Cum şi era de aşteptat, metrul cub de apă s-a scumpit brusc şi costă acum tocmai 9 lei. Preţul precedent, cel de 5 lei, pare acum floare la ureche. Dintre toate scumpirile, care se vor ţine lanţ în toamnă, asta e de departe cea mai ameninţătoare pentru consumatorii tranziţiei interminabile.
Vocile îngrijorate-nemulţumite ale contestatarilor s-au făcut imediat auzite. Bunăoară, publicistul Vlad Loghin de la “Moldova Suverană” consideră că “Apă-Canal” nu a luat măsurile necesare pentru a reduce la minimum propriile cheltuieli, nu a recurs la disponibilizarea cadrelor şi nici la micşorarea salariilor. “Cum poate conducerea ÎM Apă-Canal să ceară scumpirea serviciilor sale în condiţiile în care zilnic se scurg aiurea pe străzile capitalei zeci de metri cubi de apă?” se întreabă ziaristul de la “Moldova Suverană”.
Nu sînt într-atît de nemulţumit ca Vlad Loghin şi chiar cred că – pe vreme de criză – consumatorii trebuie să fie solidari cu biata întreprindere “Apă-Canal” care dă impresia că poate falimenta. Dacă mărirea preţului e colacul de salvare al întreprinderii, trebuie probabil să-i aruncăm acest colac mult pătimitei întreprinderi. Să o lăsăm de izbelişte acum ar însemna să ne tăiem craca de sub picioare. Căci vrem cu toţii apă, nu?
Important e însă ca mărirea preţului să nu rămînă singurul mijloc de eficientizare a activităţii întreprinderii. Şi aici obiecţiile ziaristului de la “Moldova Suverană” trebuie luate în considerare.
Ţevile ruginite, matusalemice, crapă într-adevăr cu regularitate de la o vreme în toate sectoarele capitalei. Iar dacă aceste pierderi de apă vor continua, e posibil ca o viitoare salvatoare mărire a preţului să provoace nemulţumiri mult mai mari. Poate că o soluţie ar fi şi micşorarea salariilor, dacă acestea sînt exorbitante în raport cu perioada dificilă pe care o traversăm şi chiar în raport cu salariile consumatorilor. Nu avem de-a face totuşi cu o întreprindere privată, ci cu una municipală.
Un lucru mi se pare evident. Consumatorii care se pregătesc să înfrunte noul preţ, vor urmări acum cu mai multă atenţie evoluţia lucrurilor la “Apă-Canal”.
Vocile îngrijorate-nemulţumite ale contestatarilor s-au făcut imediat auzite. Bunăoară, publicistul Vlad Loghin de la “Moldova Suverană” consideră că “Apă-Canal” nu a luat măsurile necesare pentru a reduce la minimum propriile cheltuieli, nu a recurs la disponibilizarea cadrelor şi nici la micşorarea salariilor. “Cum poate conducerea ÎM Apă-Canal să ceară scumpirea serviciilor sale în condiţiile în care zilnic se scurg aiurea pe străzile capitalei zeci de metri cubi de apă?” se întreabă ziaristul de la “Moldova Suverană”.
Nu sînt într-atît de nemulţumit ca Vlad Loghin şi chiar cred că – pe vreme de criză – consumatorii trebuie să fie solidari cu biata întreprindere “Apă-Canal” care dă impresia că poate falimenta. Dacă mărirea preţului e colacul de salvare al întreprinderii, trebuie probabil să-i aruncăm acest colac mult pătimitei întreprinderi. Să o lăsăm de izbelişte acum ar însemna să ne tăiem craca de sub picioare. Căci vrem cu toţii apă, nu?
Important e însă ca mărirea preţului să nu rămînă singurul mijloc de eficientizare a activităţii întreprinderii. Şi aici obiecţiile ziaristului de la “Moldova Suverană” trebuie luate în considerare.
Ţevile ruginite, matusalemice, crapă într-adevăr cu regularitate de la o vreme în toate sectoarele capitalei. Iar dacă aceste pierderi de apă vor continua, e posibil ca o viitoare salvatoare mărire a preţului să provoace nemulţumiri mult mai mari. Poate că o soluţie ar fi şi micşorarea salariilor, dacă acestea sînt exorbitante în raport cu perioada dificilă pe care o traversăm şi chiar în raport cu salariile consumatorilor. Nu avem de-a face totuşi cu o întreprindere privată, ci cu una municipală.
Un lucru mi se pare evident. Consumatorii care se pregătesc să înfrunte noul preţ, vor urmări acum cu mai multă atenţie evoluţia lucrurilor la “Apă-Canal”.
