Linkuri accesibilitate

Politicul să nu se mai amestece în producție, iar exporturile să fie liberalizate

Anul acesta viticultorii au anunţat că roada de struguri e mult mai mare decît se aşteptau. Cu aproape 100 de mii de tone. Bucuria ar fi completă, dacă, spun ei, ar avea unde să-şi vîndă strugurii, indiferent că sunt destinaţi pentru producţia vinului sau pentru consum. Fabricile de vinuri au în stocuri vin din anii precedenţi – aproximativ 200 milioane de litri, vin pe care nu-l pot vinde pentru că nu au piaţă de desfacere. Deci, problema e una mai veche, iar noi ne-am propus să aflăm de ce rămîne nerezolvată atîta vreme şi care ar fi soluţiile pentru a debloca acest sector al economiei Moldovei. Invitatul emisiunii este Mihai Măciucă, fost director la vinăria „Mileştii Mici”.

Elena Cioina: Domnule Măciucă, de ce se repetă în fiecare an aceeaşi situaţie, producătorii de struguri sunt nemulţumiţi de preţul ce li se oferă pentru struguri, iar vinificatorii se plîng mereu că nu au bani să dea un preţ mai bun?

Mihai Maciuca: Despre criza economica mondiala se vorbeste de un an, iar criza in domeniului vinificaţiei în Republica Moldova e de mai bine de trei ani, în urma embargoului instituit de Federaţia Rusă la vinurile moldoveneşti. Dacă ne referim la criza financiară, în Republica Moldova a început cel puţin o discuţie după alegerile din 5 aprilie, dar un program a fost doar declarat de guvernarea comunistă. Dar referitor la criza din vinificatie nu s-a facut nici un program, au fost mai mult declaraţii legate de perioada electorală. Acesta este un rezultat şi o iresponsabilitate a guvernării proaste pe care am avut-o.

Radu Benea: A existat vreo perioadă în care toată lumea a fost mulţumită de preţul strugurilor?

Mihai Maciucă: O situaţie mai bună a fost pînă în anul 2005 cînd vinificatorii cumpărau la preţuri destul de ridicate îndeosebi soiurile roşii de peste 5 lei pentru un kg, dacă să ţinem cont de economia de piaţă unde preţul e un rezultat al două noţiuni economice cerere şi ofertă. În ziua de azi cînd vinurile stau în stoc scade cererea şi oferta devine destul de mare pentru vinificatori şi în consecinţă avem preţul de astăzi. Dar acest subiect eu l-aş diviza în două – deoarece sunt soiurile de masă şi soiurile tehnice – dacă soiurile de masă se vînd cu 5 lei kg, care este un preţ acceptabil, acoperă cheltuielile, atunci la soiurile tehnice se da cel mult un leu si jumatate, pret care nu acopera cheltuielile viticultorilor.

Elena Cioina: Vititcultura a fost declarată o prioritate naţională în timpul guvernării comuniste. S-a mers pe o cale corectă avînd în vedere că piaţa mondială e suprasaturată de vinuri?

Mihai Maciuca: Din start programul elaborat de guvernarea comunistă în anul 2002 a fost un program greşit, deoarece în paralel cu deţinătorii de fabrici au început sădirea viţei de vie şi deţinătorii de cote. Şi dacă proprietarii de fabrici prelucrează strugurii proprii, atunci cei care deţin cote şi doar produc struguri, sunt într-o criză enormă, deoarece nu pot să vîndă marfa nici măcar cu un leu şi jumătate. Acest program a fost din start o greşeală, deoarece nu a fost consultat cu cei care urmau să realizeze acest program de stat.

Elena Cioina: Și atunci care ar fi soluţia pe termen scurt să zicem, să se renunţe la aceste plantaţii de vie pe care le deţin agricultorii?

Mihai Măciucă: Eu cred că, în primul rînd, ar trebui să se implice mai puţin politicul în activitatea economică. În al doilea rînd ar fi liberalizarea exporturilor, deoarece s-au înregistrat aşa tendinţe că unele întreprinderi care erau mai aproape de guvernare deţineau monopolul la exportul de vinuri în vrac şi defavorizau ceilalţi producători de vin; şi alte propuneri de reanimare a ramurii ar fi abolirea taxei de revitalizare a viticulturii şi timbrului de stat, de a permite exportul de distilate de pînă la 5 ani, de a scoate povara fiscală de la producătorii de vin. Sunt şi alte soluţii care merită să fie discutate.

Radu Benea: Domnule Măciucă, dacă totuşi există peste 200 de milioane de tone de vin care stă în stocuri de anii trecuţi, cu astea ce se poate de făcut. Recolta nouă e foarte bogată anul acesta. Există soluţii şi pentru această situaţie? Ceea ce spuneţi dvs sunt soluţii de viitor, dar de moment?

Mihai Măciucă: Pentru moment mă gîndeam eu că ar fi fost bine ca vinurile din stocuri să fe distilate, dar la întreprinderile respective vasele sunt şi ele pline cu stocuri şi deci soluţia nu e bună. N-aş putea să dau un răspuns expres cum poate fi soluţionată problema, deoarece stocurile producătorilor sunt suprapline.




XS
SM
MD
LG