Linkuri accesibilitate

Jurnal de corespondent: Spune-mi pe cine tolerezi ca să-ți spun cine ești


Gînduri la sfîrșitul Ramadamului la Bruxelles

Ieri seara, in cartierul meu din Bruxelles, in care majoritatea populatiei e compusa din musulmani, in primul rand turci si marocani, s-a sarbatorit Ramadanul, sfarsitul perioadei de post anuale a musulmanilor. Dupa ce o luna intreaga nimeni nu a mancat si nu a baut nimic in timpul zilei, cum e datina la musulmani, ieri seara toata lumea a iesit in strada imbracata de sarbatoare, dupa care au urmat ospetele si focurile de artificii (focuri pentru care - desigur - a trebuit un permis special de la primarie).

La prima vedere, asadar, nimic diferit de ceea ce fac si crestinii la Craciun sau la Paste. Asa e, numai ca in cazul de fata Europa si Occidentul in general au de a face cu cea mai mare sfidare pe care au avut-o de infruntat vreodata, si anume: cum se poate asimila Islamul aflat deja in interior? De fapt “a asimila” nu e tocmai termenul potrivit, pentru ca abecedarul ideologic al partii noastre a lumii spune ca nu trebuie cautata asimilarea unei culturi, ci “integrarea” ei, desi nimeni nu a stiut pana acum sa explice ce inseamna aceasta “integrare”.

Nu e de mirare ca integrarea pune probleme diferite si contradictorii de la o tara la alta. Unele tari europene permit astfel ca femeile musulmane sa iasa pe strada infofolite ca niste momai, din cap pana in picioare, fara sa li se vada macar fata. Altele nu o permit si au introdus legi care cer ca macar la scoala fetitele sa vina neinvesmantate in acest fel care le impiedica de exemplu sa faca sport.

Anglia, de pilda, a adoptat o atitudine care pare rezonabila, si anume aceea de a interzice orice insemn religios in institutiile publice, indiferent ca e vorba de scoli, administratie sau spitale, cu rezultatul ca recent s-a ajuns la situatia in care – intr-un caz foarte mediatizat - o asistenta medicala - englezoaica - a fost anuntata – lucrul petrecandu-se intr-un spital britanic - ca va fi data afara daca nu isi scoate cruciulita pe care o poarta la gat ca atatea alte milioane de persoane.

Asa incat: asta sa fie ce ne rezerva Europa? Moldova, unde nu traiesc practic musulmani, nu are a se preocupa de asta, insa ar trebui sa retina ca odata intrata in Europa va trebui sa accepte si Ramadanul altora. Toleranta afisata, asadar, chiar daca e impusa dintr-un calcul practic. Altfel zis : «spune-mi pe cine tolerezi ca sa stiu cine esti ».
XS
SM
MD
LG