Linkuri accesibilitate

"4 aprilie 2005 à l'envers" sau cursă întinsă coaliţiei?


Corneliu Rusnac

Corneliu Rusnac

Jurnal săptămînal semnat de ziaristul Corneliu Rusnac

LUNI:

Mă trezesc cu noaptea în cap. Trebuie să reuşesc să-mi duc fata la şcoală, iar apoi să merg tocmai în alt capăt de oraş la piscină. Înotul este un remediu excelent pentru cei care stau zile întregi în faţa calculatorului.

Pe la 9.15 ajung la birou. Urmează să scriu un articol despre declaraţiile fostului Preşedinte Vladimir Voronin pentru postul rusesc de radio „Eho Moskvî” în care acesta susţinea că a ales să fie simplu deputat pentru a se dedica în întregime Partidului Comuniştilor, al cărui lider este, şi a-l pregăti pentru alegeri anticipate. La ce bun?, mă întreb. Ce-ar avea de câştigat comuniştii de pe urma anticipatelor?

După scrutinul din 5 aprilie PCRM s-a ales cu 60 de mandate din 101. În campania pentru anticipatele din 29 iulie s-au lansat cu un avantaj enorm faţă de opoziţie – resurse administrative, susţinere mediatică de amploare, control total asupra tuturor instituţiilor de forţă etc. În consecinţă, au pierdut 12 mandate şi au ajuns în opoziţie.

Dacă lucrurile vor merge tot aşa, cred că s-ar găsi destui care să dorească alegeri anticipate, însă foarte puţini dintre ei ar fi comunişti.


MARŢI:

Aflu cu mirare că Vladimir Voronin nu a făcut niciodată declaraţiile de la „Eho Moskvî” pe care eu le-am ascultat ieri de, cel puţin, trei ori şi, în plus, le-am şi tradus din rusă. Cel puţin aşa afirmat liderul PCRM la o conferinţă de presă.

În acelaşi timp, mai aflu că în Partidul Comuniştilor, care timp de opt ani nu a adus decât bine acestei ţări, există profitori şi, citez, lipitori. Aceste lipitori ar putea însă, la un moment dat, părăsi partidul, care, la rândul său, este gata să voteze un candidat la preşedinţie din partea Alianţei pentru Integrare Europeană, dacă aceasta va accepta declaraţiile comuniştilor cu privire la depăşirea crizei economice şi la reglementarea conflictului transnistrean.

Mă întreb ce-o fi însemnând această nouă ieşire la rampă a domnului Voronin – un fel de „4 aprlie 2005”, de această dată comuniştii fiind cei care vin cu lista de condiţii sau e vorba de o nouă cursă pregătită coaliţiei majoritare?..


MIERCURI:

Cea mai mare parte o zilei o petrec scriind şi citind ştiri, analize şi comentarii. Constat că în ceea ce priveşte alegerile prezidenţiale, părerile s-au împărţit în două. Unii consideră că grupul parlamentar al PCRM sau, cel puţin o parte din deputaţii comunişti, vor vota candidatul Alianţei la funcţia de şef sl atatului; alta – că trebuie să ne aşteptăm la alegeri anticipate.

În alt context, mă surprinde cumva decizia Consiliului Municipal Chişinău de a majora preţul la transport şi apă. De fapt, mă surprinde nu atât decizia, ci modul în care aceasta a fost reflectată în presă. Argumentuele celor care au operat scumpirile au lipsit aproape cu desăvârşire în mediile de informare. În schimb, contraargumentele comuniştilor nu s-au lăsat aşteptate. Îmi dau seama că fără o susţinere mediatică pe potrivă, Alianţei pentru Integrare Europeană îi va veni foarte greu să promoveze reformele, mai ales că uneori acestea s-ar putea dovedi a fi pe cât de necesare, pe atât de nepopulare.


JOI:

În sfârşit este anulat regimul de vize pentru cetăţenii români! Acum, rudele mele de la Iaşi vor putea iarăşi veni nestingherite la Chişinău.
Am avut o zi plină de întâlniri, discuţii şi interviuri...

Seara, din imprudenţă butonez telecomada şi dau peste buletinul de ştiri de la prostul de televiziune N4. Constat, a câta oară, că trebuie găsită urgent o soluţie pentru a delimita foarte clar propaganda de jurnalism.

Or, la noi aceste două noţiuni s-au amestecat atât de mult, cel puţin pe un segment considerabil al spaţiului public, încât, de cele mai multe ori, consumatorii de informaţie, adică cetăţenii, le confundă între ele. Îmi dau seama că din acest punct de vedere, internetul este, dacă nu întotdeauna echidistant, cel puţin cu mult mai pluralist.


VINERI:

Am fost prins toată ziua cu diferite probleme – ba am înregistrat o relatare, ba a trebuit să scriu o analiză despre anularea vizelor pentru cetăţenii români.
În plus, o bună bucată de zi am petrecut-o în piaţa de la Calea Basarabiei căutând să cumpăr câteva lucruri pentru casă. Într-un sfârşit, după două ore epuizante de umblat prin piaţă, m-am ales cu două oglinzi de baie şi un suport pentru ştergare. Chiar dacă iniţial venisem după lustre. Nu-i nimic, mă gâdesc, voi cumpăra lustre altă dată, şi, poate, din altă parte.

Şedinţa Parlamentului am urmărit-o pe net. Deşi au existat dezbateri şi scandaluri şi în legislativele trecute, mă refer la cele de după 2001, observ că actualul Parlament aduce, totuşi, un suflu nou, incitant.

În ulmii opt ani, şedinţele de Parlament erau uneori atât de plictictisitoare încât te apuca somnul; rezultatul votării era previzibil de fiecare dată, iar proiectele de legi erau votate uneori cu viteză cosmică. Îmi aduc aminte de o şedinţă de prin 2002-2003, când vreo opt subiecte de pe ordinea de zi au fost epuizate în exact 22 de minute. Nu cred că vom mai avea asemenea precedente, cel puţin atâta timp cât va rezista actualul Parlament care este sortit să devină, vorba unui fost şef de stat, „epicentrul vieţii politice”.
XS
SM
MD
LG