Linkuri accesibilitate

Berlin: Merkel şi Westerwelle la cîrma guvernului


Angela Merkel şi membri de frunte ai PCD

Angela Merkel şi membri de frunte ai PCD

Partidele mari au suferit cele mai grave pierderi din 1949 încoace. Liberalii, postcomuniştii şi ecologiştii au înregistrat un număr sporit de voturi.

„Sunteţi fericiţi! Fericită sunt şi eu astăzi! Am realizat ceva notabil, ne-am îndeplinit obiectivul de a guverna alături de Partidul Liberal, de a forma un guvern stabil în Germania, ceea ce este foarte bine. Vreau să le spun însă oamenilor din această ţară că am dorit să fiu cancelarul tuturor germanilor. Ca să ne meargă mai bine în ţara noastră“. Cu aceste cuvinte emfatice a anunţat Angela Merkel victoria Uniunii Creştin-Democrată/Creştin-Socială în alegerile generale de ieri. Pentru conservatori au votat 33,8 la sută din alegători, ceea ce înseamnă că Uniunea Creştin-Democrată împreună cu sora ei mai mică bavareză, Uniunea Creştin-Socială, au înregistrat cel mai slab scor electoral din 1949 încoace.

Un record negativ însă a înregistrat şi Partidul Social-Democrat, care pînă acum a guvernat alături de conservatori. Potrivit rezultatelor oficiale provizorii date publicităţii în cursul acestei zile, social-democraţii au obţinut 23 la sută din voturile exprimate. Această realitate amară a fost recunoscută şi de candidatul de frunte al formaţiunii, Frank-Walter Steinmeier. El a declarat imediat după ce s-au dat publicităţii primele estimări: "Pentru a ne asuma răspunderea într-o astfel de situaţie trebuie să ne îndeplinim noua sarcină. Partidul Social-Democrat trebuie să găsească în opoziţie o nouă forţă de a reveni. Vreau să contribui la acest proces din poziţia de şef al opoziţiei în Bundestag-ul german."

Nici Angela Merkel şi nici Steinmeier însă nu s-au referit la eroziunea evidentă a partidelor pe care le reprezintă. În mod tradiţional, Uniunea Creştin-Democrată şi Partidul Social-Democrat erau percepute în Germania ca partide populare. Asta atît datorită numărului de aderenţi şi de susţinători la alegeri cît şi datorită simpatizanţilor ocazionali. Procesul de eroziune a acestui statut fluctuant s-a accelerat în timpul marii coaliţii de guvernămînt. Diferenţele programatice şi, pe alocuri, chiar şi cele ideologice existente între cele două formaţiuni au dispărut, respectiv n-au mai fost vizibile pentru cetăţeanul de rînd.
Astfel se explică succesul neaşteptat al Partidului Liberal, pentru care au votat 14,6 la sută din cei chemaţi la urne. Liberalii au reuşit să atragă o parte a electoratului tradiţional de dreapta, care în trecut opta pentru creştin-democraţi. Asta în pofida programului neoliberal al partidului lui Guido Westerwelle, noua vedetă care de acum incolo va juca un rol important pe scena politică germană, ca vicecancelar şi ca viitor ministru de externe. Negocierile în vederea încheierii unui acord de guvernare cu liberalii vor fi complicate pentru creştin-democraţii prezidaţi de Angela Merkel. Într-o alocuţiune bătăioasă, Westerwelle a anunţat că liberalii nu vor renunţa la programul lor şi îl vor impune în cadrul viitorului guvern federal:

„Mulţumim alegătorilor pentru cel mai bun rezultat obţinut vreodată de Partidul Liberal de-alungul existenţei Republicii Federale Germania. Ne bucurăm de acest rezultat. Dar noi ştim că asta înseamnă şi responsabilitate. Noi suntem gata să ne asumăm această responsabilitate. Noi dorim să participăm la guvernarea Germaniei pentru că vrem să impunem un sistem de impozitare corect, şanse mai bune pentru educaţie şi respectarea drepturilor civice.“

Cele trei puncte enunţate în această declaraţie contravin programului creştin-democrat, axat pe consolidarea sistemului economiei sociale de piaţă. Westerwelle doreşte o scădere a impozitului pentru a impulsiona economia. Creştin-democraţii sunt de părere că datoriile bugetare imense şi criza economică pot fi depăşite doar dacă se menţine actuala formă de impozitare. Totodată, liberalii cer renunţarea la supravegherea online - şi electronică - a cetăţenilor, impusă de ministrul conservator de interne.

Marele cîştigător al alegerilor este aşa zisul Partid al Stîngii, pentru care au votat 11,9 la sută din electorat. Programul evident populist al post-comuniştilor a atras un număr important al electoratului tradiţional social-democrat, nemulţumit de politica marii coaliţii.

Acest partid a mizat pe nesiguranţa populaţiei, pe temerile stîrnite din cauza crizei globale şi pe nemulţumirea crescîndă faţă de prezenţa militarilor germani în diversele zone de conflict, în primul rînd în Afganistan. Faptul că în landul estic Brandenburg, de pildă, post-comuniştii i-au depăşit pe social-democraţi, devenind cea de-a doua forţă politică în parlamentul regional, ilustrează criza stîngii democratice din Germania. Post-comuniştii se consideră un partid anti-sistem, precum a declarat unul dintre liderii formaţiunii, Oskar Lafontaine. Prin „sistem“ inţelegînd el noua constelaţie conservator-liberală, rezultată din scrutinul de ieri.

„Stînga s-a impus în Germania“, a declarat mulţumit Oskar Lafontaine, „şi sper că de acum încolo se va şi ţine cont de asta“. În opinia post-comuniştilor singura formulă de ieşire din constelaţia creată în urma alegerilor generale ar fi „o deschidere“ a social-democraţilor care pînă acum au refuzat orice alianţă la nivel federal cu moştenitorii partidului conducător din fosta Germanie comunistă.
XS
SM
MD
LG