Criticat adesea pentru ceea ce se consideră un discurs neadecvat la realitățile politice ale timpului, Papa Benedict al XVI-lea a pronunțat zilele trecute, cu ocazia vizitei pe care a efectuat-o în Cehia, o alocuțiune-elogiu la adresa culturii cehe. Un gest remarcat atît de oamenii politici, cît și cei de cultură și, evident, de presa locală. Suveranul pontif a insistat, în mod firesc, pe istoria teritoriilor cehe și aportul ei la dezvoltarea culturii europene. „Chiar dacă întreaga cultură europeană a fost profund modelată de moștenirea creștină – a spus suveranul pontif – faptul este în mod particular adevărat pe acest pămînt ceh, deoarece grație activității misionare a Sfințiilor Chiril și Metodiu, limba slavonă a fost transcrisă pentru întîia oară. Apostoli ai popoarelor slave și fondatori ai culturii lor, ei sînt venerați pe bună dreptate ca Patroni ai Europei”.
Papa Benedict nota în continuare că de-a lungul întregii sale istorii teritoriul actual al Cehiei, „situat în inima continentului european, la o răscruce a nordului și a sudului, a estului și vestului, a fost un punct de întâlnire pentru diferite popoare, tradiții și culturi. Fără nici o îndoială, faptul a provocat uneori fricțiuni dar, dincolo de ele, această întîlnire s-a dovedit fructuoasă pe termen lung. De unde - atrăgea atenția suveranul pontif - și rolul semnificativ pe care teritoriul ceh l-a jucat în istoria intelectuală, culturală și religioasă a Europei, din timp în timp ca un cîmp de bătălie, dar cel mai adesea ca o punte.”
Pe acest fundal, Benedict al XVI-lea în veritabil om politic, amintea că în curînd va avea loc aniversarea de 20 de ani a «Revoluției de catifea» care, spunea el, din fericire, a pus capăt în mod pașnic unei perioade de încercări deosebite pentru țara dvoastră, în cursul căreia circulația ideilor și a curentelor culturale a fost controlată sever. Mă alătur dumnevoastră și vecinilor dumneavoastră mulțumind pentru eliberarea de aceste regimuri opresive. Și în timp ce căderea zidului Berlinului a marcat un moment de cotitură decisiv în istoria mondială, el a fost și mai important pentru țările Europei centrale și răsăritene, permițîndu-le să-și ocupe locul ce le revine în consensul națiunilor, în calitate de actori suverani.”
„In același timp, nota suveranul pontif, costul celor 40 de ani de represiune politică nu trebuie subestimat.” Amintind aportul cardinalului de Praga, Josef Beran și omagiind pe succesorul său, Frantisek Tomásek pentru „invincibila lor mărturie creștină în fața persecuției”, Papa Benedict elogia toți acei „nenumărați și bravi preoți, clericii și laicii, bărbații și femeile, care au menținut vie flacăra credinței în această țară”.
Intr-un exercițiu cultural și politic interesant, suveranul pontif evidenția la Praga, numind epoca actuală una „a științei”, exemplul lui Gregor Johann Mendel, abatele augustin din Moravia, „ale cărui cercetări de avangardă au stat la baza geneticii moderne... Progresul veritabil al umanității, spunea Benedict al XVI-lea, este slujit cel mai bine tocmai de această alianță a înțelepciunii credinței și a intuiției rațiunii.” „O sinteză fericită” – încheia Papa, dorindu-le cehilor să se bucure întotdeuna de beneficiile ei.
Papa Benedict nota în continuare că de-a lungul întregii sale istorii teritoriul actual al Cehiei, „situat în inima continentului european, la o răscruce a nordului și a sudului, a estului și vestului, a fost un punct de întâlnire pentru diferite popoare, tradiții și culturi. Fără nici o îndoială, faptul a provocat uneori fricțiuni dar, dincolo de ele, această întîlnire s-a dovedit fructuoasă pe termen lung. De unde - atrăgea atenția suveranul pontif - și rolul semnificativ pe care teritoriul ceh l-a jucat în istoria intelectuală, culturală și religioasă a Europei, din timp în timp ca un cîmp de bătălie, dar cel mai adesea ca o punte.”
Pe acest fundal, Benedict al XVI-lea în veritabil om politic, amintea că în curînd va avea loc aniversarea de 20 de ani a «Revoluției de catifea» care, spunea el, din fericire, a pus capăt în mod pașnic unei perioade de încercări deosebite pentru țara dvoastră, în cursul căreia circulația ideilor și a curentelor culturale a fost controlată sever. Mă alătur dumnevoastră și vecinilor dumneavoastră mulțumind pentru eliberarea de aceste regimuri opresive. Și în timp ce căderea zidului Berlinului a marcat un moment de cotitură decisiv în istoria mondială, el a fost și mai important pentru țările Europei centrale și răsăritene, permițîndu-le să-și ocupe locul ce le revine în consensul națiunilor, în calitate de actori suverani.”
„In același timp, nota suveranul pontif, costul celor 40 de ani de represiune politică nu trebuie subestimat.” Amintind aportul cardinalului de Praga, Josef Beran și omagiind pe succesorul său, Frantisek Tomásek pentru „invincibila lor mărturie creștină în fața persecuției”, Papa Benedict elogia toți acei „nenumărați și bravi preoți, clericii și laicii, bărbații și femeile, care au menținut vie flacăra credinței în această țară”.
Intr-un exercițiu cultural și politic interesant, suveranul pontif evidenția la Praga, numind epoca actuală una „a științei”, exemplul lui Gregor Johann Mendel, abatele augustin din Moravia, „ale cărui cercetări de avangardă au stat la baza geneticii moderne... Progresul veritabil al umanității, spunea Benedict al XVI-lea, este slujit cel mai bine tocmai de această alianță a înțelepciunii credinței și a intuiției rațiunii.” „O sinteză fericită” – încheia Papa, dorindu-le cehilor să se bucure întotdeuna de beneficiile ei.
