Adevarul este ca nimeni nu stie cum se iese din criza. Nimeni nu a venit cu o solutie aplicabila, logica, prin care sa se poata spune: iata algoritmul, iata metoda care se poate aplica la situatiile de criza si prin care “ne vom scoate”. Ceea ce fac guvernele acum este mai degraba o manevra psihologica, un fel de descantec, sau de mantra, cum se spune in yoga, prin care se neaga o realitate pentru a o face sa dispara. Guvernele spun, asadar: “suntem pe cale de a iesi din criza, si de altfel criza se va termina anul viitor”.
Antreprenorii prudenti interpreteaza insa asta exact invers. Ei nu iau in seama prima parte a rationamentului si traduc: nu vom iesi in niciun caz din criza inainte de sfarsitul anului viitor. Prinsi intre atatea discursurii contradictorii, simplii cetateni inteleg ca trebuie sa se descurce singuri, si asa se face ca in intreaga Europa occidentala au aparut, de un an incoace, tot felul de asociatii de cetateni care cauta sa se descurce economic evitand circuitul oficial al banilor, impozitelor si taxelor. Cetateni, de pilda, care cumpara produse alimentare direct de la fermieri, de la producatori, fara a mai trece prin circuitul distribuirii, controlat de marile magazine. Cetateni care, de multe ori, nici nu platesc in bani, ci in servicii. De pilda preluand saci de cartofi in schimbul unor cursuri de matematica, sau de lectii de pian, sau de limbi straine.
Sigur ca se intra aici intr-un cerc vicios : intr-un asemenea schimb direct, statul nu mai joaca niciun rol, deci nu poate taxa asta… dar daca statul nu incaseaza nimic, cum o sa se iasa din criza la anul ?
Asa incat, deocamdata suntem pe cale de a iesi din criza, desigur, numai ca nimeni nu stie cum… Din criza insa vom iesi, pentru ca aceste crize sunt precum accesele de febra: in general medicamentele si tratamentele nu folosesc la nimic, iar pana la urma febra trece singura.
