîine la Strășeni
Am văzut duminică, la Străşeni, cum oamenii fac coadă la o maşină hîrbuită. Vînzătoarea alterna număratul banilor murdari cu atingerea franzelelor neambalate. Nici vorbă de mănuşi, fireşte. Dar toată lumea era mulţumită. Să ne mai mire că dizenteria ne dă mereu tîrcoale?
XS
SM
MD
LG