Linkuri accesibilitate

Barroso confirmat, stînga sub şoc


Jose Mnuel Barroso a fost reales Preşedinte al Comisiei Europene, cu o proporţie de vot mult mai netă decît se aştepta. Din 718 parlamentari prezenţi, 382 au votat pentru, 219 contra iar 117 s-au abţinut. Candidatura lui Barroso părea acum doar două-trei săptămîni, în pericol. Acum ştim că era o impresie falsă. E interesant de explicat de unde venea impresia care făcea din Barrsoso un candidat în dificultate.

Contestaţia stîngii a fost, neîndoios, viguroasă, şi, mai mult decît atît, de o stridenţă suspectă. În definitiv, de unde excesul de criticism anti-Barroso. Ne lămurim întrucîtva dacă remarcăm că stînga nu a reuşit să prezinte un candidat şi să propună o viziune-program. Barroso a candidat singur. Neputinţa completă a stîngii trebuia acoperită cumva şi asta explică vacarmul contestatar de dinaintea votului. Tehnica vine direct din tradiţia agit-pop-ului, în care eşecurile nu sunt niciodată asumate ci sînt folosite ca bază de atac. Într-adevăr, sub performanţa retorică a stîngii se ascunde marele şoc adminstrat la alegerile europene din iunie. Atunci, stînga agregată europeană (socialişti, ecologişti, liberali) a fost respinsă categoric de alegători. Evenimentul a fost cu atît mai dur cu cît s-a produs în timpul unei crize economice grave. Cu alte cuvinte, alegătorii europeni au comunicat stîngii că nu încredere în fantasmele socialiste, în momente de cumpănă.

Stînga europeană s-a complăcut întotdeuna în rolul de regizor generos al crizelor. Şi tocmai sub presiunea crizei, alegătorii, puşi să opteze pentru un program politic de ieşire din criză, au vorbit pe şleau, anunţînd că nu vor să aibă de-a face cu stînga. Stînga europeană s-a trezit, practic, atacată în punctul doctrinar central iar acest eveniment traumatic explică impasul complet al reprezentanţilor ei în Parlamentul European. Şocul nu s-a resorbit şi menţine stînga într-o stare de paralizie care a împiedicat cele mai elementare gesturi politice: o schiţă de program şi un nume de candidat.

Realegerea lui Barroso (inclusiv cu voturile unei părţi însemnate a socialiştilor) e o decizie de bun simţ care respectă şi prelungeşte mesajul alegătorilor europeni.

Traian Ungureanu

Fost parlamentar european (2009 – 2019), din partea PD-L (Partidul Democrat Liberal, apropiat președintelui Traina Băsescu) și ulterior a PNL (Partidul Național Liberal).

Jurnalist în România, între 1983-1988, Traian Ungureanu a lucrat la BBC, redacția pentru România, între 1989 – 2003. După care a devenit colaboratorul extern al Europei Libere, unde a scris despre politica din România și Europa, a ținut o cronică sportivă iar după ce a devenit europarlamentar, o cronică europeană. Semnează un blog politic și în fiecare vineri, un Jurnal de corespondent de la Londra.

Opiniile autorului nu reprezintă, neapărat, punctul de vedere al radio Europa Liberă.

XS
SM
MD
LG