Linkuri accesibilitate

Bătrînii sînt prizonieri ai unui sistem social comunist, spune Boris Gîlcă, coordonator la Fondul ONU pentru populație în R. Moldova

Astăzi în lume e marcată Ziua oamenilor în etate. În Moldova, bătrînii depăşesc 20 la sută din numărul total al populaţiei şi numărul lor e în creştere, anunţă Biroul Naţional de Statistică. Este vorba de aproape o jumătate de milion. Aproximativ 5 procente sunt trecuţi de 85 de ani, iar restul au vîrste cuprinse între 60 şi 80. Pensia medie e de aproximativ 700 de lei, iar coşul minim de consum a depăşit 1 mie 100 de lei sau 66 de euro. În spaţiul CSI, cea mai mare pensie o primesc bătrînii din Rusia – ea este în medie de 186 de dolari, iar cea mai mică pensie plăteşte Tadjikistanul – în medie 35 de dolari. Despre situaţia bătrînilor din Republica Moldova, despre ajunsurile şi neajunsurile lor, vom discuta acum cu reprezentantul Fondului Naţiunilor Unite pentru Populaţie, Boris Gîlcă.

Elena Cioina
: Domnule Gîlcă, câtă importanţă dau autorităţile problemelor bătrânilor, în afară de faptul că le oferă o pensie la timp dar şi aceea foarte mică şi care nu acoperă coşul minim de consum?

Boris Gîlcă: Daţi-mi voie ca în termenii zilei mondiale a persoanelor în etate, marcată astăzi, inclusiv în R. Moldova, să spun că cu mare regret populaţia vârstnică, populaţia în etate nu are încă surse depline de existenţă şi nu există acele politici sociale bine conturate la necesităţile lor. De fapt, în lume şi în Moldova inclusiv, observăm pe parcursul ultimilor ani un fenomen foarte interesant – fenomenul de îmbătrânire a populaţiei. Şi acest lucru se observă an de an tot mai evident. An de an un număr tot mai mare de persoane vârstnice intră în vârsta de pensionare. Ce înseamnă aceasta? Aceasta înseamnă că cresc costurile sociale legate de indemnizaţiile necesare a fi plătite acestor persoane, în primul rând în formă de pensii. Ministerul Economiei şi Comerţului al R. Moldova se pare că a semnalat deja că marele val al îmbătrânirii sau a intrării în vârsta de pensionare a persoanelor din Moldova va începe în anul 2012. Aceasta ar însemna că mijloace bugetare tot mai mari vor fi alocate pentru sistemul de pensii. Altfel spus, există supoziţii că către anul 2012, sistemul de pensii din R. Moldova ar putea intra în incapacitate de plată.

Elena Cioina: Dar de ce se întâmplă acest lucru?

Boris Gîlcă: Probabil pentru că bătrânii din R. Moldova şi noi toţi împreună cu dumneavoastră, suntem prizonierii unui sistem social comunist, un sistem social exhaustiv, de la o economie planificată, fără prezenţa unor politici bine conturate sociale. Ce vreau să spun? În R. Moldova, cu regret, nu există sistemul de pensii private şi toate pensiile sunt plătite doar din sistemul social al statului sau din bugetul social al statului. Acest lucru se întâmplă doar în fostele state socialiste şi în cea mai mare măsură în ţările CSI. Mai mult ca atât, în R. Moldova, cu mai mulţi ani în urmă, au început nişte discuţii publice asupra creşterii vârstei de pensionare. Sunt absolut de acord că sunt nişte măsuri absolut nepopulare în rândul populaţiei, dar acest lucru este absolut evident şi cred eu că în cel mai apropiat timp va fi necesar de discutat şi acest lucru. Ridicarea cenzului de vârstă pentru pensionare până la 62 de ani, egalarea vârstei de pensionare pentru bărbaţi şi femei tot în jurul la 62 de ani – cred că aceasta ar fi o primă soluţie de rămânere în capacitatea de plată pentru sistemul de protecţie socială. Pe de altă parte în R. Moldova lipsesc încă nişte politici demografice ajustate la populaţia vârstnică. Deci, lipsesc în totalitate politicile demografice, dar în special pe componenta de îmbătrânire a populaţiei. Cu regret, R. Moldova este unica ţară în regiune fără o instituţie specializată în domeniul demografic, dar îmbătrânirea populaţiei, este o parte componentă foarte importantă din toate politicile strategice demografice şi R. Moldova nu are încă o strategie, un document naţional de securitate demografică, care ar veni cu acele prognoze demografice pe termen mediu şi lung referitor la numărul populaţiei – populaţia activă şi populaţia vârstnică.

Vitalie Enache: Vă referiţi domnule Gîlcă la politicile guvernului. ONG-urile elaborază asemenea politici sociale? Şi ar exista soluţii pentru a evita această problemă cu incapacitatea de plată către 2012 pentru pensionari?

Boris Gîlcă: Este greu de spus. Eu cred că la momentul actual, noua guvernare trebuie să acorde o atenţie sporită anume acestor politici demografice, prin crearea unei instituţii care să gestioneze aceste probleme şi în mod special, anume în baza prognozelor cu privire la creşterea populaţiei vârstnice. În mod special, trebuie discutată public şi poate chiar întărit prin lege, sistemul de pensii private. Or, toate persoanele de vârstă activă, care muncesc şi care întreţin într-un fel persoanele vârstnice din impozitele cărora se plătesc pensiile persoanelor vârstnice, trebuie să se îngrijească de viitorul lor în momentul în care vor ajunge la vârsta de pensionare. Avem acest exemplu în alte ţări din regiune, când în paralel, orice cetăţean e în drept să aleagă un sistem de pensie privată, plătindu-şi contribuţia pe durata perioadei active de muncă şi la momentul în care intră în vârsta de pensionare, pensia se cumulează sau poate fi cumulată de pe sistemul de pensie privată, dar şi de pe sistemul de protecţie socială al statului. Acest lucru trebuie discutat şi de implementat, probabil, şi în R. Moldova.

Vitalie Enache: Punerea în practică a unui sistem privat de pensii, înţelegem că ţine mai mult de generaţiile tinere, adică ţine mai mult de realităţi de viitor?

Elena Cioina: Acum pe termen scurt, ce poate fi făcut ca oamenii de vârsta a treia să poată trăi mai bine? Pentru că pe cei de la sate îi salvează probabil gospodăria, iar pe cei de la oraşe – doar pensia pe care o primesc sau dacă mai au şi un serviciu.

Boris Gîlcă: Dumneavostră abordaţi o dimensiune prea limitată. Noi ne referim doar la întreţinere, la acel minimum de existenţă cum ar fi produsele alimentare, dacă ne referim la populaţia de la ţara pe care ziceţi că îi salvează loturile de lângă casă. Dar dacă vorbim despre calitatea vieţii acestor persoane de vârsta a treia. Când am zis că discutăm despre creşterea vârstei de pensionare, aveam în vedere extinderea perioadei de vârstă activă a acestor persoane, rămânând încadrate în câmpul muncii, în primul rând. Aceste este, dacă vreţi şi un stimul pentru ei foarte important. Totodată folosirea capacităţii şi competenţei, experienţei acestor persoane vârstnice, de asemenea ar fi în beneficiul societăţii. Şi desigur, aceste politici demografice trebuie conturate la necesităţile persoanelor vârstnice. Îmi dau seama că dacă vorbim de sistemul de pensii private, noi ţintim cumva pe termen mediu şi lung. Ce ne facem însă în următoarea perioadă de 5-10 ani? Probabil e cea mai dificilă perioadă din punct de vedere al costurilor enorme sociale, care va cădea pe umerii bugetului de stat.
XS
SM
MD
LG