În capitala noastră europeană alăturarea unor lucruri îi nedumereşte pe mulţi oameni cu spirit de observaţie. O sumedenie de lucruri incompatibile formează vecinătăţi dezagreabile, discordante, bizare.
Pe strada mea, bunăoară, un bar, care le propune clienţilor “catlete şi tefteluţe”, se învecinează cu tarabele pe care tronează hainele second-hand. Ca să intri în barul acela, trebuie să treci pe lîngă mormanele de veşminte vechi. Tot în cartierul meu, un butic, care se vrea alimentară, e lipit de un WC vizitat de toată lumea. Mie unuia mi se pare anormal ca un bar să se învecineze cu tarabele vînzătorilor de second-hand, iar o alimentară să se afle lîngă un closet. Mă gîndesc că între acestea ar trebui să existe totuşi o distanţă oarecare.
O adevărată babilonie e spaţiul dintre Autogara Centrală şi Piaţa Centrală, unul dintre cele mai murdare locuri ale capitalei noastre europene. Acolo găseşti de toate pentru toţi. Autobuze rablagite, în care se înghesuie ţărani cu sacoşe bucşite, tarabe cu haine şi produse alimentare, gunoaie împrăştiate pe jos, taximetrişti şmecheri, care îţi cer pentru o călătorie pînă la 60 de lei, cîini vagabonzi şi cerşetori, o alimentară şi chiar un cabinet stomatologic. Eu mă întreb: e normal oare ca un cabinet stomatologic să fie înconjurat de această murdărie?
De ce toate sînt de-a valma? De ce creăm mereu aceste vecinătăţi dezagreabile? Sau poate nu avem loc suficient în acest oraş şi ne înghesuim de nevoie? Cred că altceva e la mijloc şi anume lipsa rafinamentului şi a discernămîntului, lipsa obişnuinţei de face ceva pentru viitor. Deocamdată contează numai prezentul şi profitul imediat. De aceea, vindem brioşe lîngă groapa de lături.
Pe strada mea, bunăoară, un bar, care le propune clienţilor “catlete şi tefteluţe”, se învecinează cu tarabele pe care tronează hainele second-hand. Ca să intri în barul acela, trebuie să treci pe lîngă mormanele de veşminte vechi. Tot în cartierul meu, un butic, care se vrea alimentară, e lipit de un WC vizitat de toată lumea. Mie unuia mi se pare anormal ca un bar să se învecineze cu tarabele vînzătorilor de second-hand, iar o alimentară să se afle lîngă un closet. Mă gîndesc că între acestea ar trebui să existe totuşi o distanţă oarecare.
O adevărată babilonie e spaţiul dintre Autogara Centrală şi Piaţa Centrală, unul dintre cele mai murdare locuri ale capitalei noastre europene. Acolo găseşti de toate pentru toţi. Autobuze rablagite, în care se înghesuie ţărani cu sacoşe bucşite, tarabe cu haine şi produse alimentare, gunoaie împrăştiate pe jos, taximetrişti şmecheri, care îţi cer pentru o călătorie pînă la 60 de lei, cîini vagabonzi şi cerşetori, o alimentară şi chiar un cabinet stomatologic. Eu mă întreb: e normal oare ca un cabinet stomatologic să fie înconjurat de această murdărie?
De ce toate sînt de-a valma? De ce creăm mereu aceste vecinătăţi dezagreabile? Sau poate nu avem loc suficient în acest oraş şi ne înghesuim de nevoie? Cred că altceva e la mijloc şi anume lipsa rafinamentului şi a discernămîntului, lipsa obişnuinţei de face ceva pentru viitor. Deocamdată contează numai prezentul şi profitul imediat. De aceea, vindem brioşe lîngă groapa de lături.
