Linkuri accesibilitate

Jurnal săptămînal semnat de diplomatul Anatol Urecheanu

Luni

Deschid ochii la 6: 30. Deşi sunt in concediu, mi-am păstrat reflexele din timpul serviciului. De fapt nu-mi place orarul de lucru institut pentru functionarii publici. As prefera ca serviciul sa inceapă la 9:00. Nu pentru a mă trezi la 8:00, ci pentru gimnastică. Colegii cu copii de scoală, mai ales primară, se plîng că sunt puşi deseori în situatia de a–i lăsa la şcoală mai degrabă sau de intîrzia la slujbă.

Aşadar, ce voi face azi ? Preocuparea principală în acest concediu este plecarea mea în misiune. Iar plecarea dupa cum spunea Paul Valery, e ca si cum a-i muri … , un pic, din fericire. Ceea ce trebuie să reuşesc este sa lansez contactele de interes profesional. Să-mi revăd prietenii şi unele rude, iaraşi mi se pare important. I-au masa cu un prieten, simpatizant al liberalilor. Discutăm de toate şi bineinţeles politică. Decidem că democraţia nu are alternativă, fiind apriori sistemul politic care lasă fiecăruia un loc in societate si cel puţin o şansă. Dar practica bate gramatica ! Cel puţin în ultimii 8 ani. Intrebarea este cum a fost posibil? Personal cred că in Basarabia problema problemelor este de natură identitară. Pierderea reperelor la nivelul de bază, pe de o parte, şi inerţia istorică a elitelor, pe de alta parte. Suntem ambii de acord că schimbarea a fost dorită şi e asteptată de o majoritate.

Ineditul este că această schimbare asteaptată de majoritatate urmează să fie făcută de partidele de dreapta, care acced pentru prima dată la putere dupa evadarea noastră din URSS. Sarcina este deosebit de complexă. Însă, spre deosebire de anii 90, astazi biografiile actorilor politici sunt mai mult sau mai putin cunoscute.

După masa ma deplasez la Edineţ. Cu treburi desigur. Drumurile interdepartamentale îmi dau impresia ca nu s-au schimbat de la Stefan cel Mare incoace. In rest, colinele nordului ma duc cu gindul la copilaria mea desculţă… Revin la Chisinau dupa miezul nopţii şi e deja marţi.

Marţi

Azi trebuie să fac cel puţin două lucruri. Primul este examenul medical de rutină. Aşa obisnuiesc să fac înainte de orice deplsare de lungă durată. Pentru medicii de spitalul Republican aşi avea numai cuvinte de laudă. La cît sînt de ocupaţi, îi gasesc foarte amabili. Prin cabinete şi coridoare aflu că fluctuaţia de cadre este destul de mare, ca persoanele cu afecţiuni de tiroidă sunt în creştere în principal din cauza exploziei de la centrala termonucleară de la Cernobil şi din lipsa iodului din apele freatice. (Observ că atunci cînd nu se cunosc oamenii vorbesc deseori despre lucruri globale, de interes general.) Mai aflu că de gripa obisnuita mor mai multi oameni decit de cea porcină. Cineva consideră că mediatizarea acestei pandemii are dedesubturi economice, fiind urmarita comercializarea stocurilor de medicamente. Ştiu cu siguranţă însă că OMS îşi fondeză avertismentele, opiniile pe criterii transparente şi că potenţialul de pericol al gripei porcine este neordinar.

Al doilea lucru important este legalizarea unor certificate de stare civilă. Nu m-aş referi la birocraţie, căci e oarecum normală, ci la tarife. Fiindcă nu pot astepta 10 zile, las 1400 de lei pentru 7 certificate. Dacă le compar cu tarifele pentru apă din mun. Chisinau, chiar şi după recenta lor majorare, cred că cu banii pentru cele 7 certificate aş putea să-mi plătesc cheltuielile dentru apa pe 2 ani de zile.

Miercuri

Ma întîlnesc cu Ambasadorul Chinei şi primul său consilier. Vorbim despre relaţiile bilaterale. După întrevedere nu-mi dă pace gîndul că balanţa comercială este extrem de deficitară pentru Republica Moldova. În prima jumatăte a anului 2009 am exportat in China în valoare de aproape 800 000 mii USD şi am importat din Imperiul de mijloc în valoare de peste 106 mln USD. Consolidarea diplomaţiei economice rămîne în continuare de actualitate.

Dupa masă şi seara continui întilnirile cu diferiţi prieteni. Marea surpriză este un vechi amic, pe care nu la-am mai vazut de ani buni. Întors de curind din ţari straine, el vrea sa se stabileasca la Chisinau. Vorbim despre diferite idei pe care le are pentru a incepe şi imi dau seama cît e de rupt de realitaţile de aici. Încă nu-şi da seama că atunci cind revii la baştina după o perioadă îndelungată, e ca si cum a-i reveni într-o tara străină. Îţi trebuie o perioadă de adaptare pentru a redobindi reflexele sociale locale. El explică absenta sa indelungată prin faptul că după studiile postuniversitare în România nu şi-a putut găsi un serviciu la Chişinău. Consideră că Guvernările succesive şi mediul de afaceri autohton au respins diplomaţii cu studii peste Prut. Unii desigur au reuşit, dar zice că excepţia nu face decît să confirme regula. E convins că la nivel politic ce-i cu studii în România au fost respinşi, pentru a descuraja să mai plece acolo la studii.

Seara o continuăm impreuna în familia unui prieten comun. Discutăm despre copii, studii, iar cînd vine vorba de scoală ajungem şi la fondurile pentru parinti, acesti bani fară nici o evidenta contabilă. Soţia prietenului comun intervine pentru a ne spune cu mîndrie că mezinul lor a inceput sa scrie cu mult inainte de a merge în clasa intii. Nu uită sa sublinieze ca primul cuvint scris de Ionut a fost « ma-ma », ne arata si foile. La vederea acestei caligrafii stingace si dezordonată, prietenul are altă opinie si anume ca acesta nu a scris « ma-ma », ci « mî, a, mî, a ». Replica de tata gelos ne amuză enorm. După ce ne despărţim mă gîndesc la sensul prieteniei. Cred ca avea dreptate cine spunea ca un prieten adevarat e cineva care indiferent de circumstanţe iţi spune numai adevărul.

Joi

Continui pregatirile pentru plecare. Simt că nici azi n-o să ajung la pescuit, deşi totul e pregătit. Pentru prima jumatate a zilei am stabilit o serie de aranjamente. Mă întîlnesc cu unii, cu alţii. Remarc interesul sporit pentru investirea noului Guvern anuntat deja de prim-ministrul Filat, precum şi preocuparea pentru strategia de exerciţiu a puterii de către noua guvernare. Cineva imi zice că sloganul noii puteri ar trebuie să fie : « pensii şi reforme ». Neplata pensiilor şi salariilor ar crea un prilej de comparaţii în defavoarea liberal-democraţilor. Printre funcţionari există temerea unor epurari de cadre masive la nivelul mediu. Un fost ministru imi vorbeşte despre stabilitate şi prezice o evolutie ca în Ucraina. Un diplomat strain, consideră că un pericol care se poate contura în perspectiva a 6 luni sau a unui an este decepţia populatiei. Vorbind de opoziţie e de parere că ea ar trebui ocrotită, pentru a pastra coeziunea din cadrul Aliantei. În ţara sa, atunci cînd partidele de stînga au ciştigat atît de masiv, încit opozitia a devenit neglijabila, au inceput reglarile de conturi în cadrul partidelor cîştigătoare.

Vineri

Mă viziteaza o ideie. Din fericire nu e fixă şi a fost în vis. In visul unei nopti de toamnă. Ideia era despre sensul veţii şi începea să capete dimensiunile unui coşmar. M-am debarasat de ea, ca de obicei la 6 :30.

Azi e ziua cea mare. Avem Guvern ! Totul va fi bine.., sau nu ! Totusi, nu văd de ce nu ! Aş vrea să le doresc succes celor care vor prelua guvernarea pe timp de criză şi cărora le revine misiunea să consolideze societatea, polarizată înca dupa recentele alegeri, dacă e să judeci după informaţia de la Moldova 1 şi mai ales de la NIT.

Îmi petrec ziua făcindu-mi bagajele şi ordonîndu-mi gîndurile. Dau mai multe telefoane şi răspund la diferite apeluri telefonice. Unul este de la fiul meu. Tată, ce aia « contrafort ». E un ziar ! De elita ! Caută în Google ! Mă surprinde telefonul lui, pentru că de obicei foloseste mail-ul. El reprezintă generaţia internetului, eu ce a televizorului. Pînă la urmă nimic deosebit, voia să-şi testeze noul telefon portabil. Pun intrebari despre scoală şi discuţia se termină rapid. Adolescenţa nu este o boală, deşi poate avea caractreisticile unei patologii. Irascibilitate, exclusivitate, tendinţe asociale, atitudini rebele, etc, etc. Dar adolecenţa copiilor este ca şi viata : trebuie suportată, pentru ca nu are alternativă.

Seara recitesc ceea ce am scris pentru « jurnal » şi-mi amintesc de Ulise al lui James Joyce. Cred că nu am relatat nici a mia parte din cîte se pot intimpla într-o zi, nu mai zic într-o săptamîna. Dar merită oare ? Si parcă-l aud pe Joyce - « Numai dacă ar ieşi un roman ». Zimbiti, Va rog ! « …orice ironie va rămâne vouă… », ar mai aduga Bacovia.

Anatol Urecheanu
Nascut la 21 decembrie 1960 in satul Draganesti, Singerei.
Licenţiat in filologie, drept şi relaţii internaţionale.
Din 1993 este angajat în serviciul diplomatic, unde a deţinut diferite functii atît în cadrul MAEIE, cît şi subdiviziunile sale de peste hotare. În prezent deţine postul de Director al Departamentului cooperare multilaterala
.
XS
SM
MD
LG